Părinte Mitropolit şi Arhiepiscop Teofan,

Eu, Vasilică Militaru, domiciliat în sat Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ, fiu al Arhiepiscopiei Iaşilor conform adresei nr. 4325/23.06.2009, licenţiat la Sibiu în teologie ortodoxă pastorală din anul 2007, absolvent al unui examen de capacitate preoţească din anul 2009, vă comunic oficial că mă autosuspend din Arhiepiscopia Iaşilor, din cadrul instituţiei Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu-mi pierde credinţa ortodoxă în Dumnezeu.
În aceste condiţii voi rămâne un român cu credinţă în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, botezat creştin ortodox, mărturisitor al credinţei Sfinţilor Părinţi, aşa cum a fost stipulată în Mărturisirea de credinţă niceo-constantinopolitană. Dar rămân şi un român cu dragoste de neam, aşa cum au mărturisit-o cei care au suferit în temniţele comuniste. Rămân în comuniune şi unitate dogmatică, liturgică şi canonică cu Biserica Ortodoxă universală. Păstrez comuniunea duhovnicească şi frăţească cu membrii instituţiei BOR care vor să recunoască statutul meu de credincios în afara instituţiei. Accept săvârşirea Sfintelor Taine ale Ortodoxiei, dacă acestea sunt săvârşite conform Tradiţiei, chiar şi de clerici membri ai instituţiei.
Nu părăsesc Biserica Ortodoxă, ci instituţia BOR, ce îşi încalcă propriul Statut de funcţionare, devenind anacronică şi depăşită de evenimente din punct de vedere teologic.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

MOTIVAŢII PRIVIND DECIZIA DE AUTOSUSPENDARE

Am luat această hotărâre dureroasă, după o îndelungă perioadă de rugăciune şi cugetare, privitor la ceea ce este adevărata Biserică, întemeiată prin jertfa şi învierea Mântuitorului, dar şi pe credinţa apostolilor Săi. Am ajuns la concluzia că există o diferenţă majoră între Biserica Ortodoxă şi Instituţia BOR care îşi încalcă propriul statut.
1. Având în vedere atitudinea instituţiei Biserica Ortodoxă Română faţă de părintele Iustin Pârvu, un duhovnic al Bisericii, dar şi al neamului românesc, inclusiv comunicatul emis de Arhiepiscopia Iaşilor, sunt dezamăgit de modul în care vă desolidarizaţi de adevăraţii slujitori ai Bisericii Ortodoxe. În comunicat nu se specifică ce canoane a încălcat părintele Iustin Pârvu. De asemenea, instituţia BOR nu a cerut mai întâi celorlalte instituţii ale statului român, abilitate să stabilească legile încălcate de părintele. Biserica se bazează pe principiul milei şi al dragostei. Instituţia BOR s-a grăbit să accepte părerile neautorizate ale unor ziarişti şi reporteri. Astfel, lideri oficiali ai BOR au încălcat prezumţia de nevinovăţie. Iată cum instituţia BOR s-a grăbit să-l condamne pe părintele Iustin, înainte ca vreo instanţă judecătorească să se pronunţe asupra unei eventuale vinovăţii. Până şi Canoanele Bisericii interzic osândirea de două ori pentru aceeaşi faptă.
Este cunoscut faptul că părintele Iustin Pârvu a fost condamnat pentru acordarea ajutorului material unor legionari şi apartenenţa la Frăţiile de cruce. Urmare a acestui fapt, între anii 1948-1964, a suferit 16 ani de temniţe comuniste. Pe perioada detenţiei, comuniştii au încercat să-l determine să renunţe la credinţa sa legionară: credinţa în Dumnezeu unită cu dragostea de neamul românesc. După 1989, singura preocupare, a unor ierarhi ai instituţiei B.O.R., a fost ca părintele Iustin Pârvu să treacă sub tăcere crezul său.
Asistăm la o nouă formă de reeducare, asemenea celor din închisorile comuniste, prin care părintele Iustin Pârvu este silit să se dezică de trecutul său. Locul lui Ţurcanu şi al colonelului Crăciun a fost luat de unii oficiali BOR.
2. Liderii BOR, uită istoria României. Regretă faptul că părintele Iustin ascultă un cântec ce conţine şi versurile: Pentru cei viteji zidim altare şi–avem doar gloanţe pentru trădători. Atunci vă rog să explicaţi societăţii româneşti de ce a fost canonizat de către instituţia BOR, Sfântul Ştefan cel Mare. Şi el a tăiat, în mod criminal, turci şi boieri trădători şi a zidit altare.
