Cităm iar din Eminescu:
„Cât despre aluatul protoplasmatic care formeaza, la noi,
un stat în stat, asezat asupra institutiilor si a poporului avem
putine de adaos (de adaugat n.n.). Traind din politica si prin
politica, si neavând nici un alt soi de resurse materiale sau de
putinta de a-si câstiga existenta, el e capabil de-a falsifica totul: si
liste electorale, si alegeri, si forme parlamentare si idei economice,
si stiinta, si literatura. De aceea, nu ne miram daca vedem acest
proteu al unui universalism incapabil si ambitios, îmbracând toate
formele posibile: ministri, financiari, întreprinzatori de lucrari
publice, deputati (parlamentari n.n.), administratori, membri la
primarie, soldati, actori, totul în fine… Aluatul din care se
framânta guvernantii nostri e acea categorie de fiinte fara stiinta de
carte si consistenta de caracter, acei proletari ai condeiului, dintre
care multi abia stiu scrie si citi, acei paraziti carora nestabilitatea
dezvoltarii noastre interne, defectele instructiei publice si golurile
tine mortis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Aici el însusi denunta ca
exista aceasta scabroasa afacere, dar maturul corp trece la ordinea zilei,
lasând sa recaza coltul valului ce se ridicase”…
create în ramurile administratiei publice, prin introducerea
nesocotita a tuturor formelor civilizatiei straine, le-au dat existenta
si teren de înmultire; aluatul e o populatie flotanta a carei patrie
întâmplatoare e România, si care, repetând fraze cosmopolite din
gazete straine, sustine, cu o caracteristica lipsa de respect pentru
tot ce e într-adevar românesc, ca aceste cliseuri stereotipe
egalitare, liberschimbiste, liberale si umanitare, acest bagaj al
literatilor lucrativi de mâna a treia, aceste sforaitoare nimicuri,
sunt cultura nationala sau civilizatie adevarata”32.
„Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii,
cumularzii, gheseftarii de toata mâna, care, în schimbul foloaselor
lor individuale, dau conducatorilor lor o supunere mai mult decât
oarba. Acei ce conduc nu sunt decât straini, straini prin origine,
prin moravuri, prin educatie – interesele strainilor dar, si numai
aceste interese, sunt dezideratul «patrioticului guvern» (persoanelor
aflate la cârma tarii n.n.)”33…
32 Mihai Eminescu, Am vazut cu înlesnire…, Timpul, 24 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 31, 30
33 Mihai Eminescu, Faceti interesele, Timpul, 17 ianuarie 1880, în Opere, vol. X, pag. 390
Bibliografie:
Radu Mihai CRISAN, EMINESCU INTERZIS. GÂNDIREA POLITICA, Ed. Criterion
Nota bene. E totuşi o deosebire. Astăzi printre cei care ne conduc sunt si multi români.
d-ra Emilia, ce sens are chiar si azi, tot ce spune Eminescu odihneasca-se in pace. Desi ma cam enerveaza teoria conspiratiei ca unealta arhifolosita de a explica mai toate esecurile in istoria noastra, ce incomod era Eminescu pentru vremurile sale…..
Am gasit, legat de discutia despre cooperatie, ceva care descrie exact ceea ce am vrut sa spun legat de legi si de impactul lor asupra socialului
<- Arhimandritul Epifanie/ Feluritele regimuri, sisteme politice şi filosofice trec cu vederea răul înnăscut care se găseşte în om: stricarea şi strâmbarea firii omeneşti în urma neascultării protopărinţilor.
După căderea lui Adam, firea omenească s’a îmbolnăvit. Sistemele de guvernământ trec cu vederea tocmai acest lucru. Ele se gândesc:
„Dacă vom concepe legi bune, atunci şi oamenii vor trăi liniştiţi, în pace, vor avea aceleaşi bunuri ş.a.m.d.”
Îşi închipuie că, dacă vor alcătui legi bune, se vor schimba şi oamenii! Nu spune nimeni să nu avem legi bune şi drepte. Să avem! Însă oamenii nu se schimbă cu nişte legi bune. Nu este cu putinţă aşa ceva! Alta-i problema; ea se găseşte în sufletul fiecăruia. Un exemplu simplu: unul este risipitor, iar altul zgârcit. Dă-le amândurora aceiaşi bani. A doua zi, unul va fi fără nici o leţcaie, iar celălalt a dobândit bani în plus. Sistemele de guvernământ nu iau în seamă stricăciunea firii omeneşti. De aceea spun ceea ce spun.>
preluat de la adresa http://www.razbointrucuvant.ro/2010/11/10/parintele-epifanie-theodoropulos-21-de-ani-de-la-mutarea-la-viata-sistemele-sociale-si-crestinismul/#more-19348
cu spor in toate, cristina
Multumesc!
Vedeti dvs. pe vremea lui Eminescu, mai ales la tzara, poporul era dreptcredincios si nu se putea vorbi de stricaciunea firii omenesti ca in ziua de azi. Cu toate acestea Eminescu descrie o clasa politica similara celei de azi.
Prin urmare nu doar legislatia si calitatea poporului pot asigura bunastarea ci, mai ales, calitatea guvernantilor. Asta am vrut sa spun citandu-l pe Eminescu. Daca astazi se poate afirma ca guvernantii seamana cu poporul care l-a ales, pe vremea aceea, mai ales ca votul nu era universal ca azi, nu se putea spune asa ceva. Prin urmare guvernantii sunt o rasa. Rasa dracului!
Da este o obisnuinta, un pattern deja in mintea noastra sa gandim (pentur ca vedem ca )suntem ne-reprezentati de clasa politica actuala. Si cu ei tentatiile sunt mai mari caci sunt in virf si detin puterea (un concept care nu are valoare decat pentru ca este inventat de om) care ameteste si te fura pentru ca nu ai in interior o baza crestina solida. Am parcurs insa citeva pagini dintr-o carte superba primita in dar de la o familie de crestini olandezi semnata de Kurt Senske. Executives values. A christian Approach to organizational leadership publicata in 2004 si enunta principiul fundamental sau regula de aur a leadership-ului: Matei 20:26-27
. Cine se inscrie la capitolul "servant leadership"? Pai nime' ca toti vrem sa fim "shefi". Subdezvoltarea are intotdeauna o componenta culturala….
noapte buna,
cristina