După ce am fost la lansarea cărţii ,,Economia Libertăţii,, mi-am pus serios problema acestui sistem economic şi pentru că nu îmi place să vorbesc în gol, am mers la arhive şi am studiat aproape în fiecare zi, timp de trei luni. Am descoperit lucruri extraordinare pe care, deşi am absolvit Facultatea de Istorie, nici în facultate nu le-am învăţat. Poate că, în curând, vom reuşi să vedem cu toţii ce am găsit în fondurile arhivistice.
Am luat în studiu perioada de la 1864 la 1947. Adică de la Unirea Principatelor la Regatul României. De la două Principaturi fără independenţă şi fără capital la Regatul care în 1938 avea leul valută, deşi ţara era eminamente agricolă. De la o massă de ţărani sugrumată de cămătari (camăta ajunsese între 300-500% dobândă pe an şi se ajunsese la înrobirea de persoane) şi fără proprietate la un stat de proprietari mici şi mijlocii.
Care a fost sistemul economic aplicat de o ţărişoară care a purtat între timp trei războaie, unul de independenţă şi două mondiale? Şi, din toate trei, a ieşit în tabăra învingătoare.
Ce sistem economic a reuşit aplicarea a trei reforme agrare (1864, 1888, 1921) într-un timp atât de scurt şi să facă şi agricultura funcţională, in conditiile în care nu aveau planuri cadastrale, drumuri de acces, sisteme de comunicaţie? Noi de 20 de ani nu reuşim să punem agricultura pe picioare cu toate înlesnirile noastre.
Eu nu îmi pun problema dacă un sistem economic este mântuitor, aşa cum cere Maica Neonila. Nu sistemul economic ne mântuie, însă poate duce la o economie performantă.
Şi vă spun din start că nu a fost un sistem economic capitalist. Problema introducerii capitalului străin a fost destul de spinoasă la acea vreme.
Nu a fost nici un sistem socialist. Pe atunci erau doar nişte tineri visători.
A fost un sistem care d-abia în anii 1930 a fost teoretizat şi a primit numele de distributism. In realitate el funcţiona de aproape 100 de ani în Europa şi la noi şi se numea mişcare cooperatistă. Compromiterea acestei denumiri, demonetizarea şi pervertirea ei este încă o crimă a comunismului. Cooperatismul dintre 1864 şi 1947 nu avea nimic în comun cu comunismul. Si la aplicarea si propagarea lui au pus umarul preotii ortodocsi, invatatorii, intelectualii.
In epocă existau zeci de cărţi de studiere a sistemului, de propagandă a lui, de extindere. Legislaţia apărută d-abia după 1903 şi care este foarte amplă şi stufoasă relevă un sistem bine articulat, deşi cu unele scăderi inerente evoluţiei, dar cu rezultate palpabile. Miscarea era organizata pe trei grade si in toate domeniile.
Obştile de arendare, obştile de cumpărare, obştile de împroprietărire au uşurat nespus aplicarea reformelor agrare. Băncile populare care nu aveau nici o treabă cu statul, au scos ţăranii din ghearele cămătarilor. Cooperativele agricole, primele apărute în Bărăgan, au utilat cu maşini agricole noi şi performante atât marile proprietăţi cât şi micile cooperative. Obştile de păşunat întreţineau suprafeţe mari din Baltă care altfel ar fi fost devastate. Bancile invatatorilor ii creditau pe cei din breasla, in conditiile in care veniturile lor erau destul de mici. Cooperativele elevilor ii sprijineau pe cei mai saraci dintre ei, cumparau manuale, rechizite, educau elevii in acest spirit.
Cooperativele meşteşugăreşti au oferit de lucru massei de muncitori care nu îşi găseau de lucru în marile intreprinderi. A făcut din ei mici proprietari.
Cooperativele de desfacere şi consum uşurau aprovizionarea chiar şi în cele mai modeste sate. De pildă, Cooperativa de productie ,,Lumina,, fondata de 122 de locuitori ai comunei, a construit o uzină electrică în Slobozia şi a adus lumina în comună, in casele oamenilor, pe străzi şi în instituţiile administrative.
Fireşte că nu era uşor. Cămătarii, viitoarele bănci comerciale, nu se dădeau bătuţi. Capitalul străin voia să investească în noua piaţă românească. Pe măsură ce mişcarea se dezvolta, socialiştii îşi arogau nişte merite pe care nu le avuseseră niciodată.
