In general se confunda restaurarea cu reconstituirea. De aceea, pentru a ne lamuri, am preluat articolul Ilinca Damian de pe Bucurestii Vechi si Noi.

Am observat ca de foarte multe ori prin restaurare se inteleg cu totul alte actiuni decat ce se intampla concret si mult timp am fost foarte enervata pentru asta, pentru ca mi se parea ca e vorba de ignoranta.

Lucrand vara trecuta pe un santier de restaurare la un monument inscris in circuitul turistic, si aflandu-ma, din nefericire pentru mine si nervii mei slabi, la nivelul unde circula vizitatorii, eram intrebata cel putin o data pe ora (in zilele bune), daca repictez/reconstitui/renovez/dau pictura jos etc.

Intr-adevar, e si ignoranta de vina, dar (mi-au deschis ochii persoane care nu sunt in domeniu) termenii acestia nu sunt termeni de zi cu zi, pe care daca nu ii cunosti nu poti supravietui. Restaurarea priveste doar o anumita bransa si e intalnita in facto doar in muzee si monumente istorice (care au norocul), ceea ce se traduce prin „realitate alternativa”, exotica sau chiar inutila, pentru omul oarecare.

Tinand cont ca in rubrica mea restaurarea e unul din domeniile de interes, e bine sa clarific de la bun inceput sensul unor termeni.

A conserva înseamnă a păstra. Conservarea include de exemplu consolidarea structurii, asigurarea stratului de culoare, sau al structurii policrome si alte metode care au ca rol pastrarea cat mai completa posibil a materiei istorice si artistice. Pentru o clădire istorică, conservarea prevede toate metodele care ajuta la pastrarea construcţiei istorice, fara a interveni din punct de vedere estetic.

(aspect dintr-o operatiune de conservare a stratului pictural; suprafata fost consolidata cu clei de oase (care se pare ca a existat in compozitia initiala a stratului pictural dar in timp si-a pierdut proprietatile prin imbatranire, iar stratul pictural a devenit friabil, sensibil, desprinzandu-se usor de pe suprafata peretelui) prin pensulare. Pentru a nu pensula direct pe stratul pictural, cleiul a fost aplicat prin hartie japoneza. Apoi surplusul de clei a fost inlaturat, ca si hartia japoneza. Nu s-a intervenit deloc din punct de vedere estetic)

A restaura inseamna a revalorifica, iar conceptul terbuie diferentiat de conservare, renovare, reparare sau ingrijire. Charta de la Venetia spune ca scopul restaurarii este sa conserve si sa readuca valoarea istorica si estetica a monumentului si se bazeaza pe respectul fata de materia originala si documentarea autentica .

De aceea restaurarea merge dincolo de simpla conservare si scoate la iveala valorile estetice ale monumentului, care, pentru anumite motive sau din cauza unor degradari suferite, nu sunt vizibile. Restaurarea are rolul de-a restabili valoarea monumentului .

O restaurare poate totodata sa aduca la lumina un monument ce a fost ascuns, precum un templu antic peste care s-a realizat o constructie ulterioara, sau precum o fresca medievala acoperita de un strat ulterior de decoratii(indepartarea repictarilor).

(se poate vedea cu ochiul liber diferenta intre pictura restaurata si cea nerestaurata. Deasemenea, se poate observa ca in locurile in care exista lacune in stratul pictural, adica se vede stratul suport, lemnul, nu s-a intervenit, pictura pierduta neavand cum sa fie reconstituita.)

Renovarea, impreuna cu restaurarea si conservarea, este a treia metoda larg intrebuintata in pastrarea si revalorificarea monumentului , desi nu este mentionata specific in Charta de la Venetia.

Renovarea tinteste in mod particular la atingerea valorii estetice unitare a monumentului in sensul de a o “face noua “ ( exteriorul unui monument sau a suprafetei vizibile) acolo unde curatarea sau reexpunerea in combinatie cu completari inca tine de domeniul restaurarii .

Aceleasi probleme apar atunci cand se doreste renovarea unui monument care are multiple straturi istorice asa cum s-a discutat in contextul restaurarii . Si aici articolul 11 din Charta de la Venetia se pune in aplicare , masurile de renovare trebuie sa accepte in principiu starea evoluata a monumentului cu tot cu straturile adaugate ulterior .