Putem afirma că religia creştină este o religie criminală datorită miilor de războaie care s-au dat în cei două mii de ani de creştinism, atunci când, în numele lui Hristos, au fost omorâţi milioane de oameni? Cum justifică BOR participarea credincioşilor membri BOR la războaie şi uciderea adversarilor? De ce liderii religioşi fundamentalişti pacifişti ai instituţiei BOR nu s-au opus trimiterii militarilor credincioşi creştini în Afganistan şi Irak? De ce au trimis trupelor „criminale” şi preoţi ortodocşi?
De ce nu s-au autosesizat oficialii BOR şi în ce priveşte imnul naţional Deşteaptă-te Române. Monahii nu au voie să cânte şi să asculte acest cântec „instigator” la luptă pentru ţară?
Orice asociaţie din lumea civilizată şi democratică îşi consultă membrii în momente importante. Numai conducătorii asociaţiei BOR, conduc în ultimul timp dictatorial şi despotic, destinele instituţiei.
Personal detest orice formă de crimă şi condamn acest act barbar al omenirii, cu nădejdea că în curând el va fi abolit din practicile umane. Dar Instituţia BOR este depăşită din punct de vedere teologic, dacă nu poate explica aceste fapte şi doar le trece sub tăcere. Este o ruptură flagrantă între ceea ce propovăduieşte BOR şi ceea ce fac credincioşii ei. Dacă un neam ostil ne va ataca în curând, îi veţi condamna pe credincioşii ortodocşi dacă vor ucide adversarii sau trădătorii ţării?
3. Ca cercetător al trăirilor din temniţele comuniste şi al credinţei care s-a manifestat în cadrul Mişcării Legionare, precum şi ca autor al lucrărilor BISERICA DIN TEMNIŢĂ şi CREDINŢA NEAMULUI ROMÂNESC, pot să afirm faptul că reeducarea de la Piteşti din anii 1949-1951, condusă de Ţurcanu, şi reeducarea de la Aiud din anii 1960-1964, condusă de colonelul Crăciun, au fost făcute majoritar împotriva legionarilor. Însuşi Valeriu (mitropolit ortodox Bartolomeu) Anania, plecat recent dintre noi, recunoaşte în Memoriile sale că în reeducarea de la Aiud se cerea lepădarea de crezul legionar, de care, personal, s-a şi dezis în scris.
Mişcarea Legionară din România a fost un fenomen complex care ar trebui cercetat, în profunzime şi fără prejudecăţi, de specialişti (istorici, teologi, psihologi, sociologi, jurişti, ş.a.). Numai aşa se va stabili adevărul istoric, cu bunele şi relele lui, privind fenomenul legionar din România.
Instituţia Biserica Ortodoxă Română s-a dezis, pe tot timpul detenţiei acestor oropsiţi, de toţi preoţii care, în majoritate pentru motive legionare, au fost condamnaţi şi închişi de către comunişti. După eliberare, mulţi au fost reprimiţi să slujească, dar fără să existe o declaraţie oficială de recunoaştere canonică a lor.
Sunt publice şi de netăgăduit caterisirea şi excluderea din monahism a ieromonahului Arsenie Boca din anul 1958 şi caterisirea preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa din 6 octombrie 1984. Primul a trăit cu acest stigmat 31 de ani, iar părintele Calciu 22 ani. Plecat în SUA, părintele Calciu a continuat să slujească ca preot. Nici până astăzi, nici un Sinod al BOR nu a emis o hotărâre prin care aceşti slujitori ai Bisericii să fie reabilitaţi şi recunoscuţi ca ieromonah şi respectiv ca preot cu drepturi depline. În istorie ei figurează oficial ca excluşi din instituţia B.O.R.. Doar credincioşii evlavioşi îi cinstesc ca oameni cu viaţă sfântă. Poporul român dreptcredincios nu a ţinut cont de decizia unor sinoade ale BOR şi i-a considerat credincioşi ortodocşi şi preoţi cu har, iar după moarte îi cinsteşte ca sfinţi. În acest timp, instituţia BOR tace.
O instituţie ce are stipulat în art. 5 al Statutului: BOR este Biserica Neamului Românesc, dar nu vrea să apere fiii neamului, nu poate fi o Biserică a neamului. Neamul cuprinde instituţia B.O.R., pentru că fără Neam, instituţia B.O.R. nu poate exista. Deci Biserica trebuie să slujească Neamului şi fiilor neamului. Dar BOR nu vrea să recunoască jertfa fiilor neamului din temniţele comuniste româneşti.
