Valeriu Gafencu va fi canonizat dar nu în România ci în Republica Moldova şi nu de Mitropolia Basarabiei ci de Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei. Este părerea la care am ajuns după ce în cadrul unui interviu mitropolitul Chişinăului a manifestat această intenţie. Or, atunci când ruşii fac o declaraţie înseamnă că lucrul e pe jumătate făcut.

Cum ar trebui să reacţionăm? Toate lucrurile ar trebui privite din trei părţi, sufleteşte, trupeşte şi duhovniceşte.

Sufleteşte mă bucur pentru Valeriu. Ceata sfinţilor e una pentru toată ortodoxia. Prin urmare un sfânt canonizat să zicem în Egipt poate fi sărbătorit la fel de frumos şi în SUA sau România. Prin urmare Valeriu Gafencu va putea fi cinstit din SUA până la Moscova. Cu atât mai mult cu cât Basarabia chiar are nevoie de un sfânt ca Valeriu Gafencu.

Sub aspectul derulării evenimentelor nu pot decât să deplâng birocratismul din BOR. Conform procedurilor canonice Mitropolia Chişinăului va întreba mai întâi Sf. Sinod al BOR dacă dosarul de canonizare al lui Valeriu se află pe masa de lucru. Iar BOR va răspunde, aşa cum face de obicei, că acum e rândul sfinţilor de acum 500 de ani.De parcă poporul acesta ar fi născut zece milioane de sfinti pe an şi comisia de canonizare înnoată în dosare. Sfinţilor contemporani le va veni rândul peste câteva sute de ani, că asta e mai nou, procedura şi canonul în BOR.
Sfinţii trebuie să stea la coadă. Dacă voiau să-l canonizeze o făceau în cei 20 de ani de când se tot discută.

Mult mai limpezi mi se par înţelesurile duhovniceşti. Cred că mai întâi ar trebui să ascultăm parabola nunţii fiului de împărat în care bucuria nunţii e împletită cu netrebnicia refuzului. În aşa situaţie nu poate fi nici bucurie şi nici tristeţe.
Noi sântem în situaţia invitaţilor care au refuzat. BOR şi-a luat nevastă politica românească şi trebuie să se îngrijească acum de spaimele fasciste, de carduri şi cipuri. Nu mai e vreme de sărbătorit fii de împăraţi. Cei care au refuzat însă au fost pedepsiţi aspru şi imediat, aşa cum e pedepsit neamul acesta de 20 de ani şi nimeni nu pricepe.
Apoi au fost invitaţi toţi de pe la răspântii, alte neamuri. Aceia au răspuns invitaţiei şi dintre toţi doar unul nu a avut haină de nuntă şi acela a fost aruncat afară. Aşa că, nota bene, şi pe la răspântii şi în alte neamuri pot fi oameni cinstiţi.
Dacă Mitropolia Chişinăului nu are haină de nuntă vom trăi şi vom vedea. Nu vor putea face nici o canonizare. Insă, până una alta, ei sunt în situaţia mult mai fericită a acelora care au răspuns invitaţiei de nuntă. Invitaţie pe care noi o refuzăm de 20 de ani.