Cooperativele erau iniţiative particulare de asocierea a mai multor
persoane, de regulă un număr limitat, în vederea desfăşurării unei
activităţi economice.
Ulterior această formă de organizare s-a dezvoltat la toate nivelurile
de activitate, de la cooperative agricole la cooperative ale elevilor.

Principiile avute la bază erau:

-libertatea iniţiativei particulare;
-neintervenţia statului.
-Libera concurenţă
-metoda specifică de repartiţie a productului social, cu eliminarea
graduală a oricărui venit obţinut fără muncă.

In general existau trei mari ramuri ale cooperaţiei, de credit,
de producţie, de desfacere şi consum.

Prevederile legale ale cooperaţiei erau foarte largi, fapt ce a permis
aplicare cooperaţiei în toate domeniile.
Legea din 1935, sintetizandu-le pe cele mai vechi prevedea constituirea de cooperative pentru:
-Inlesnirea creditului necesar asociaţilor şi fructificare economiilor
populare (Bănci Populare).
-Cumpărarea şi arendare de pămînt (Obştiile Săteşti).
-Cooperative de exploatare agricolă.
-Pentru efectuarea în comun a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.
-Pentru organizarea lucrului în comun
-Pentru utilizarea în comun de maşini şi instalaţii.
-Pentru aprovizionarea asociaţilor cu cele necesare şi
valorificare produselor muncii.
-Pentru înlesnirea de construcţii ieftine şi sănătoase de locuit.
-Pentru exploatare de păduri şi pentru industria lemnului.
-Cooperative de pescuit.

Intervenţia statului prin legile acordate au modificat însă
viitorul multor cooperative. Astfel se prevedea posibilitatea
ca acestea să devină societăţi comerciale, ceea ce modifica
mult datele problemei. Nu aveau caracter comercial următoarele
categorii: Obştile de arendare.
-Asociaţiiile de îmbunătăţire a agriculturii.
-Cooperativele pomicole, viticole, grădinărit
-Asociaţiunile de păşunat
-Asociaţiile pentru amelioararea pădurilor şi terenurilor degradate.

In practică apăruseră şi bănci ale învăţătorilor, cooperative ale
elevilor, tipografii, etc.

LEGISLATIA

Prima Lege a Cooperaţiei a fost dată în 1903 pentru a consfinţi
o situaţie deja existentă.
Până în 1903 in Vechiul Regat apăruseră peste 700 de Bănci Populare. Ulterior,
pe măsură ce Cooperaţia s-a dezvoltat au fost necesare adăugiri
şi modificări.
Din acest motiv existau cărţi de legislaţie, în mai multe ediţii,
pentru corecta informare a celor interesaţi.
Legislaţia Cooperaţiei româneşti este inspirată din Legea franceză
din 1865, Codul Elveţian şi legislaţia anglo-saxonă.