Cooperaţia în România a apărut concomitent cu cea europeană.
Ideile cooperaţiei au fost aduse în România de intelectuali care au studiat în Europa, dar au fost aplicate conform situaţiei locale. Implicarea factorului politic şi legislativ în cooperaţie a fost târzie.

Prin urmare nu se poate vorbi de o cooperaţie pornită de sus în jos, de la nivel de stat la nivel de cetăţean ci mai degrabă de jos în sus, Statul fiind la un moment dat nevoit să ia atitudine legislativă favorabilă mişcării cooperatiste.
Implicarea elitei intelectuale a ţării a fost factorul decisiv.
Cooperaţia nu a avut nici o tentă politică.

Mişcarea Cooperatistă avea un amplu program de propagandă compus din şcoli cooperatiste, cercuri cooperatiste şi tipărituri (cărţi, broşuri, periodice). De la bun inceput, la indemnul lui Spiru Haret, invatatorii si preoţii au făcut propaganda cooperatistă şi au participat la înfiinţarea primelor cooperative.

Periodicele ocupau un loc important.
Existau concomitent periodice emise de Instituţiile Centrale ale
Cooperaţiei, de cooperativele de producţie sau de diverse
Bănci Populare.
Menţionăm doar câteva:
Buletinul Cooperaţiei Române
Gazeta Cooperaţiei
Curierul Cooperaţiei Săteşti
Buletinul Cooperatist
Almanah Cooperativ
Curierul Cooperaţiei Săteşti
Buletinul Oficial al Corporaţiei Tinichigiilor,
Instalatorilor, Turnătorilor, Alămarilor,
Ceasornicarilor, Argintarilor, Gravorilor,
Căldărarilor, Cuţitarilor.
Buletinul Cooperativei ,,Infrăţirea,,
Acestora se adăugau articole de popularizare în
diverse reviste cum ar fi ,,Şcoala Ialomiţei,,
Pentru periodicele editate de Instituţiile centrale se impuneau
abonamente obligatorii pentru toate categoriile de cooperative
din toată ţara.