Că au venit într-un singur val după căderea Bulgariei Mari (aflată între Volga şi Kama), şi ne referim la tribul de 20000 de oameni conduşi de Asparuh sau în cinci valuri, aşa cum susţin colegii bulgari, cert este că prezenţa bulgarilor în secolul VIII-X, a fost una dintre cele mai interesante istorii a timpului lor dar şi a vremurilor noastre.
Imi place să merg des în Bulgaria ,,Primului Ţarat Bulgar,, adică în NE ţării. Cele două capitale istorice, Pliska şi Preslav, aflate doar la 100 de km de graniţa cu România, sunt impecabil puse în valoare istorică ( câte cinci şantiere arheologice pe an, conferinţe, publicaţii bilingve, o armată de arheologici specializaţi în evul mediu timpuriu) dar şi turistică (parcuri arheologice, muzee de sit, restaurări, consolidări, reconstituiri etc.).
Deşi azi se află în plin câmp, Pliska impresionează prin zidul de incintă, palatele primilor hani bulgari, anteriori creştinării, atenţia cu care a fost copiată civilizaţia bizantină, spaţiul în care intraseră.
Cea mai interesantă este însă catedrala din secolul IX, ridicată cu prilejul creştinării bulgarilor la 864. De dimensiuni colosale, cu portice şi coloane de marmură, face să pălească orice catedrală contemporană. Bogăţia acestor capitale locuite în primul rând de ţar şi suita sa, constituie şi azi unul din argumentele prin care colegii bulgari încearcă să dovedească o extindere a primului ţarat bulgar şi la nordul Dunării şi în sudul Moldovei. Chiar şi în monografia publicată anul trecut de regretatul Raşo Raşev, privitoare la cultura materială bulgară anterioară creştinării, teritoriul luat în studiu cuprinde şi partea românească de la nordul Dunării.
Deşi în studiul privitor la Dunărea istorică explicam că nici măcar Imperiul Roman în antichitate, Imperiul Bizantin in evul mediu timpuriu, Imperiul Otoman în evul mediu, mari puteri navale, nu s-au complicat să deţină şi regiunea de la nordul Dunării din motive de geografie istorică, şi că lucrul ar fi fost imposibil pentru Ţaratul Bulgar care nu a avut niciodată flotă, totuşi mirajul unui stat istoric pe ambele maluri ale Dunării, nu le dă pace. Să nu uităm că marele ţar Simeon atunci când a atacat Constantinopolul, a apelat la flota rusă. Acum să nu vă închipuiţi că flota rusă era cine ştie ce. Era o flotă mai mult comercială, compusa din luntrii de lemn. Si marea problema a rusilor era focul medic, un secret bizantin, la a carei aparitie pe mare rusii faceau cale intoarsa. De altminteri nu au avut nici o izbândă, atunci.
Trecând peste toate astea, trebuie să remarc însă prietenia şi colegialitatea colegilor bulgari care mi-au pus la dispoziţie orice material am solicitat, amabilitate pe care nu o întâlneşti la colegii români. Cu atât mai mult cu cât în România fiind foarte puţini specializaţi în evul mediu timpuriu, materiale de această epocă apar în săpăturile unor colegi de pe alte epoci intorice.