PRIMUL SIMPOZION DE MARTIROLOGIE
Am aflat că săptămâna viitoare va avea loc la Bucureşti la Hotel Hilton, primul simpozion de martirologie organizat de o fundaţie creştină (Sf. Irina) şi o companie de teatru ( Compania ,,Dan Puric,,). Vor participa 200 de specialişti din care probabil unii teologi şi alţii specialişti în diverse domenii. Iniţiativa este necesară în sensul în care publicul larg cunoaşte puţin din faptul că fenomenul martiriului este fundamental în Biserica Ortodoxă. Ar fi lăudabilă în măsura în care problema martirilor din temniţele comuniste ar fi plasată într-un context teologic şi istoric mai larg.
Eu nu am fost invitată şi oricum zilele acestea sunt la Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice ,,Pontica,,. Fiind o iniţiativă privată e dreptul lor să invite pe cine vor. Dar m-aş bucura dacă printre participanţi s-ar afla arheologii din care unii mai sunt în viaţă, care au descoperit basilice creştine şi sfinţi martiri. Aproape toate osemintele martirilor din Dobrogea au fost descoperite de arheologi. Ei au fost primii care în urma cercetărilor au sesizat Biserica, chiar şi în timpul comunismului, şi au afirmat public că au descoperit oseminte de martiri.
Ar fi obligatoriu dacă la acest simpozion ar participa şi mărturisitori ai temniţelor comuniste. Probabil că unii vor fi invitaţi.
Şi tot probabil că la acest simpozion se va hotărâ organizarea unui Centru de Martirologie, o mai veche dorinţă a celor doi organizatori exprimată încă de anul trecut. Acest centru va fi panortodox şi dacă mă uit mai bine în lista participanţilor şi ceva ecumenic.N-aş vrea să am viziune de sibilă dar parcă văd că asta va ieşi, în final. Adică o listă de zeci de semnături celebre pentru înfiinţarea unui Centru de Martirologie. În toată istoria Bisericii Ortodoxe nu a existat un astfel de centru. De ce ne-ar trebui acum!?
Eu sunt mai modestă. Nu cred că un centru ar determina Sf. Sinod să ridice ruşinea de pe umerii poporului român. Vorbesc de ruşinea nerecunoştintei, adică nerecunoaşterea jertfei pentru Hristos a celor care au suferit în temniţele comuniste.
Cred însă cu tărie că rugăciunea mirenilor continuă şi organizată, ar fi o soluţie. Rugăciunea nu e vorbă. Rugăciunea este faptă. Atunci când spui unui om că i-a mai rămas doar rugăciunea, îi spui de fapt că i-a rămas puterea de a-l chema pe Dumnezeu. Şi care ne răspunde întotdeauna.
P.S. Le rog pe cele trei persoane care vorbeau în spatele meu la m-rea Antim pe 1 oct. măsurându-şi timpul pe la 3,10 să mă ierte că nu i-am salutat şi să ia legătura cu mine. Stăteam la uşă pentru că, atunci când ajunsesem, în biserică se făcea curăţenie cu aspiratorul.
Nu cumva se amesteca lucrurile? Primul simpozion de martirologie ar fi trebuit dedicat in intregime martirilor temnitelor comuniste din Romania. Altfel se amesteca faptul istoric cu un discurs academic despre martiriul crestin in general. Asta inseamna inlocuirea gandirii istorice cu o gandire dezantrupata asa cum am definit-o in "A Treia Forta". Nu am informatii despre acest simpozion, poate este chiar un bun inceput. Ma refer doar la capcanele care tin de astfel de manifestari. Exista pericolul de a transforma martirul crestin intr-un echivalent multicultural al victimei holocaustului care "circula" intr-un spatiu deteritorializat si anistoric (panortodox) in noua cultura mondiala a victimizarii. Observ ca in Romania nu se mai vorbeste despre eroi, ci despre victime. In plan cultural, asta inseamna trecerea de la cultura eroic patriarhala, inaceptabila globalismului, la postmodernismul culturii victimizarii. Globalismul nu se va impotrivi cultului martirilor crestini atata timp cat ei au in comun ideea abstracta a unei "victimizari" universale. Imaginarul sacrificial contemporan este anistoric si cei care au suferit (in mod real) de la tigani, evrei, chinezi, homosexuali etc., etc se amesteca intr-o "supa a suferintei"(Ian Burma). Nu mi-as dori sa-i vad pe sfintii nostri martiri in aceasta ciorba. Chiar daca ea ne este servita in farfurii ortodoxe. (Pe planul identitatii nationale, exista riscul ca radacinile noastre istorice, traditiile concrete care ne unesc sa fie inlocuite cu "victimizarea" – am fost victimele istoriei, suntem o natie de martiri etc – o abstractiune care sta la baza identitatii de grup. Prin "victimizare" se identifica, se leaga intre ei, si homosexualii, si feministele. In cadrul Vajnicei Lumi Noi, victima multiculturala circula precum un produs de consum menit sa produca un raspuns emotional (compasiune, mila admiratie)
Problema! Aveti o mare problema cu acest puric Dan si puteti chiar sa va mai aruncati cate un ochi pe Apologeticum ! Nu de alta dar nu se poate si mason si Crestin Ortodox !