Cel mai mare pericol in toate cazurile de renovare consta in faptul ca acestea sunt precedate de o curatare meticuloasa a suprafetei monumentului prin indepartarea tencuielii vechi si a policromiilor vechi pentru a satisface gustul beneficiarului. Dealtfel, este condamnabil(pe considerente atat estetice cat si de conservare) cazul vopsirilor exterioarelor cu var lavabil, in culori care nu au nici o legatura cu aspectul initial al monumentului, la cererea comanditarului.

Conservarea va fi intotdeauna necesara, restaurarea este justificata in anumite conditii , dar renovarea , doar daca nu reinoieste , respectiv nu distruge , va fi aplicata.

In practica, materialul istoric este defapt distrus si in ziua de azi pana la un anumit punct in numele renovarii si totodata a multor pseudo-restaurari .

O măsură de reînnoire este justificată dacă are un efect de conservare în sine sau dacă măsurile de conservare se dovedesc a fi nerealizabile. Reînnoirea trebuie înţeleasă ca fiind „în serviciul originalului”. Această abordare se aplică de obicei exteriorului unei clădiri unde straturile originale degradate de mortar şi culoare pot fi conservate doar sub un nou strat protector. Există cazuri în care stratul de mortar este atât de grav deteriorat încât nu mai poate fi conservat şi trebuie reînnoit. Metodele de reînnoire sunt acceptate în procesul de conservare numai dacă materialele originale nu mai pot fi conservate şi trebuie înlocuite sau dacă materialele vechi nu mai pot fi expuse efectelor mediului şi trebuie acoperite pentru protecţie.

Lucrările de conservare, restaurare şi reînnoire sunt interconectate şi pot fi întreprinse alternativ sau simultan

A repicta inseamna a incalca toate principiile restaurarii.

Pe viu: daca eu as fi repictat monumentul in care lucram, ii scadeam valoarea istorica la zero. Pentru ca monumentul este valoros in intreg ansamblul sau, cuprinzand arhitectura, pictura, elementele de sculptura, tapiserie etc. La fel si pentru un tablou. Retusurile si repictarile in numele aspectului „frumos/ca nou” nu fac decat sa il distruga din punct de vedere al conservarii cat si al valorii sale estetice. Si, sincer, cand vizitezi un monument artistic, e mai interesant sa vezi pictura de acum 200-300 de ani facuta de X sau Y in stilul specific epocii, sa admiri faptul ca a rezistat atata timp si sa observi forma in care a rezistat, sau repictarea unor contemporani care, din moment ce ajung sa faca asa ceva, inseamna ca nu se pot descurca altfel sau nu au respect/cultura estetica necesara pentru evitarea unor astfel de practici…. (Nu poti spune ca monumentul e de secol XVIII (sa zicem), pictat de X, artist foarte cunoscut al epocii, care a mai lucrat acolo si acolo, cand pe pereti apare pictura proaspata, frumoasa si noua, eventual in culori acrilice)

Astfel, repictarile devin condamnabile.

(exemplu comparativ de repictare la Biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi, str. Academiei. Sfrantul din stanga, miliar, este complet repictat in maniera bizantina clasica, numele nu este scris, in timp ce ingerul de langa el si sfantul militar din dreapta fac parte din pictura originala, care este tot in maniera bizantina, insa cu influente occidentale specifice secolului al XIX-lea, 1827, avand doar incaltarile repictate. Comparativ, cei doi sfinti militari se vede ca nu fac parte din acelasi stil si nu sunt realizati de acelasi artist. Dealtfel, sfantul militar original arte aureola reliefata, cu foita de aur, in timp ce sfantul repictat nu are. Cum am mai spus, diferenta de stil este clara, mai ales in situ.)

Inchei aici prima parte a articolului, pentru ca risa sa devina obositor de lung. Voi conrinua saptamana viitoare cu termeni precum: reconstituire, replica, reparare si reconstructie.

Dealtfel, vreau sa multumesc colegilor mei, anul II, Restaurare, pentru ca am tradus impreuna, impartind frateste toate paginile alea cu scris mic mic si pe doua coloane, fara de care documentarea pentru articolul de mai sus ar fi fost mult mai dificila. (Pentru ca, da, ICOMOS scrie in engleza!)

Fotografiile sunt realizate de mine, primele doua la Biserica din Ieud Deal, Maramures, iar a doua la biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi, str. Academiei, Bucuresti.

Surse de informare:

Michael Petzet – Principiile Restaurarii, “O introducere în Charta Internaţională a Conservării şi Restaurării, 40 de ani după Charta Venetiei”, ICOMOS

Cesare Brandi – Teoria Restaurarii, Ed. Meridiane. Bucuresti