Succesul mişcării s-a datorat în primul rând oamenilor. Câţi dintre noi mai scoate azi bani din buzunar ca să investească în ceva ce poate fi util tuturor şi fără să se gândească la profit bănesc. Profitul era rezultatul în sine, lumina din sat, magazinul sătesc, faptul că aveai unde să îţi creşti animalele, că exista o bancă în care nu erai jupuit de viu. Că îţi poţi construi o casă, că poţi achiziţiona maşinile de care era nevoie. Toate acestea cred că erau mult mai profitabile decât un ban în plus scos la un moment dat şi intrat în buzunarul unui investitor capitalist.
Cu alte cuvinte, înainte de a vorbi, ca să ne aflăm în treabă, vă recomand să mergeţi în arhive sau în biblioteci şi să studiaţi problema a cărei soluţie poate fi chiar rezolvarea crizei în care ne aflăm. Nu degeaba americanii o studiază de mai multă vreme. Noi de ce le dăm în cap şi acelor puţini dintre noi şi mă refer la Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon, care încearcă să o aducă în discuţie ca pe o posibilă soluţie.
Iar începutul soluţiei suntem chiar noi, oamenii!
Emilia Corbu
Ma iertati, inceputul solutiei este voia lui Dumnezeu. Dupa umila mea parere, nu exista niciun miracol economic. Despre distributim nu ma pot pronunta (am citit insa alte scrieri ale dlor Hurduzeu si Platon, extrem de necesare, dar atat de putin cunoscute), dar parerea mea ca orice dezbatere, atata timp cat este facuta cu buna-credinta, este de bun augur. Avem nevoie si de Ovidiu Hurduzeu, si de Maica Neonila.
Avem nevoie de smerenie, frate si de oameni capabili sa inceapa ceva. Ca omul propune si Dumnezeu dispune. Daca noi nu propunem nimic, in ce anume asteptam voia lui Dumnezeu? Fireste ca e nevoie de oameni cu critica, doar asa ne vedem greselile. Dar mesajul meu era acela ca nu trebuie sa ne pripim cu concluziile pana nu analizam cat de cat situatia. Dupa mine insa, ceea ce au realizat romanii in perioada mentionata de mine, in conditiile economice, tehnice si politice ale tarii, a fost chiar un miracol. Pornisem de la aproape nimic si ajunsesem la nivelul tarilor europene. Daca citesti documentele unei obsti de arendare, de pilda, nu se poate sa nu te impresioneze seriozitatea acelor tarani care se unisera pentru a lua in arenda o mosie. Erau mai seriosi si bine organizati decat arendasii de profesie. Aveau catastife in care treceau pretul semintelor, al ingrasamintelor, al muncilor agricole, al tratamentelor. Lucrau modern, nu dupa ureche. Deci taranul roman a fost capabil sa se organizeze singur si sa dea performante. Si tu vii si imi spui acum ca sistemul nu e bun, ca e catolic ( o mare inexactitate) ca nu te mantuieste… Andrei, sa nu confundam planurile.
UmbraSerii (adika nu chiar "anonim" :-))
Ma bucur ca ati acordat timp acestui subiect. Sunt si eu interesat de fenomen si ma gandesc deja cum ar putea fi demarat ceva practic in acest sens.
Voi reveni …
O precizare: Am trecut ca ţară prin PATRU războaie (de introdus şi cel de-al doilea Război Balcanic) din care am ieşit o dată ÎNFRÂNŢI (aşa suntem etichetaţi oficial la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial), la care trebuie să adăugăm şi o RĂSCOALĂ ţărănească – singura din istoria ţărilor Române (sic!).
Nu cred ca Maica Neonila ("si altii ca ea") trebuie sa se potoleasca ci cei care o cauta cu lumanarea. In fond, isi exprima o opinie. Daca au inceput sa doara cuvintele inseamna ca a apasat unde trebuie.