ar trebui ca noi romanii, sa incetam de a presupune, de a induce idei, doar din perspectiva noastra, doar ca sa ”fie”. ar trebui sa vorbim, daca chiar avem ce afirma, concret. negru pe alb. articolul acesta intra in aceasta tipologie. de aceea nici nu putem fi uniti. ca toti au ceva de zis.
sa asteptam sa se termine simpozionul si sa vedem rezultatul. atunci sa curga articolele. abia atunci. si doar ca ceva sa fie bine punctat.
vorba marelui Tutea… aflarea in treaba la romani. vorba aceasta stricacioasa…
intrebare? ce este ecumenist aici? ce este gresit? pacat… daca si oamenii de calitate (si sunteti o mare valoare, doamna Corbu!) vorbesc atat de usor, e doar trist.
Pt. Fundatia ,,Sfintii Inchisorilor,,
1. Ar fi fost de dorit sa semnati cu numele de crestin. Asa este frumos!
2. Domnul Hurduzeu a exprimat si o buna parte din temerile mele.
Nu stiu care vor fi temele celor 200 de lucrari prezentate dar cel putin una din ele ,,Martirajul de la Macabei la lagare>reflectii pe tema marturisirii iudaice si crestine,, (Dr. Rubin Dominic) sustinuta de un lingvist, mi-a trezit interesul.
3.Eu stiu intotdeauna ce vorbesc domnule ,,anonim,,.
Pt. Otto,
Aveti dreptate!
Stimata doamna Corbu,
Eu nu dau dreptate nimanui si nici nu judec pe nimeni, decat dupa faptele crestinesti pe care le face.
Asa am invatat, cu ajutorul lui Dumnezeu atunci cand L-am rugat. Si Ii multumesc pentru asta !
Pe cale de consecinta, am sa va rog frumos sa publicati (eventual in mai multe parti) niste citate din Sfantul Velimirovici. As mai vrea sa va spun doar ca nu ma consider intelectual, dinainte de a citi spusele Sfantului Velimirovici despre intelectuali si nu din aceasta cauza. Cu toate acestea, inteleg perfect ce vreti sa spuneti cand ati scris Intelectualul si la cine va referiti.
Dupa citatele din Sfant, am sa va rog sa imi permiteti si citarea unei stiri extrem de importante preluata dintr-o revista cunoscuta.
Cu deosebit respect,
E.Badauta
"Calugarii crestini din vechime aveau obiceiul sa se osandeasca pe sine cand o mare napasta venea asupra lumii.Ei obisnuiau sa se socoteasca pe sine ca pricina adevarata a acestei napaste si nu osandeau pe nimeni altcineva.Ei bine, mijlocul acesta extrem ar trebui sa fie folosit acum de Biserici, pentru binele neamului omenesc si pentru propriul lor bine. Spre a aduce zorii unei noi zile pentru crestinatate,ar fi prea destul chiar si daca aceasta osandire de sine a Bisericilor ar fi doar o judecare de sine.
Daca, de pilda,Biserica Rasaritului ar zice: Cu toate ca am pastrat cu credinta si neschimbate traditiile cele mai vechi ale crestinismului, am inca multe greseli si neajunsuri. Am multe de invatat de la Biserica Romei: cum sa aduc la o comunicare mai stransa toate partile mele, toate ramurile mele nationale si provinciale; iar de la Biserica Anglicana am de invatat minunatul duh de evlavie, exprimat nu numai in vremuri de demult, ci chiar si in zilele de azi prin rugaciuni noi, imne noi, psalmi noi, adaugati la cei vechi; iar de la Protestantism am de invatat curajul de a privi in fiecare zi in insasi inima religiei, in expresia ei cea mai simpla si mai obisnuita.[…]
O asemenea judecare de sine ar insemna cu adevarat o osandire de sine dureroasa, deoarece ar insemna o reactie la o politica a criticismului si a multumirii de sine care a durat o mie de ani, inca din 16 iulie 1054 – insasi data fatala cand delegatii Papei au pus Bula de excomunicare pe altarul bisericii Sfanta Sofia din Constantinopol. Calugarii cei dintru inceput, care practicau osandirea de sine din pricina raului din lume, experiau o minunata curatire a sufletului, o noua viziune(vedere) a lui Dumnezeu si o simtire extraordinara a unitatii cu toti oamenii, vii si morti.Ei bine, tocmai de aceasta are nevoie Biserica acum: de o curatire, o noua viziune(vedere) a lui Dumnezeu si un simt al unitatii.