Figuri reprezentative ale temniţelor comuniste: Valeriu Gafencu, Costache Oprişan, Gheorghe Jimboiu, Ioan Ianolide, Mihai Lungeanu, Grigore Caraza, Dumitru Bordeianu, Virgil Maxim, Liviu Brânzaş, Marin Naidim, Constantin Voicescu, Nicolae Grebenea, Iosub Mihai, Niţă Cornel, Ionică Pintilie, şi mulţi alţii au fost închişi şi persecutaţi pentru credinţa în Dumnezeu şi dragostea de neam. Cei citaţi, alături de mulţi alţii, nu s-au dezis nici un moment de crezul lor. Unii dintre cei pomeniţi au murit martiric în închisoare. Părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Mina Dobzeu, părintele Adrian Făgeţeanu, părintele Gherasim Iscu, părintele Ioan Negruţiu şi mii de preoţi ortodocşi din BOR au fost închişi, dar nu pentru apartenenţa lor la instituţia BOR, ci pentru apartenenţa sau simpatizarea cu Mişcarea Legionară. Dacă ar fi fost închişi doar pentru apartenenţa la BOR ar fi trebuit să asistăm la încarcerarea tuturor episcopilor şi preoţilor ortodocşi. În Rusia, Biserica a fost prigonită. Mii de preoţi şi episcopi au fost ucişi sau închişi pentru apartenenţa la Biserică. În România nu a fost închis nici un episcop ortodox, iar preoţii ortodocşi nu au fost încarceraţi doar pentru simpla apartenenţă la instituţia BOR.
Doar părintele Ioan Iovan de la Recea rămâne ca o figură singulară de opoziţie faţă de sistemul comunist, dar şi faţă de instituţia B.O.R. din acea vreme. Alături de maicile de la Vladimireşti, el a criticat în mod făţiş politica instituţiei BOR, de acceptare tacită a regimului comunist. Deducem că instituţia BOR nu a avut mărturisitori în temniţele comuniste. Toţi au fost mărturisitori ai credinţei ortodoxe, dar nu ca apartenenţi la instituţia BOR, ci pentru că aparţineau unei mişcări anticomuniste şi aparţineau Bisericii Ortodoxe universale.
Dacă instituţia BOR doreşte recunoaşterea unor mărturisitori ortodocşi, atunci ea trebuie să accepte că aceştia au aparţinut unor partide politice şi unei Mişcări care promova, pe lângă credinţa în Dumnezeu propovăduită şi de BOR, dragostea de neam ce nu face parte din teologia oficială a instituţiei BOR.
Instituţia Biserica Ortodoxă Română nu a stipulat în nici un act oficial poziţia, pe care trebuie să o aibă membrii ei, faţă de un regim ateu şi antihristic, aşa cum a fost regimul comunist. Nici după anul 1989 instituţia BOR nu are emis un act oficial de condamnare a comunismului şi a crimelor comunismului, dar se grăbeşte să condamne aşa zisele crime ale Mişcării Legionare şi pe membrii apartenenţi ai acestei Mişcări.
Mişcarea Legionară a fost o formă de manifestare care s-a întemeiat, încă de la înfiinţarea sa, şi pe lupta împotriva comunismului. Admitem că Biserica nu face politică. Atunci înseamnă că lupta împotriva comunismului nu a fost dusă de instituţia BOR, ci doar de unii dintre membrii ei, dar care făceau parte din Mişcarea Legionară şi din alte partide politice. Atunci înseamnă că instituţia BOR a coabitat cu regimul ateu şi antihristic comunist. Înseamnă că credinţa acelor oameni nu era motivată de apartenenţa la instituţia BOR, ci de apartenenţa la o Mişcare care presupunea credinţă nelimitată în Dumnezeu a membrilor ei.
Voi reveni în instituţia BOR doar atunci când toate aceste adevăruri istorice vor fi recunoscute de oficialii BOR. Voi reveni în BOR când toţi aceşti oameni, blamaţi de societate şi de toate partidele politice româneşti, vor fi cinstiţi pentru jertfa lor. Voi reveni în instituţia BOR când părintele Arsenie Boca şi părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa vor fi recunoscuţi oficial că sunt preoţi cu har deplin în BOR, prin anularea caterisirii lor şi se va recunoaşte greşeala Sinoadelor BOR care i-au caterisit.
Voi reveni în BOR atunci când Sinodul şi Patriarhia Română îl vor cinsti cum se cuvine pe părintele Iustin Pârvu şi nu-i vor cere să se dezică de trecutul său, pentru care a pătimit atâţia ani.
4. Sute de mii de încarceraţi din temniţele comuniste au trăit creştineşte şi mulţi au dus viaţă sfântă, în timp ce oficialii instituţiei BOR s-au lepădat tacit de ei şi nu s-au preocupat să le trimită vreun preot sau episcop pentru a le sluji Sfintele Taine. Femeile închise n-au avut nici măcar privilegiul bărbaţilor, care aveau printre ei şi preoţi închişi. Dacă aceste sute de mii de încarceraţi şi încarcerate au reuşit zeci de ani să-şi păstreze credinţa ortodoxă fără sprijinul instituţiei BOR, consider că Dumnezeu se va milostivi şi de mine păcătosul. Amin!