Din recentul volum ,,Flori înmiresmate,, semnat de pr. Augustin Kandiotis şi editat de Frăţia Ortodoxă Misionară, redau o simplă şi caldă prezentare a sfinţilor.

Sfinţii tuturor veacurilor, din timpurile apostolice până în zilele noastre, demonstrează la ce înălţime a virtuţii poate să ajungă omul, chiar şi cel mai păcătos, nu cu propriile puteri, ci cu puterea lui Hristos. Alţii se minunează de forţa propulsoare pe care a descoperit-o ştiinţa, ca să-i trimită pe astronauţii ei pe lună şi pe astre, dar noi ne minunăm de puterea lui Hristos, de tainica Lui putere, care recurge din cruce şi ne împinge către cele de sus, către cerurile virtuţilor, pe noi cei din ţărână, copiii lui Adam şi ai Evei.

Sfinţii sunt copaci roditori ai noului Eden. Sunt „florile frumos mirositoare ale raiului”. Sunt tot ce are mai ales a ne arăta omenirea. Sunt sarea şi lumina lumii. Sunt bună mireasma lui Hristos în lume. Fără sfinţi lumea ar fi putrezit moral şi religios şi s-ar fi afundat în întuneric.

Necredincioşii şi ateii, care sesizează care este puterea sfinţilor, îi urăsc pe sfinţi şi se luptă cu înverşunare să şteargă numele lor, pentru că sfinţii sunt icoana vie a lui Dumnezeu pe pământ.
Sfinţii, despre care vorbeşte cartea de faţă, nu mai aparţin Bisericii Luptătoare, care se luptă aici pe pământ cu armele luminii, ca să reuşească o strălucită victorie, sfinţenia credincioşilor, venirea Împărăţiei lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Lupta creştinilor este grea. Atacurile vrăjmaşilor, văzuţi şi nevăzuţi, sunt înverşunate. Antihrist este la uşi. Sfinţenia este un lucru din ce în ce mai rar. Păcatul şi rătăcirea prisosesc. Zilele noastre sunt ca zilele lui Noe şi ale lui Lot! Avem nevoie de sfinţi. Sfinţii, care se află deja în Biserica Triumfătoare, aproape de Tronul lui Dumnezeu, nu încetează să urmărească din tribunele veşniciei înfricoşătoarea luptă pe care o duc cei mai mici fraţi ai lor, creştinii veacului de acum, ai veacului al XX – lea, celui înşelător. Sfinţii nu încetează să mijlocească pentru credincioşi. Da! Credinţa noastră este că şi acum sfinţii, care sunt în ceruri, îşi oferă ajutorul lor duhovnicesc creştinilor care se luptă. Sfinţii nu sunt morţi. Trăiesc în Dumnezeu. Trăiesc în Predania Bisericii. Trăiesc în inimile credincioşilor. Amintirea vieţii lor şi a minunilor lor ca o briză făcătoare de viaţă suflă în toată Biserica.
Sfinţii continuă să-i înveţe şi să-i însufleţească pe credincioşi. Sfinţii, fraţii noştri cei mai mari, ne aşteaptă acolo în înălţime, în cerurile cerurilor, ca să prăznuim toţi împreună biruinţa Mielului celui înjunghiat.
Iubiţii mei cititori, să ne luptăm cu lupta cea bună a credinţei, aşa încât să ne împărtăşim de triumful lui Hristos. Şi ne vom împărtăşi, dacă suntem următori ai sfinţilor în viaţa de acum.
În Florina, 30 ianuarie 1974,
Sărbătoarea celor Trei Ierarhi.
† Augustin al Florinei

Mai multe despre cărţile PS Augustin al Florinei găsiţi la Pelerin Ortodox