Mulţi îşi închipuie că istoria este un hrisov kilometric pe care istoricii îl citesc la fel ca pe un ziar şi povestesc apoi ce le convine. Or, nu este aşa! Pentru epoci întregi lipsesc izvoarele scrise, istoria devenind un film mut pe care arheologii îl descoperă secvenţial în săpăturile lor. Interpretarea devine o sarcină pe care mulţi dintre ei nu o pot duce la bun sfârşit. De aici seria nesfârşită a dilemelor, interpretărilor eronate, ipotezelor interminabile.
Lipsa documentelor, a izvoarelor scrise se datorează de multe ori unui aspect de o banalitate copleşitoare şi anume: perisabilitatea suportului pe care se scrie. Au supravieţuit doar inscripţiile în piatră, lut, ceramică. Dar inscripţiile redau cel mult un eveniment, de multe or, banal.
Documentele scrise pe papirus şi mai apoi pe pergament nu pot dura mii de ani. Lemnul nu poate trăi mai mult de 500 de ani. Doar în condiţii extraordinare de conservare, fibra lemnoasă a papirusului înfruntă poate o mie de ani. Asta dacă nu cumva obiceiul egiptean de a confecţiona măşti mortuare din papirusuri degradate nu le-a găsit altă întrebuinţare.
Din secolul al-IX-lea, pergamentul a fost înlocuit aproape definitiv cu hârtia, o alegere nu tocmai fericită. A fost nevoie de o armată de călugări studioşi care să copieze documentele vechi şi să le prelugească viaţa şi implicit să ajungă informaţia istorică la noi. Preluate de istorici acestea au fost traduse, legate în corpusuri şi tipărite. Vor supravieţui până când o altă generaţie le va reeedita.
Numărul muzeelor care deţin mari colecţii de documente antice şi din primul mileniu creştin este extrem de redus în toată lumea. Muzeul Papirusului din Viena se poate lăuda cu o colecţie de peste 180 000 de piese rare, de la papirusuri egiptene la fragmente de Evanghelii scrise pe pergament din primele secole creştine şi texte arabe. Aflat în cadrul Bibliotecii Naţionale din Viena cu o sală de expoziţie la subsol este de multe ori trecut cu vederea, deşi piesele cât şi publicaţiile muzeului sunt printre cele mai importante izvoare de cercetare pentru egiptologie şi antichitatea greacă şi romană. Doar concurenţa altor muzee, poate mai spectaculoase, aflate în Palatul Hofburg poate explica de ce într-o după-amiază ploiasă eram singurul vizitator.

Foto: Trăsuri în faţa Palatului Hofburg şi Clădirea Bibliotecii Naţionale din Viena în cadrul căreia se află Muzeul Papirusului (Foto: Emilia Corbu).