Campania arheologică din 2010 de la Vlădeni –Popina Blagodeasca a avut trei obiective clare şi anume:
1) Delimitarea aşezării spre est în sectorul A.
2) Cercetarea complexelor arheologice intersectate parţial în anul anterior.
3) Cercetarea segmentul de palisadă nr.4.
Dar în arheologie, una cauţi şi alta găseşti. Aşa că, dacă la obiectivul nr. 2 aveam de cercetat doar două complexe apărute în profilele nordice ale Cas. A26 şi A27, atunci când am deschis încă două casete mi-au apărut patru complexe şi anume două gropi de bucate imense, un bordei şi un alt complex, probabil tot o locuinţă intersectat în profilul estic al cas. A 35. Acestora s-au mai adăugat încă o locuinţă de suprafaţă şi o groapă de bucate. Cercetarea integrală a lor mi-a luat aproape tot timpul.
Mai mult chiar, talpa palisadei a apărut suprapusă de un alt complex, destul de mare. Nu era nimic de mirare pentru că palisada face parte din prima fază de locuire a aşezării, însă trebuiau cercetate în ordinea existenţei lor. Adică mai întâi complexul şi apoi palisada. Practic nu am săpat nimic în gol. Pe cei 160 mp decopertaţi am aflat nouă complexe arheologice, din care am reuşit să cercetez integral doar cinci: trei gropi de bucate şi două locuinţe.
1) Delimitarea aşezării spre est, obiectiv pentru care am deschis casetele A30-A 32 era necesară din două motive. In primul rând că mă aflam în capătul secţiunii de sondaj SA , c. alfa-gama /2001 care îmi indica faptul că acolo nivelul medieval-timpuriu se pierde. Cele trei casete perpendiculare pe SA mi-au confirmat o restrângere semnificativă a aşezării spre est şi direcţionarea acesteia spre NV, adică exact sub lanurile de floarea-soarelui.
In al doilea rând astfel de delimitări sunt foarte necesare mai ales acolo unde, la fel ca pe Popina Blagodeasca, se află mai multe aşezări istorice a căror cercetare concomitentă din varii motive nu este posibilă.
2. Gropile de bucate cercetate aparţin ultimei faze de locuire de pe Popină. Până în prezent au analogii doar în cetăţile bizantine din Dobrogea. Sunt adevărate silozuri, unele ajungând şi până la adâncimea de trei metri. Starea lor de conservare este foarte bună. Practic, s-au păstrat intacte şi după o mie de ani.
Performanţa se datorează probabil formei de clopot şi mai ales felului în care au fost săpate. Din toate măsurătorile şi desenele pe care le-am realizat reiese că au păstrat anumite reguli între coordonatele lor adică între adâncime, diametrul gurii, al umerilor şi al bazei. In vechime gropile au fost arse, dovadă petele de arsură de pe fund şi pereţi care se mai văd şi azi.
Dar ceea ce impresionează este temperatura constantă pe care o păstrează. De pildă vara anului 2003 a fost una dintre cele mai capricioase. La ora 6 dimineaţa se înregistrau 18 grade şi muream de frig, la ora 10 se înregistrau 30 grade şi la ora 14 erau 38 de grade. Temperatura măsurată în gropi era de 20 grade C dimineaţa la ora 6 şi de 22 grade începând cu ora 10 şi menţinută pe tot parcursul zilei. Aşa se face că aceste gropi au păstrat mai ales pe fund mei carbonizat dar şi necarbonizat, de culoare aproape roz.
Unele erau săpate cu treaptă şi se aflau în adevărate anexe gospodăreşti, probabil magazii, aşa cum a fost una găsită în vara aceasta. Dar ceea este mai interesant este că urmau un anumit traseu, fiind grupate câte două şi dispuse în linie dreaptă Acest amănunt este foarte interesant pe planul general al aşezării. Materialul arheologic descoperit în ele le datează în a doua jumătate a sec.X şi prima jum. a sec.XI (va urma).
Foto: Emilia Corbu
In prima fotografie se poate vedea ca gura gropii se descrie practic la doar 15 cm de la nivelul actual al solului. Jaloanele de lemn marcate alb-negru au lungimea de 2 m.
In a doua fotografie se poate vedea aceeaşi groapă după golire.
In fine,in a treia este o groapă de bucate cu treaptă.
A patra este o fotografie de lucru care arată golirea gropii pe jumătate în vederea desenării unui profil.
In toate trebuie sa vedeţi acurateţea cu care au lucrat muncitorii din Vlădeni.