Parerea mea 🙂
Pe linga elementele istorice foarte pertinente din articol, o analiza dintre cele mai solide ale conceptului de cooperatie si entitatii economice numite cooperativa care este inca folosita ca manual de referinta in universitatile din Statele Unite a fost scrisa de economistul rus ortodox Ivan Emelianoff. "The Theory of Cooperation" este bazata pe experienta directa a autorului cu 13,000 (treisprezece mii) de cooperative in Rusia pre- si post-revolutionara si in estul Europei pina prin 1927 (vezi, apropos, si discutia lui Ovidiu Hurduzeu despre rezistenta taranului in fata tavalugului comunist care a dus in cele din urma la desfiintarea internationalei agrare, in "Ziua", http://www.ziuaonline.ro/opinii/a-treia-forta/1005-roii-contra-verzi-cominternul-impotriva-ranului-i-rnistilor.html). Strict vorbind, asa cum sugereaza si Emilia, acestea functionau deja in timpul in care Chesterton si Belloc teoretizau aspectele sociale ale distributismului. Emelianoff a avut deci destul material, economic si istoric, pentru a scrie o monografie…in SUA. Dar pina la urma cautam un "adevar" economic, intr-atit cit asa ceva exista–cine il spune primul nu are neaparat importanta. "Toate să le încercaţi [testati, cercetati]; ţineţi [pastrati] ce este bine…"
Alin Voicu
Un sistem asemanator a functionat, in Grecia, sub stapanire otomana. Era o supravietuire bizantina. Nu e sistem "catolic". E viata economica crestineasca. I-am putea spune si economie parohiala, unde obstea economica corespunde parohiei. Satul ceresc si satul pamantesc 🙂 Nu de alta, dar tot a spus dl Baconsky ca vrem sa cantam Bach sub bolti de chirpici.
Pt. Umbra Serii
Si noi ne gandim la acelasi lucru. Sa ne ajute Dumnezeu sa concretizam ceva cat de curand.
Ai dreptatete Donkeypapuas. Uitasem de razboaiele balcanice,cel putin de al doilea in care nu s-a tras nici un foc de arma ca Bulgaria a cerut pace inainte de declansarea ostilitatilor. Insa rascoala a izbucnit pe mosiile tinute de arendasi. Acolo unde mosiile erau arendate obstilor taranesti, mai ales in sudul Romaniei si Baragan, nu s-a intimplat nimic.Si daca la inceput delegatii obstilor de arendare erau luati in ras si chiar intimidati cand se prezentau la licitatia arendelor, ulterior toti s-au convins ca obstile de arendare fac o treaba mai buna decat arendasii marilor trusturi.
Victor draga, maica Neonila a vorbit fara sa se documenteze, asta e tot. Si ca ea sunt si altii. Ba mai mult, confunda planul duhovnicesc cu cel omenesc.Isi pune intrebarea traznet, daca distributismul este mantuitor. Fireste ca raspunsul este negativ si de aici o intreaga critica. Dar capitalismul este? Nici un sistem economic nu te mantuie pentru ca nu e destinat pentru asa ceva. Fireste ca trebuie sa insistam asupra calitatii umane, ca un om fara Dumnezeu poate face praf si cel mai performant sistem, dar asta e alta treaba si alta discutie.
Mircea.
Pt. Baconski, Radio Erevan raspunde> ,,Sub bolti de chirpici se poate canta orice, important e sa le ai,,.
Acum trecand la lucruri serioase, Baconscki sa mai citeasca. Orasele Orientului Antic erau ridicate din lut, care este un material de constructie foarte bun cu calitati izolante termic si fonic, cu performante pe care materialele de constructie moderne nu le au. Fireste ca nu orice lut e bun pentru constructie. De pilda, din lutul din Baragan, care este o argila de foarte buna calitate, se poate obtine bentonita, in conditiile in care in Romania sunt putine depozite de asa ceva. Casele din paianta care este o structura de lemn umpluta cu lut au o durabilitate de peste 100 de ani. Structurile de paianta de acum o mie de ani se pastreaza foarte bine. Lutul devine atat de dur incat in verile secetoase nu pot lucra cu spaclul astfel de locuinte. Sunt tari ca betonul.
Acum daca iti pui casa in lunca sau in Balta, adica in albia majora a Dunarii, si vine apa mare, nu e de vina structura de chirpic, ci prostia.
Am insistat asupra acestui aspect pentru ca locuintele din lut sunt un element de cultura arhaica neinteles de contemporanii nostri, la fel ca si distributismul.
Pt. Alin,
Multumesc pentru precizarile facute si trimiterile bibliografice indicate. Ne sunt necesare. Doamne ajuta!
Draga Emilia, frate Ovidiu, ganditi-va la ce a spus Petre Tutea: Nu vedeti ca Romania a murit? Respectati-i somnul ei de veci! E cel mai dureros lucru pe care il pot spune, dar, ascultandu-l si pe Parintele Justin Parvu, care nu mai vede nicio rezolvare in cautarea unor solutii politice, economice etc., am inteles ca, in aceste vremuri, mai avem o singura salvare: credinta. Restul, sa ma iertati, e desartaciune.