Agonia de acum a Bisericii decurge dintr-o iluzie care le-a fost comuna tuturor Bisericilor,ca,adica,una dintre Biserici ar putea fi mantuita fara toate celelalte Biserici. Este, de fapt, doar teoria protestanta largita a individualismului, care si-a gasit expresia, mai cu seama in Germania, in cunoscuta zicere:" Tu, omule, si Dumnezeul tau!". Aceasta este de asemenea o formula antisociala si anticrestina, cu totul opusa Rugaciunii Domnului:"Tatal nostru", care este la pluralul si nu la singularul posesivului. Rugaciunea aceasta este un simbol al mantuirii noastre: putem sa ne mantuim numai la plural, nu la singular; doar impreuna nu ca indivizi: adica noi ne putem mantui, dar eu nu ma pot mantui. Nu ma pot mantui fara tine, iar tu nu te poti mantui fara mine. Caci daca tu esti in nevoie, eu ma pot mantui doar ajutandu-te; si invers,daca eu sunt in nevoie, tu te poti mantui doar mantuindu-ma pe mine. Si noi toti, intotdeauna,suntem in nevoie – avem nevoie unul de celalalt. Petru nu putea sa se mantuiasca fara Andrei si Ioan si Iacov, nici ceilalti nu puteau sa se mantuiasca fara Petru. De aceea i-a adus Hristos pe toti laolalta si i-a educat sa traiasca si sa se roage impreuna si le-a vorbit tuturor impreuna, ca unei singure fiinte.[…]
Stia si a spus (vorbind de cele doua porunci)ca Dumnezeu este doar o parte a mantuirii nostre, si ca cealalta parte sunt semenii nostri. Ce inseamna aceasta decat ca nu ma pot mantui fara Dumnezeu si semenii mei? Si semenii mei! Intregul neam omenesc trebuie sa devina trupul tainic al lui Hristos inainte ca fiecare din noi sa se mantuiasca[…]
Si vorbind la un nivel mai larg, putem spune : daca nouazeci si noua de Biserici cred ca sunt mantuite, trebuie inca sa astepte la poarta Raiului pana cand Biserica cea intarziata va fi devenit madular al trupului tainic al lui Hristos.[…]
Multumirea de sine inseamna amanarea sfarsitului lumii si prelungirea suferintelor omenesti.Nu este de niciun folos sa schimbam Bisericile si sa mergem de la o Biserica la alta cautand mantuire: mantuirea este in fiecare Biserica atata vreme cat o Biserica se gandeste si se ingrijeste intru dragoste de sora de toate celelalte Biserici, cautand la ele ca la parti ale aceluiasi trup, sau nu este mantuire in nicio Biserica atata vreme cat o Biserica se gandeste si se ingrijeste numai de sine, tagaduind cu dispret drepturile, frumusetea, adevarul si vrednicia tuturor celorlalte Biserici.Mare lucru este sa-si iubeasca omul Biserica, dupa cum mare lucru este sa-si iubeasca omul tara, dar mai mare este a iubi si alte Biserici si alte tari.[…]
Tine-te strans de Biserica ta : este o Biserica frumoasa si sfanta, dar totusi zdrobeste orice lepadare rusinoasa a altor Biserici. Aceasta este calea de a scoate Biserica din patimirea si slabanogirea ei de acum. Aceasta este calea cea mai buna pentru tine de a-ti sluji Biserica si tara. Si Rastignitul nu cere vreo alta slujire de la Biserica ta in patimirea de acum a lumii[…]
Gandul crestin ascuns in Biserica este unul revolutionar, gandul cel mai revolutionar din lume. Gandul cresin este: tu si neamul tau si rasa ta mai intai, si apoi eu si natiunea mea si rasa mea, sau: fericirea ta mai inati si intru fericirea ta,si fericirea mea. Sfintenie mai presus de toate, sfintenie adevarata, care cuprinde bunatate si jertfa. Acesta este gandul fundamental al Bisericii. Aceasta este singura comoara ziditoare, dumnezeiasca, pe care o mai are Europa,comoara cea adormita, niciodata folosita, niciodata incercata. Biserica este pastratoarea acestei comori.Comoara aceasta trebuie sa supravietuiasca Europei imbatranite si Bisericii imbatranite, Europei decrestinate si Bisericii decrestinate."
