Cel mai mare duşman al omenirii nu este războiul cu tot cortegiul de suferinţe, nici boala şi nici tiranul. Pentru fiecare nenorocire există o soluţie. Duşmanul omenirii este Prostia, banala şi incurabila prostie. Omul prost are lumea lui, diferită de Lumea lui Dumnezeu. Incapabil să priceapă lumea în care trăieşte, prostul şi-a construit lumişoara lui, el în centru şi la graniţă interesul personal. Proştii se află în absolut toate categoriile sociale, toate structurile şi toate nivelurile. Se văd după zona moartă pe care o creează în jurul lor. Îi recunoşti după gardul rupt la casă, iar dacă sunt la vârf după blocajul întregului serviciu sau chiar al unei instituţii.Uneori consecinţele sunt grave. De pildă, distrugerea unor întregi situri arheologice în condiţiile în care există o legislaţie de protejare a acestora.

Voi da un exemplu concret nu înainte de a explica pe îndelete care sunt consecinţele menţinerii abuzive a siturilor arheologice în circuit agricol.

CONTRIBUŢIA ARHEOLOGIEI LA STUDIEREA ISTORIEI

Epoci istorice întregi sunt cunoscute graţie cercetărilor arheologice. Neoliticul, epoca metalelor, cultura şi civilizaţia getică, evul mediu-timpuriu (epoca lui Glad, Menumorut şi Gelu) ar fi total necunoscute fără investigaţia arheologică a aşezărilor şi necropolelor istorice. Distrugerea vestigiile acestor aşezări istorice este sinonimă cu scoaterea lor din istorie . Or distrugerea lor este continuă din momentul abandonării în urmă cu sute sau mii de ani până în prezent. Coasa timpului nu iartă. Factorii climaterici (vânturi, ploi, furtuni, îngheţ şi dezgheţ, inundaţii), chimici şi biologici transformă o aşezare într-un morman de sedimente şi materiale aflată de multe ori la suprafaţa solului actual sau acoperită în cel mai fericit caz de un strat de humus adus de vânt. Dacă dintr-o nenorocire acest strat de sedimente este distrus sau împrăştiat întregul sit arheologic este distrus. Dintr-o aşezare cu locuinţe de suprafaţă se poate păstra un strat gros de doar 0, 50 m. Brăzdarul unui plug are 0,35 m lungime. Calculaţi ce mai rămâne. Mai adăugaţi şi eroziunea şi repetarea arăturilor timp de 70 de ani.

In timpul comunismului toate rezervaţiile arheologice au fost arate şi semănate sau de-a dreptul decapate acolo unde în apropiere au fost construite şosele, diguri sau canale. Consecinţa a fost că acel strat arheologic care corespunde unor locuinţe de suprafaţă a fost distrus în întregime.

In anul 2000 am făcut o scurtă periegheză pe locul comunei Chioara unde în urmă cu 30 de ani, în urma inundaţiilor, casele au fost rase buldozerul, deoarece locuitorii care aveau case mari şi bune nu voiau să plece. Banalele lucrări agricole au reuşit ca în doar 30 de ani să niveleze şi să aplatizeze aşa de bine solul, încât toate acele sedimente rămase în urma unei locuiri au fost făcute praf şi pulbere. Arheologic, acest sat nu va mai putea fi cercetat niciodată.

Dar situaţia lui mi-a oferit explicaţia cu privire la faptul că cele aproape 100 de sate medievale ialomiţene menţionate în documentele din sec.XIV-XVI, nu mai sunt de găsit pe teren. Şi aşa s-a întâmplat cu toate aşezările istorice care au avut locuinţe la suprafaţa solului. S-au păstrat doar acele complexe care au avut o parte adâncită în pământ şi care a scăpat astfel de lama de 35 cm a plugului. Aşa se face că mai găsim doar bordeie, gropi de bucate şi cuptoare menajere. Şi pentru că istoria se scrie doar pe dovezi concrete, doar bordeiele au intrat în istorie.

Dacă observaţi bine, geţii şi ulterior românii par să fi locuit doar în bordeie. Insă locuinţe de suprafaţă au existat. Anul acesta am găsit una cu podeaua la doar -0,60 m de la nivelul actual al solului. Era atât de bulversată încât conţinea materiale din toate epocile istorice de pe popină, datorită lamei plugului care după ce taie nivelul arheologic îl plimbă şi împrăştie pe distanţe mari. (Va urma)

Explicaţie foto:

In prima imagine se poate vedea o locuinţă de suprafaţă medieval-timpurie cu podeau din lut bătut aflată la doar -0,60 m de la suprafaţa actuală a solului. Pe cei doi martori transversali care taie locuinţa în cruce, se poate observa stadiul de bulversare a sedimentelor provenite din construcţia propriu-zisă a locuinţei. Pe un nivel neatins, sedimentele se disting foarte clar aşa cum se poate vedea pe martorul unui bordei din fotografia alăturată. In spatele locuinţei la doar 30 cm de la nivelul actual al solului se vede o groapă de bucate.

Cuptorul locuinţei de suprafaţă are, aşa cum vedeţi în detaliu mai multe faze de refacere a vetrei, ceea ce denotă că a fost o locuinţă stabilă şi pe timp de iarnă. (foto:Emilia Corbu)