REZULTATE, PE SCURT ! (III)

Inainte de a prezenta locuinţa adâncită sau bordeiul vreau să spun ceva despre relevanţa culturală a locuinţei de suprafaţă de care tocmai v-am vorbit. In evul mediu-timpuriu predominau, mai ales în stepa eurasiatică şi în Asia populaţiile nomade. Nomadismul ecvestru din acel timp era cu totul diferit de cel de astăzi şi avea un aspect mai degrabă economic decât cultural, fiind specific crescătorilor de animale.

Pe teritoriul statelor întemeiate de aceştia cultura materială avea un aspect diferit. De pildă locuinţele lor numite iurte, deşi aveau o structură de lemn aveau o formă diferită, de multe ori rotundă şi erau acoperite cu piei de animale. Iurtele conice sprijinite pe unul sau doi stâlpi erau specifice populaţiilor mongole iar iurtele rotunde fără stâlpi interiori, populaţiilor turce. Cel puţin aceasta este opinia cercetătorilor ruşi şi canadieni care propun şi reconstituirea din imagine (1).

In aceea ce mă priveşte consider că iurtă fără piloni de susţinere nu poate exista deoarece vântul de stepă este foarte puternic. Până acum am construit două ,,colibe,, din lemn şi stuf rotunde, pe sistemul iurtelor şi am constatat că într-adevăr, forma rotundă este cea mai indicată din toate punctele de vedere, spaţiu, izolaţie. La această concluzie am ajuns după ce de-a lungul anilor am ridicat şi colibe patrulatere şi pătrate. Este poate cea mai simplă şi eficientă construcţie. Pentru coliba din imagine care avea trei metri înălţime în interior am făcut toate măsurătorile cu o singură bucată de sfoară pornind de la un stâlp central şi măsurând patru unghiuri drepte. Insă am ancorat-o în opt ţăruşi laterali. Şi doar aşa, în octombrie anul trecut, pe un vânt puternic de ne lua pe sus, coliba nici nu s-a clintit. In loc de piei de animale am folosit stuf. Astfel de iniţiative se numesc arheologie aplicată.

Din punct de vedere arheologic din acest tip de ,,locuinţe,, mai rămân gropile de la parii de rezistenţă şi vatra, eventual materiale arheologice. Niciodată iurtele nu erau patrulatere aşa cum se observă la locuinţa de suprafaţă cercetată de mine în acest an. Şi aşa, fără cuvinte arheologia poate determina caracterul cultural şi etnic al unei populaţii dintr-o anumită epocă.
Cu alte cuvinte, o locuinţă de suprafaţă cu plan patrulater este dovada clară a unei populaţii sedentare, chiar dacă aşezarea de la Popina Blagodeasca se află într-o regiune de stepă.

După finalizarea cercetării inventarului arheologic din interiorul locuinţei vom avea şi o datare a acesteia.

(1) Ancient Nomads of the eurasian and north american grasslands, Samara, 2008, p. 82

Foto: (Emilia Corbu, Elena Rădoi)
In imagine ridicarea colibei de anul trecut şi o parte din lucrători în frunte cu dada Maria.
In prima imagine o glumă a studentei Elena Rădoi care probabil că voia să redea o colibă care pică.