ROMÂNIA ARE NEVOIE DE UN PARTID CREŞTIN

In Europa există partide creştine. Şi în România au existat până în 1940 atât în formula moderată a unui Partid Ţărănesc cât şi în versiunea macabeică a Mişcării Legionare.
Nevoia de un partid creştin este legitimă şi are la bază câteva principii   istorice   constatabile în realitatea zilnică şi anume:
1)      Viziunea creştină asupra Statului este oarecum diferită de viziunea laică promovată de partidele politice care conduc România de 20 de ani. Un stat laic este şi dovedeşte zilnic că se  împotriveşte lui Hristos. O serie întreagă de asociaţii creştine sunt nevoite să monitorizeze şi să ia atitudine împotriva măsurilor care afectează viaţa creştinilor sau familiilor  lor.
2)      Viziunea creştină asupra Ţării este diferită de viziunea laică. Pentru partidele laice ţara este doar o istorie care legitimează statul. Este un pământ care trebuie exploatat în cadrul unor sisteme economice internaţionale.  Pentru creştini Ţara este un pământ dăruit de Dumnezeu din care poporul care îl stăpâneşte trebuie să se hrănească.
3)      Viziunea economică creştină este diferită de viziunea propusă atât de partidele de dreapta cât şi de partidele de stânga. Dovadă că economiştii catolici occidentali au teoretizat încă din anii 1930 un concept nou numit distributism, inspirat însă din modelul economic cooperatist aplicat în Europa interbelică şi de mare succes în România acelor vremuri.
4)      Partidele laice au principii şi valori umane şi se străduiesc să le impună întregii lumi de circa 200 de ani încoace. Un partid creştin are pe Dumnezeu care este mai presus de orice concepte şi ideologii umane.  Creştinismul are o experienţă  de circa 2000 de ani. Un partid laic care bate câmpii cu drepturile omului din care scornesc drepturile minorităţilor sexuale dar nu este capabil să asigure dreptul la muncă pentru majoritatea de milioane de români dovedeşte că este un partid fie incapabil, fie un partid  al minorităţii.
Slaba participare a românilor  la alegeri cât şi răscoala  din ultimele săptămâni dovedesc că oamenii nu mai au încredere nici în actuala Putere politică dar nici în Opoziţie. Ne aflăm într-un moment politic dificil. Nu avem ce alege!  Nu avem ce vota! Partidele liber-cugetătorilor au dus ţara la faliment şi poporul la disperare.
      Formarea unui partid politic al creştinilor din  România a fost oarecum împiedicată sistematic. Propaganda comunistă promovată de-a lungul a 50 de ani a atacat vehement şi prin toate mijloacele toate partidele istorice şi mai ales pe legionari. In ultimii 20 de ani, adevărul a răzbătut doar parţial şi secvenţial fără a reuşi crearea unei imagini clare şi pe înţelesul tuturor.
      Cert este că în actuala situaţie un partid creştin nu poate fi asimilat cu Mişcarea Legionară ale cărei deziderate erau specifice anilor 1940. Deasemenea, nu poate fi asimilat nici cu partidele agrarierene sau ţărăniste a căror politică era aplicabilă unor realităţi istorice trecute. Un partid creştin nu poate fi asimilat cu zeloţii. Nu românii sunt primordiali ci cultura creştină din ei. Un partid creştin se adresează tuturor creştinilor indiferent de etnie aşa cum partidele laice se adresează tuturor oamenilor indiferent de credinţa lor. Un partid creştin nu poate fi asimilat nici cu Biserica. Aşa cum mirenii desfăşoară diverse profesii şi activităţi publice, în aceeaşi măsură  pot face şi politică.
      Nu principiile de dreapta şi stânga au valoare. Dacă numim de dreapta conservarea tradiţiei atunci un partid creştin este de dreapta. Dacă numim de stânga grija pentru popor în sensul asigurării propăşirii lui în pământul strămoşilor lor atunci un partid creştin este de stânga. La Dumnezeu nu există principii şi valori ci vieţi omeneşti, persoane libere, oameni. Legile oamenilor nu au valoare la Dumnezeu a cărui Lege a întemeiat culturi şi civilizaţii. Ce cultură a întemeiat justiţia română în ultimii 20 de ani? O cultură a jafului, unde marii escroci sunt liberi şi micii infractori închişi. Ce cultură au întemeiat principiile şi valorile  partidelor liber-cugetătoare? Cultura jocului de putere. Şi ce anume au jucat? Viaţa, deminitatea şi bunăstarea unui popor de 20 milioane de oameni. Le-au jucat la loteria unor sisteme economice pe care nu le cunoşteau. Au vândut o ţară întreagă pe nişte dosare cu ,,ce trebuie făcut,,! Povestea nătărăului care a vândut doi boi îngrăşaţi pe o pungă goală,  o povestioară educatică în România secolului XIX,  este o realitate în ziua de azi.
Un partid creştin trebuie să se adreseze timpului nostru şi problemelor lui. Şi sunt convinsă că în România există suficiente resurse umane pentru întemeierea  şi susţinerea lui. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

