AM FOST LA AIUD

Am fost zilele trecute la Aiud într-o expediţie fulger. Chiar dacă în Bărăgan s-a suferit mult mai mult decât în alte părţi, totuşi la Aiud s-au păstrat urme, atâtea câte mai sunt. Remarc însă o situaţie ciudată. Şi la Aiud ca şi la Vlădeni (Ialomiţa) pe locul fostelor penitenciare s-au făcut cimitire. Oare nu aveau loc să facă cimitir în altă parte? Doar că atunci când vrei să dispară definitiv o urmă trânteşti un cimitir. Acela nu mai poate fi mutat decât cu mare scandal şi jale.
Dacă privim harta expusă în Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet se poate observa uşor că cele mai multe penitenciare, lagăre de muncă forţată, sate de deportaţi au fost în Bărăgan (jud. Ialomiţa, Călăraşi, Brăila). Lor s-au adăugat sutele de ţărani închişi. Naţionalizarea agriculturii a început cu Bărăganul aflat în coasta Bucureştiului .La Vlădeni ( jud. Ialomiţa) a fost unul dintre cele mai mari penitenciare de deţinuţi din ţară. 14000 de deţinuţi erau acolo. Lucrau la digurile din Bălţile Ialomiţei, Balta Brăilei, la digurile de pe lângă Ialomiţa. Diguri inutile dacă avem în vedere că prima consecinţă a fost distrugerea albiei majore a Dunării cu consecinţe grave până azi. La fel şi toate pădurile seculare din Balta Ialomiţei au fost rase în anii 1950.
Doar că la acele diguri lucrau deţinuţi din zori şi până în seară. Lucrau manual. Băteau pământul cu maiuri de trei persoane. Dacă unul cădea era îngropat în dig.
In 1978 penitenciarul s-a desfiinţat şi a fost demolat cu o grabă inexplicabilă în scurt timp. Personalul venit din toată ţara a plecat care încotro. Sătenii nu aveau voie să stea prea mult în preajma penitenciarului şi nici personalul nu era prea prietenos. Locuiau izolaţi.
La fel s-a întâmplat şi cu satele de deportaţi care după ce au fost dezafectate au fost rase cu buldozerul. Ca un criminal profesionist comunismul şi-a şters urmele.
Dar nu le-au şters din memoria şi sufletele noastre.
Schitul ,,Inălţarea Sfintei Cruci,, de la Aiud este o casă mică, prea mică pentru un loc atât de însemnat. Prea modest pentru o Românie care excelează printr-un număr impresionant de mănăstiri noi, mari şi frumoase. Schitul străluceşte însă prin dăruirea celor care vieţuiesc acolo. Dumnezeu să îi binecuvânteze!
A se vedea si postarea
BISERICI MARTIR

Leave a Reply

Your email address will not be published.