In anul 971, la Dunarea de Jos, imparatul Ioan Tzimisches venea personal in fruntea armatei imperiale pentru a pune capat prezentei ruse in regiune. Sviatoslav venise in calitate de aliat al bizantinilor pentru a pune capat revoltei bulgare, doar ca refuzase sa mai plece. Trecusera trei ani si Sviatoslav isi facea planuri sa ramana definitiv. Razboiul bizantino-rus e descris pana la detalii de Leon Diaconul, participant direct la confruntari. Bizantinii inving, preiau cetatile, le repara si organizeaza administrarea lor.
Una dintre aceste cetati in care bizantinii au revenit a fost si antica Dinogetia (com. Jijila, jud. Tulcea), veche cetate romana si romano-bizantina, localizata pe o stanca numita ,,Bisericuta,,. Desi trecusera 300 de ani de la abandonare ei zidurile ridicate din piatra si mortar erau inca solide. In cetatea refacuta vietuieste in secolele X-XI un mic orasel. Rezultatele cercetarilor asezarii medieval-timpurii au fost publicate de Gh. Stefan, Ion Barnea, Eugen si Maria Comsa cu multi ani in urma. Printre numeroasele obiective arheologice se inscrie si o biserica. Prezenta crestina insa e dovedita cu prisosinta de numeroasele obiecte cu caracter crestin, cruciulite pectorale, duble sau relicviar, medalioane cu insemne crestine etc.

,,Săpăturile din vara anului 1950 au adus la lumina ruinele unei bisericute, singura constructie de zid independentă descoperita până acum in cuprinsul asezarii feudale timpurii de la Garvan. Ea se inalta aproximativ in mijlocul asezarii. Mult mai tirziu, ruinele, ce probabil se mai distingeau la suprafata terenului, sint cele care au dat, se pare, denumirea intregii popine pe care se- aflau. Bisericuta este situata la aproximativ 37 m spre nord de poarta principala a cetatii romano-bizantine si cu 3,60 m mai sus faţa de nivelul pragului acesteia. Diferenta de nivel provine, pe de o parte, din cauza terenului in panta, pe de alta, din cauza ca constructia a fost inalţata peste dărimăturile nivelate ale cladirilor romano-bizantine (secolele lV—VI). Zidurile se păstreaza numai in partea lor inferioara, pe o înalţime ce variaza între 0,30 si 0,80 m. Ele au grosimea medie de 0,80 m, prezentind un soclu mai lat spre exterior si o fundatie de circa 1,60 m adincime 1.
Bisericuta are planul aproape patrat, cu laturile de circa 6 x 6 m, fiind prevazuta spre rasarit cu o absida semicirculara in interior si cu cinci laturi la exterior. Intrarea se afla pe latura de nord, lucru neobisnuit pentru o biserica bizantina. Interiorul de asemenea se aseamana cu un patrat, desi din cauza colturilor intarite in forma de piloni masivi, pentru a sustine cupola ce se inalta in centra, intre patru arce, a capatat infatisa-rea unei cruci cu bratele foarte scurte.
Bisericuta a fost construita din piatra locala de cariera, de forma neregulata, provenind din ruinele cladirilor romano-bizantine. Din loc in loc, in ruinele bisericutei se vad refolosite fragmente de caramida si tigle, iar in doua locuri chiar fragmente de chiupuri (dolia) romane. Imediat deasupra soclului s-a asezat pe toata grosimea zidului un pat din-trun rând de cărşmizi romane avind aceeaşi grosime (5 cm), majoritatea fragmentare. Ele stabilesc perimetrul pe care se inalt.au pere|;ii bisericutei. In mod exceptional, pentru astu-parea golurilor dintre pietre si caramizi au fost folosite şi fragmente ceramice. Astfel, apro¬ximativ la mijlocul laturii de vest, pe fata interioara a zidului, la baza acestuia, se observa un fragment de amfora romana, iar pe faţa exterioara a absidei, la 1,80 m de coltul de N”, impreuna cu citeva fragmente de caramizi §i tigle romane, a fost fixat in mortarul din zid si un fragment din gura unei oale apartinind secolului al Xl-lea e. n., element preţios pentru datarea întregii clădiri. La construirea zidului s-a intrebuinţat mortar de var cu nisip, fără vreun alt adaos. (Gh. Stefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogetia, I, 1967, p.350).