In acest moment poporul este slab, ne spune cel care poate sa spuna asa ceva: Parintele Justin. Sa nadajduim in mila lui Dumnezeu ca vom rezista in fata tavalugului nimicitor al acestei apostazii generale.
P.S. Sa ma ierti, Emilia, stiu ca esti o fire mai apriga, dar de cand ai devenit atat de intransigenta cu opiniile celorlalti? Maica Neonila si-a spus o parere. E dreptul ei. Reactia ta mi s-a parut exagerata.
Mai potoliti-l pe Eminescu, s-a spus la un moment dat de catre cei deranjati de criticile acestuia. Titlul postarii tale mi-a dat frisoane. Dar sunt convins ca a fost doar o reactie impulsiva pentru apararea unei persoane dragi tie (si mie, de altfel). Dezbaterile de idei din perioada interbelica erau cu mult mai aprige, dar, fiind facute in duhul dragostei, nu duceau la rupturi, ci la gasirea unui drum potrivit comunitatii nationale romanesti.
Distributismul-o posibila solutie, spuneti in articolul dvoastra. Ma bucur ca nu ati spus: singura solutie. Despre corporatimul romanesc, propus de economistul Mihail Manoilescu, ce parere aveti? Intrebarea este atat pentru dumneavoastra, cat si pentru dl Hurduzeu.
frate Florin,
Nu tot poporul este mort. Mai sunt unii razletiti care mai traiesc. si acestia sunt datori sa lucreze. Si eu am sustinut importanta credintei chiar intr-un comentariu postat mai sus, cand am spus ca un om fara Dumnezeu duce de rapa si cel mai performant sistem.
Cu maica Neonila am fost aspra pt. ca a calcat votul ascultarii. Daca stia ca Ovidiu H. a primit binecuvantare de la parintele Iustin pentru proiectele sale, nu era ea in masura sa comenteze. Daca avea nelamuriri vorbea direct cu Ovidiu si se lamurea. Asa cum a procedat ea, nu e frateste. Daca era dintre mireni totul era OK, insa manastirea in care se afla obliga la responsabilitate.
Nu o compara cu Eminescu, te rog!
Pt. Alexandru. Nu stiu multe despre corporatism. Stiu insa ca economistii perioadei sustineau ca una dintre desoebirile esentiale dintre cele doua sisteme, consta in interventia statului national. Sa stii ca Statul a intervenit si in Miscarea Cooperatista si i-a creat destul de multe belele. Pina in 1903 cand s-a dat legea Bancilor Populare existau deja infiintate 700 de banci. Pe urma s-au dimininuat. Statul prevedea posibilitatea transformarii lor in banci comerciale. Pe urma a creat cooperatia de gradul III care erau institutiile centralizate. de pilda am urmarit evolutia unei cooperative de consum satesti infiintata de sateni pentru lucruri strict necesare. Ei bine a ajuns la faliment pt. ca Centrala Cooperativelor de Consum o obliga sa ia si lucruri care nu se vindeau. Cand m-am uitat ce aveau in stoc m-am speriat. Aveau carti de vizita si cinci feluri de stofe englezesti plus multe alte delicatesuri.
Nu stiu daca sistemul corporatist propus de Manoilescu a functionat pe viu, insa cooperatia dezvoltata spontan in Romania a functionat si a dat roade.
Sora Emilia,
Stiu ca esti o marturisitoare a romanismului si a ortodoxiei. Apreciez munca ta pentru redarea memoriei romanesti, aspect pentru care ai si patimit (ma refer la epidodul cu expozitia interzisa dedicata martirilor). E adevarat, sunt razleti care sunt inca vii. Si eu cred ca trebuie sa lucreze. Discutia e alta: pentru ce? Cand iti ia foc casa, salvezi ce se poate salva, ce este mai important. Tu ce ai salva?
Afirmatia in ce o priveste pe Maica Neonila nu este adevarata. Dar poate ca va raspunde chiar ea (chiar daca nu e Eminescu, nici n-am pretins asa ceva, ea nici atat; eu dadeam un exemplu despre cum lucreaza intoleranta fata de opiniile critice). Totusi,un sistem economic nu este o dogma.