9 thoughts on “ROMÂNIA ARE NEVOIE DE UN PARTID CREŞTIN

  1. DOAMNE AJUTA!

    Surioara Emilia Corbu ,credeti-ma ca daca intr-o galeata de 10 l de lapte punem o picatura de petrol nu-l mai beau nici ciinii !
    Nu va "caut nod in papura" si cu un alt prilej v-am recunoscut si admirat inteli-genta,umorul(scl)primite de la Dumnezeu dar si curajul opiniilor care este o alegere a fratiei voastre !
    In cazul de fata ,dupa opinia mea ,sunteti putin confuza si pe alocuri prea ecu-menista in exprimare ca sa va mai putem recunoaste !si aduceti involuntar prejudicii notiunii de partid crestin !
    De pilda :
    "Formarea unui partid politic al creştinilor din România(in ultimii 20 de ani…si mai ales ultimii 50 !?)a fost oarecum împiedicată sistematic" = cum adica "oarecum "?
    "Un partid creştin se adresează tuturor creştinilor indiferent de etnie (nici de re-ligie ?!,cunoscut fiind ca etniile au de la 1054 pozitii diferite de raportare la crestinism)aşa cum partidele laice se adresează tuturor oamenilor indiferent de cre-dinţa lor. Un partid creştin nu poate fi asimilat nici cu Biserica (mai degraba nu poate fi confundat, asemuit,contopit,cu biserica, partidul fiind o entitate cu trasa-turi distincte,proprii, dar nici nu poate fi complet izolat de biserica ca forma de manifestare colectiva a crestinismului.
    Corecta delimitarea temporala de legionarism si de partidul taranesc !
    Şi sunt convinsă că în România există suficiente resurse umane pentru întemeierea şi susţinerea lui.
    Sunteti optimista si ramaneti optimista dar cu moderatie !
    Cu foarte rare si notabile exceptii ne despartim in usa bisericii si ne vedem iar la vecernia de vineri , sambata la parastas sau duminica la sf.liturghie !In rest rindu-iala fiecaruia ! Nu traim crestinismul in comuniune permanenta cu ceilalti crestini la fel ca in biserica si in afara bisericii, ca mod de viata !Daca strana de linga noi ramane goala 3 saptamini la rind abia atunci si poate nici atunci nu cautam sa aflam ce se intimpla fratele sau sora noastra ! Nu crestinii dau ajutor crestinilor, nu crestinii dau loc de munca crestinilor, nu-i ajuta la nevoie la necaz sau o fac doar daca se intimpla sa se afle pe acolo si nu voit ! Suntem 98 % de singuratici , ritualisti si atit ! Suntem prea individualisti, dezbinati intre noi, egoisti, ego-centristi si cum voiti sa ne mai spunem ca sa putem forma un partid crestin ! Doar un adevarat traitor crestin ne poate trezi din cosmarul de pururea singuri si de la ultimii domnitori crestini incoace de cele mai multe ori invinsi,un adevarat traitor crestin ne mai poate uni si salva,despartind oile de capre !
    Puteti fi si fratia voastra acela(aceea)sau altcineva , dar cu certitudine cineva va fi in stare sa transmita consecvent, coerent si pragmatic pe intelesul inimilor si mitilor tuturor CUVANTUL care sa ne trezeasca din amortire si sa intndem primii mina si darul nostru spre crestinii de alaturi !

    Aşa să ne ajute Dumnezeu! fr. N

  2. Stimata Doamna Corbu,

    Un prieten comun mi-a semnalat acest articol. Sincer, nu ma asteptam ! Ca sa vedeti ce incredere am eu in oameni !
    Dar acum, ca tot l-ati scris, si pentru ca sunt de acord cu Dvs. intr-un procentaj maxim, va felicit din toata inima !
    Nu imi pare rau decat ca sunt primul care o face pe acest blog.

    Cu deosebita consideratie,
    EMB

  3. @ EMB,
    Multumesc frumos! Dar nu înţeleg la ce nu vă aşteptaţi? Uneori, sunt imprevizibilă şi pentru mine. Mi-am spus şi eu o părere şi se pare că sunt în asentimentul multora.
    Doamne ajută!

  4. @ Fr. N,
    1)Nu sunt deloc ecumenistă. Singura Biserică rămâne Biserica ortodoxă, restul sunt confesiuni, secte etc. Problema lor. Nu la ei m-am referit, de vreme ce în Sf. Tradiţie Ortodoxă, acelea nu sunt biserici.
    2) Trebuie să recunoaştem că printre creştinii ortodocşi români sunt şi oameni de alte etnii: lipoveni, bulgari, ruşi, ţigani, ucrainieni etc. La ei m-am referit.
    3)Ortodocşii pot colabora foarte bine şi cu cei de alte confesiuni în diverse proiecte sociale, inclusiv politice, aşa cum au mai făcut de-a lungul timpului. Asta nu înseamnă ecumenism, fenomen cu totul diferit ca scop, obiective şi amploare.

    In rest, aveţi dreptate! Nu trăim creştinismul în comuniune cu ceilalţi. Dar trebuie să şineţi seama că în Biserica primară şi până acum 100 de ani oamenii nu munceau 11 ore pe zi, nu pelcau zilnic de acasă, nu aveau obligaţii zilnice şi punctuale.

    Când crezi tu, frate dragă, câ mai pot fi în comuniune cu ceilalţi când zilnic sunt plecată de acasă 11 ore, lucrez 9 ore singură în birou, aproximativ o oră o stau în bucătărie, o oră la piaţă, o oră în baie, o oră îmi iau treburile administrative ale casei, opt ore dorm că sunt şi eu om. Dau Slavă Domnului dacă mai îmi rămâne vecernia de vineri seara, parastasul de sâmbătă şi liturghia de duminică. Însă îmi rămâne doar Liturghia de duminică unde ajung adormită pe la 9 dimineaţă. Trebuie să fim realişti, frate!

Leave a Reply

Your email address will not be published.