Constanta, cel de-al doilea oras ca importanta economica din Romania, suprapune aproape in totalitate antica cetate a Tomisului. Parte din ea, aflata in peninsula se afla sub apele marii, o alta sub orasul actual. Santierele de sapaturi arheologice de salvare pe teritoriul Constantei, supravegherile arheologice, descoperirile arheologice intamplatoare fac parte din activitatea zilnica a arheologilor. Doar putine descoperiri sunt expuse sau transformate in parcuri arheologice. Majoritatea raman inchise intre filele rapoartelor arheologice, monografiilor, etc.
Daca judeci Tomisul antic dupa bogatia sa, dupa depozitul de sculpturi din marmura aflat in Muzeul de Arheologie, dupa sarpele Glycon, idolul ce si astazi pare sa ne sfideze din expozitia ,,Tezaur,, intelegi de ce in Tomis s-au aflat peste 60 de martiri crestini. Dar daca il vezi prin reconstituirea unei basilici din Tomis
, prin numarul mare de episcopi mentionati aici, intelegi ce mare centru de spiritualitate crestina a fost tocmai intr-o perioada de mare persecutie pentru Biserica.
Din datele pastrate de Arhiepiscopia Tomisului reiese ca:
,,Cei mai multi sfinti martiri sunt cunoscuti in Scythia Minor la Tomis, metropola provinciei si, pana la cumpana secolelor V-VI, singurul centru eparhial dintre Dunare si Mare. Numarul martirilor care au patimit aici depaseste cifra de 60. Marea lor majoritate si-au dat viata pentru credinta crestina in primul sfert al secolului al IV-lea, in timpul persecutiilor declansate sub Diocletian (303-304) si Liciniu (320-324). In cele ce urmeaza vor fi prezentati doar unii dintre acesti martiri, despre care informatiile documentare sunt mai bogate.
La 13 septembrie, prima luna a anului bisericesc, la Tomis erau prasnuiti, asa dupa cum aflam din vechile sinaxare, Sfintii Macrobiu, Gordian, Ili (Helia), Zotic Lucian si Valerian. Ei au patimit prin anii 323-324, in timpul persecutiei lui Liciniu. Primii doi dintre acestia, Macrobiu si Gordian erau doi tineri din partile Asiei Mici, unul din Paflagonia, celalalt din Capadocia. Ei slujeau la curtea imparatului Liciniu. Aflandu-se ca sunt crestini au fost exilati in Scythia Minor, la Tomis. Aici au asistat la procesul Sfintilor Zotic, Lucian si Ili (Helia) care in final au si fost decapitati pentru faptul ca au refuzat sa se lepede de credinta crestina. Ulterior, Macrobiu si Gordian au primit si ei mucenicia fiind condamnati la moarte prin ardere in foc. Ultimul dintre cei praznuiti in aceasta zi, Valerian, a murit plangand pe mormintele fratilor sai de credinta.
La data de 2 ianuarie Martirologiul roman pomeneste ca martiri la Tomis pe fratii Argeu, Narcis si Marcelin. Toti au murit in timpul aceleiasi persecutii a lui Liciniu (320-324). Ei au refuzat sa se inroleze in armata paganizata a lui Liciniu. Primii doi au fost ucisi de sabie iar ultimul, Marcelin, a fost aruncat in mare. Trupul acestuia din urma a fost gasit de Amanthus (Amadus), un om pios, care l-a dus pe ascuns in casa sa unde a savarsit mai multe vindecari minunate.
Numele acestor ultimi trei sfinti martiri este legat de cel al episcopului mucenic Titus (Filus). Conform Martirologiului ieronimian Tit a fost parintele – trupesc sau sufletesc – al Sfintilor Argeu, Narcis si Marcelin. Un alt document, Acta Sanctorum, afirma ca si el a patimit ca martir tot in timpul persecutiei lui Licinius (pe la 2-3 ianuarie 319-324). A fost aruncat in mare, asemenea lui Marcelin, deoarece a refuzat sa indeplineasca serviciul militar, incompatibil cu slujirea sa arhiereasca. Dupa cate se pare la el se refera o inscriptie, pastrata fragmentar, descoperita la Tomis, cu textul “Aici odihneste martirul lui Hristos si episcopul…”.
Un alt episcop dobrogean martir a fost Efrem. El a fost trimis ca sa propovaduiasca credinta crestina in jurul anului 300 de catre episcopul Hermon al Ierusalimului. In Scythia el a fost arestat pentru faptul ca era crestin. Deoarece a refuzat sa se lepede de credinta crestina si sa jertfeasca idolilor episcopul Efrem a fost decapitat in ziua de 7 martie 304 in timpul persecutiei lui Diocletian (303-304).,,