Sa nu punem gaz pe foc. Asta e cel mai usor lucru. Mai bine, haideti sa lucram impreuna. Avem atatea puncte comune: marturisirea ortodoxiei, lupta impotriva ecumenismului, a elitelor degenerate (vezi cazul Tismaneanu, iar aici Platon si Roncea au facut praf credibilitatea politrucului si a gastii sale), a globalismului uniformizator, a societatii tehno-globaliste etc. Mai ales ca, cu totii, cerem ajutorul sfintilor de la Aiud in lupta noastra. Fratilor, haideti sa le turnam nisip in benzina, ca altceva, din punct de vedere social, nu prea mai avem ce face.
P.S. Emilia, n-ar fi un semn de dragoste sa schimbi titlul articolului?
Florin,
Fireste ca salvezi sufletul dar, sufletul e invesmantat in trup. Nu suntem duhuri, dragule!
Omul e trup, suflet si Duh Sfant. Deci trebuie sa avem grija si de cele trupesti, adica materiale. Degeaba ii dai unui om hrana duhovniceasca daca il lasi sa se stinga de foame. Sistemele economice sunt necesare.
Criticile sunt constructive si distructive. Maica nu a avut o interventie constructiva cu argumente economice, chiar si contrare. S-a fixat pe un pretins aspect spiritual pe care nu ai cum sa il gasesti intr-un sistem economic si a ajuns la concluzia ca sistemul e papistas. Gresit si periculos in acelasi timp. Pt. ca a aplicat o eticheta falsa care pe multi ii poate pacali. deci ea nu a avut o opinie ci a facut o greseala, o atribuire falsa si grosolana pe care nu ai cum sa o tolerezi.Eu nu contest bunele ei intentii ci doar greseala de fond. Mai ales ca ar fi putut fi evitata printr-un simplu schimb de pareri.
Eminescu nu avea opinii. El avea o teorie nationala pe care o sustinea cu argumente, avea principii, valori etc. Sa nu amestecam.
Hai, sa fie si ca tine si sa schimbam ceva la titlu,
Eu, ca soldat neinstruit, as lua-o mai repede la dreapta. Si te-as lua si pe tine cu mine sa vedem ce e cu teoria economica a marelui om de dreapta, Mihail Manoilescu, si sa vedem cum au aplicat unii aceasta teorie si ce rezultate a avut. Poate descoperim ceva superiot teoriilor stangist-taraniste ale lui Mihalache.
Dreapta imprejur nu exista! Si Slava Domnului ca exista stanga-imprejur care face ca stanga sa se reorienteze. Cand faci stanga-imprejur duci piciorul drept inainte. Ai inteles?
Dar distributismul nu este o teorie stangista. Mai documenteaza-te. Socialistii si-au atribuit niste merite pe care nu le-au avut. S-au inspirat din miscarea cooperatista si au deformat-o oribil prin influenta statului. Mihalache a condamnat de multe ori in lucrarile sale implicarea Statului in miscarea cooperatista.
La biblioteca si la arhive mergea si Zigu Ornea, la biserica nu mergea.
Monahii şi monahiile mai degrabă cu Psaltirea… Mai puţin cu politichia…
In anul 1921, parintele Constantin Dron (http://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/constantin-dron-87383.html) publica lucrarea "Tovărăṣiile ṭărăneṣti; studiu economic ṣi social" (Botosani, Tip. "Reinvierea", Biblioteca Uniunei Obṣtiilor ṣi Cooperativelor Agricole din Judeṭul Botoṣani, no. 1, 1921 ).
Daca marele canonist ortodox roman Constantin Dron era distributist, apoi putem fi si noi, nu credeti?
@Mircea Platon
Frumoasa teoria voastra despre distributism, dar oare nu e un pic utopica? Nu sunt un specialist in economie, asa ca ma abtin de la comentarii. Nu stiu nici ce a sustinut Maica Neonila, asa ca iarasi nu fac comentarii, dar a facut un lucru formidabil, ca si preopinentii sai: a aratat ca suntem oameni vii, caci impresia mea era ca nu ne mai putem aprinde pentru nicio idee. De remarcat si tonul civilizat in care s-a purtat dezbaterea.
Pt. George,
Distributismul nu este o teorie ci un sistem economic care se aplica partial in unele tari din Europa (Italia, Spania) si s-a aplicat si in Romania in perioada 1864 -1947 cu rezultate extraordinare, sub numele de miscare cooperatista. Exista arhive intregi care dovedesc acest lucru. Credeam ca ai inteles acest aspect din comentariile anterioare. Deci, distributismul a avut un aspect romanesc bazat in special pe agricultura.