ALŢI SFINŢI IZVORÂTORI DE MIR

Relevanţa unei minuni poate fi înţeleasă doar prin comparaţie cu altele asemenea ei. Apariţia mirului cu bun miros pe oseminte sfinte este o minune rară în toată Ortodoxia.
De curând, sfinţii de la Aiud au izvorât mir. De două ori la Iaşi şi o dată la Mănăstirea Petru Vodă. De fiecare dată în plină adunare.
Mi-am pus întrebarea care alţi sfinţi au mai izvorât mir. Asemenea minuni nu pot fi explicate prin nici un argument ştiinţific. Osul, prin natura lui, conţine 95% substanţă uscată. In structura lui intră 60% substanţe anorganice, adică minerale, săruri etc. Cu alte cuvinte, oasele par făcute din lut, o argilă specială cu proprietăţi impermeabile. Şi la fel ca şi vasele, arse la temperaturi ridicate pentru rezistenţă. Oasele nu putrezesc niciodată, nici chiar în mediu umed. Rămân asemenea cioburilor păstrate în pământ pentru mii de ani. Şi aşa cum, dintr-un ciob e imposibil să curgă ulei, dintr-un os e cu neputinţă să iasă mir. De aceea, prezenţa mirului pe oseminte e o minune.
Mirul a apărut pe capul ultimului mare profet, Sf. Ioan Botezătorul, care ştim că a avut o moarte oarecum mucenicească.
Mirul a izvorât din moaştele sfinţilor mucenici ai Bisericii primare din secolele
I-III şi ne referim aici la Sf. Mucenic Antipa, episcopul Pergamului din secolul II, la sf. Mare Mucenic Dimitrie, supranumit Izvorâtorul de Mir. Şi Sf. Terapont, episcopul Sardesului, care a suferit moarte mucenicească, se zice că ar fi izvorăt mir.
La marii apologeţi şi apărători ai Bisericii în secolul IV şi mă refer la Sf. Nicolae, Episcopul Mirelor Lichiei, mare făcător de minuni, care printre altele s-a ridicat împotriva ereziei ariene. Lor s-au adăugat sfinţii legaţi de creştinarea unor popoare şi mă refer la Sf. Simeon şi Sava, tată şi fiu, regele şi principele sârbilor, personalităţi retrase în monahism.
Alături de mucenici, dintre asceţi s-au arătat a fi izvorâtori de mir doar Sf. Alexie, trăitor prin primele veacuri creştine şi Sf. Nil de la Athos din secolul al XVII.
La români , ştiu doar de Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, un tânăr modest care a avut moarte mucenicească în timpul dominaţiei tătare. Moaştele sale au răspândit bună mireasmă dar nu am auzit să fi izvorât mir. Poate că mi-a scăpat. Vor mai fi fost şi alţi sfinţi izvorâtori de mir de care eu nu am aflat. Chiar aş vrea să mă atenţionaţi asupra lor. Oricum numărul lor nu este prea mare. Eu am enumerat doar zece sfinţi pentru două mii de ani de creştinism.
Se observă că minunea mirului cu bun miros se petrece mai ales cu moaştele marilor mărturisitori şi mucenici, parte dintre ei ducând şi o viaţă ascetică.
In zilele noastre, sfinţilor de mai sus, se adaugă sfinţii de la Aiud. Aşadar, ei sunt comparabili cu Sf. Ioan Botezătorul, cu Sf. Nicolae, cu Sf. Mare Mucenic Dimitrie, sfinţi la care se închină toată Ortodoxia, ale căror icoane apar pe pereţii bisericilor ortodoxe din toată lumea.
Doar prin astfel de minuni se poate înţelege ce mari mărturisitori au fost aruncaţi în Râpa Robilor de la Aiud. Doar prin aceste minuni se poate vedea ce mare nedreptate le facem.

Emilia Corbu