PIRAMIDA LUI HUFU
de Ion Buga

Intr-una din lungile nopti ale iernii am fost trezit de spaima unui vis ciudat, care mi-a schimbat definitiv existenta. Purtam in lumina trezviei, din somnul si uitarea celor trei milenii, lista completa a celor douazeci de mii de ostenitori care au zidit si au murit in numele piramidei lui Hufu. Am incercat cu un zambet sceptic sa ma debarasez de asemenea absurde revelatii ale abisului inconstient, dar visul sta infipt cu strasnicie in plafonul constiintei mele, obsedandu-ma si muncindu-ma ca o idee fixa intr-un roman dostoievskian. Faptul era ineluctabil: in memoria mea (una din cele mai subrede cu putinta) erau gravate, pare-se definitiv, douazeci de mii de nume egiptene (Ammo, Ammun, Nistero, Teona, Matoi, Netra, Saio, Forta, Or, Psantaie, Tithoe, Sarmata, Panefo, Ennat, Orsision, Motie, Berahon …) un numar imposibil de retinut in cazul unei memorii obisnuite. Am incercat sa adorm iarasi spre a scapa de aceasta chinuitoare fantasmagorie, dar visul a revenit, aducand noi amanunte in legatura cu aceeasi lucrare.
Am fost avertizat chiar de o posibila asasinare, fiindca lumea nu doreste sa-si incarce memoria cu inca douazeci de mii de nume, carora sa le atribuie cinstire in mod personal. La protestul meu ca nu am nici o vina pentru faptul ca cineva a gravat in vis pe pergamentul memoriei mele aceasta bizara lista si, de cand e lumea, visul nu apartine sferei de activitate posibila de merite sau de pedeapsa, riposta a fost prompta: cineva care a fost probabil un crunt stapan peste acei sclavi din porunca faraonului, intrucat faptul de a fi expus la munca silnica si epuizare un numar atat de mare de oameni devenise insuportabil pentru el, te-a ales pe tine pentru a-ti incredin^a aceasta chinuitoare taina. De ce te-a ales?! Pentru ce ai retinut tocmai tu acest lucru?! Sunt indicii ca, anuland timpul dintre voi doi, ai fi reusit sa fii exact acel criminal. Dar nu pentru ca esti de factura criminala te-ar putea ucide contemporanii, ci pentru ca reactualizezi un proces imposibil si o cauza care de trei milenii era ingropata cu cei douazeci de mii de sclavi. §i cum istoria a confirmat totdeauna ca ,,mortul este vinovat”, si cele douazeci de mii de victime sunt vinovate, fiindca in loc sa fie eroi s-au lasat a fi victime. Or istoria nu respecta nominal decat pe eroi. M-am trezit iarasi, ingrozit de insistenta cu care antichitatea ma urmarea intr-o banala noapte din secolul XX. Adusesem la lumina constientului noi amanunte: stiam ca in centrul piramidei se afia o piatra pe care sunt scrise numele pe care le purtam eu in memorie. Acestea fusesera gravate in taina de unul din sclavi, care, prefacandu-se mort, a fost lasat de stapanul lucrarii prada fiarelor pustiei in cariera de piatra de unde scoteau blocurile pentru zidire. Cat timp s-a lucrat la piramida el a gravat pe fiecare piatra cate un nume de confrate sclav, intr-o scriere necunoscuta faraonului, ceea ce presupune ca sclavul fiisese un prizonier de razboi dintr-o stirpe luminata. §i pentru o mai mare siguranja a gravat pe piatra centrala toate numele confrarilor sai de geniu anonim la un loc.
Am fost avertizat, desigur, ca nu trebuie sa spun cuiva acest amanunt, fiindca lumea ar fi in stare sa darame piramida numai spre a confrunta faptele cu visul, si daca s-ar intampla sa nu afle nimic, as fi condamnat ca pricinuitor al unui sacrilegiu. lar daca ar fi adevarat, sclavii se vor scula din uitarea lor geniala si ma vor chinui in vecii vecilor pentru ca le-am facut cunoscut numele dar le-am daramat renumele – fie el si anonim. Ei optasera de mult, intre o publicistica banala si un magnific anonimat — pentru cel din urma. Am incercat sa ma smulg din pat si din aceasta torturanta revelatie, dar mi-a fost imposibil sa ma urnesc. Peste pieptul meu apasa in toata imensitatea ei piramida lui Hufu. M-au trecut fiori de gheata prin toate celulele si am auzit o alta voce antica spunandu-mi:
— Acum poart-o tu, frate al meu intru crima, eu m-am spalat de memorie si de vina! Ti-am dat lista celor douazeci de mii de sclavi sa o porti, dar, pe vremea noastra, istoria era scrisa in piatra. Lista e piramida insasi, iar purtatorul ei am fost, pana te-am intalnit in vis, eu. Peste alti trei mii de ani, un altul va avea un vis similar si te vei izbavi. Aceasta este stafeta marelui sepulcru. Acum eu voi avea grija ca cel pufin trei milenii si o noapte sa raman treaz si mai ales sa nu visez, apoi imi voi ingadui si eu odihna si visarea.

Bibliografie> Ion Buga, Secolul Mistic, Ed. Brumar, Timisoara, 2008