————
"Cu cateva luni inainte de a muri, unul dintre cei mai proeminenti rabini din Israel a scris numele lui Mesia pe o bucata de hartie, cerand ca aceasta sa fie pastrata intr-un plic timp de un an dupa moartea sa. cand a fost deschis plicul, a fost gasit numele cunoscut de secole : Yehoshua(Yeshua – Iisus) este Mesia.Respectatul rabin Yitzak Kaduri a scris in nota secreta:" Cu privire la abrevierea numelui lui Mesia, El va ridica oamenii si va dovedi ca legea si cuvantul sau sunt adevarate. Aceasta semnez eu in luna milei[…]
Cand cel mai cunoscut rabin din Israel indica numele lui Mesia ca fiind Iisus este de inteles de ce ultima sa dorinta a fost sa se astepte un an dupa moartea sa pentru desigilarea notei pe care a scris-o, comenteaza "Israel Today"[…]
Cititorii evrei de pe forumuri au comentat cu stupoare: "Deci asta inseamna ca rabinul Kaduri a fost crestin" sau " Crestinii danseaza si jubileaza"[…]
Kaduri, care a murit la varsta de 108 ani, si-a surprins adeptii cand le-a spus, cu putina vreme inante de a muri, ca l-a intalnit pe Mesia. In sinagoga sa,cu ocazia sarbatorii Yom Kippur, el a lasta invataturi pentru recunoasterea lui Mesia. Kaduri a mentionat ca Mesia va aparea in Israel dupa moartea lui Ariel Sharon (fostul premier, aflat in coma din anul 2006). Aceasta precizare nu este singulara insa. ea coincide cu predictiile rabinului Haim Cohen, cabalistului Nir Ben Artzi si sotiei rabinului Haim Kneiveskzy."
Ne-am facut, din pacate, un prost obicei de a ne indoi de orice intentie buna… in ultima vreme. Suntem tot mai suspiciosi… E usor sa-l arati pe Dan Puric cu degetul! E totusi un om… cu bunele si slabiciunile lui!!! Corect ar fi ca sa asteptam derularea acestui prim eveniment… la care "alti binevoitori" nu s-au gadit in tot acest timp (vis-a-vis de cei ce "marturisesc" pe asa zisele blogguri pseudo-ortodoxe)! Cine i-a oprit sa deruleze chiar ei un simpozion similar… E usor sa aruncam tot soiul de zvonuri… Sa luam ce este bun de la fiecare!!! In fond cine este fara de pacat in zilele noastre… Sa avem macar acea doza de intelepciune care sa ne fereasca de a infiera pe aproapele nostru intr-o maniera "proletara" de trista amintire. Dupa incheierea evenimentului, vom avea timp suficient si pentru concluzii!
Pr. E. Badauta,
De acord ca toate relele din Biserica se datoreaza pacatelor noastre ale tuturor.
Am atatea de invatat de la Biserica Ortodoxa, de citit cele 5000 de carti ale Sf. Traditii, incat nu mai am timp de alte biserici si de aprecierea lor.
Adevarul nu se afla nici in stanga, nici in dreapta ci in Hristos si la cei care i-au pastrat intreaga si nealterata invatatura, adica la ortodocsi. Nu ne ramane decat sa o aplicam. N-avem ce cauta la altii.
Pt. Anonim,
E frumos ce spui dar sa coboram cu picioarele pe pamant.
1) Eu nu sunt gand, cum spui tu acolo ci om in carne si oase. Pe scurt, sunt temporar. Asa ca timpul nu ne permite filosofii goale, ci trairi autentice.
2)E problema Europei, a evreilor si a altora sa isi caute comoara. Eu am gasit-o. Nu am ce sa mai caut in alta parte.
Pt. Anonim,
Referitor la simpozion,
Daca citesti mai cu atentie ce am scris vei vedea ca eu nu acuz pe nimeni. De unde ai scos ca l-am infierat pe Puric in maniera proletara?
Dar imi mentin opinia ca martirologia nu e stiinta, asa cum vor ei sa o arate ci este o componenta fundamentala a trairii crestine. Nu o poti separa, despica in patru si analiza ca pe o vietate moarta. Stiinta este o forma de cunoastere limitata la experiment adica se cunoaste doar ce se poate masura, analiza, compara.
Martirii si minunile lor nu pot fi analizate psihologic, medical, sociologic fara a le impune o limita. Ei isi au locul doar in cadrul cunoasterii prin credinta, prin revelatie, adica a cunoasterii duhovnicesti.
Iar despre centrul de martirologie am scris si cu alta ocazie.Ar fi prea mult de spus pentru un comentariu.