Cea mai frumoasă predică despre Sf. Ilie am citit-o în cartea lui Nicolae Steinhardt ,,Dăruind vei dobândi,,. Şi tot acolo am înţeles, dincolo de fapte, caracterul şi tăria acestui mare profet care, asemeni lui Enoh a fost înălţat la cer, fără a cunoaşte moartea.

Proloagele consemnează hagiografia sa minunată.

Puţini români îi mai poartă numele. Iar varianta feminină, Ilinca, e uneori din greşeală sărbătorită de Sf. Elena.

Ilinca la fel ca şi Anca, Stanca, Bianca, Marinca s-au format dintr-un nume de bază Ilie, Ana, Stan, Brian, Marin la care a fost adăugată terminaţia ,,ca,, pentru a consemna apartenenţa.

In limba română veche exista obiceiul de a preciza apartenenţa la o familie sau proprietatea folosind terminaţia ,,ca,,. De pildă moşia satului Blagodeşti se numea Blagodeasca, denumire care s-a păstrat până în ziua de azi ca toponim.