Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.
Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.
În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:
– Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!
Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.
Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela….
Continuare la Crăciun în temnită: Minune într-o noapte de Crăciun, comunistul schingiuitor şi victima sa, Părintele Gherasim, au plecat împreună în Rai! blogul Romania Uneste-te. www.vlad-mihai.blogspot.com
Doamna Emilia Corbu, am pt. dvs. o intrebare in leg. cu o chestiune care ma framanta de multa vreme.Imi cer scuze ca nu e pe subiectul materialului postat, am vrut sa va scriu pe mail, dar n-am gasit nicaieri adresa.
Intrebarea mea este pt.dvs. in calitate de istoric si crestin-ortodox, in acelasi timp.
As dori sa stiu daca exista o leg. reala intre Iancu de Hunedoara, si intre Corvinesti in general, si localitatea Corbi din jud. Arges, acolo unde se afla frumoasa bisericuta rupestra Corbii de Piatra! Si daca da, cat de puternica e aceasta leg. si cat de mult si-a pus ea amprenta asupra devenirii cultural-spirituale a locului! Exista un adevar istoric(in ce proportie?), sau totul nu este decat o speculatie in folosul propagandei catolice?!…Stiti,desigur, ca Iancu de Hunedoara a fost catolic, stiti probabil si de povestea celor doua altare din biserica de piatra, dintre care se presupune ca unul ar fi fost catolic,etc…
Multumesc anticipat!
Sarut mana! Sarbatori fericite!
Ce se intampla cu acest blog? Incerc de atata timp sa postez un comentariu, si nu reusesc!
Am incercat cu numele si adresa de e-mail, si n-am reusit!
Istoria este o stiinta foarte specializata. Eu sunt arheolog specializat in evul mediu timpuriu. Istoria de care ma intrebati s-a petrecut cu 500 de ani mai tarziu decat epoca de care ma ocup eu. Cred ca raspunsul trebuie cautat si in vestigiile arheologice ale zonei (cetate, asezare), care din pacate, dupa cate stiu eu nu sunt cercetate suficient.
Cat priveste pretentiile catolice e o poveste intreaga. In epoca aceea, ortodocsii erau priviti ca schismatici si chiar asa sunt mentionati in documentele papale. Noblilimea romana din Transilvania era nevoita sa treaca la catolicism pentru a-si pastra statutul. Cred ca mai degraba in biserica mentionata se poate vorbi de doua faze de evolutie si nu de doua altare folosite concomitent. Catolicii nu ar fi tolerat un altar pentru ortodocsi. Trecerea de la catolicism la ortodoxie, mai degraba revenirea, este atestata documentar pentru primii Basarabi care erau inruditi si cu familia lui Iancu de Hunedoara. Si Basarabii si Corvinestii aveau corbul cu crucea in cioc ca simbol heraldic. Dupa 1453, caderea Constantinopolului, Papalitatea a considerat Biserica Ortodoxa ca disparuta, iar prozelitismul catolic s-a intensificat si mai mult.
Zona colinara a Munteniei, indeosebi Argesul a fost insa zona din care s-au ridicat primii voievozi, prin urmare locul acela are o importanta istorica speciala.
Va doresc un An Nou fericit!
In privinta celor doua altare,eu unul, nu am nici un dubiu. Am fost ghid la acel monument istoric o scurta perioada de timp, si cunosc destul de bine locul. Cele doua altare sunt identice, asezate intr-o simetrie aproape perfecta unul fata de altul. Nu exista nici un element care sa le diferentieze. Daca unul ar fi fost catolic iar altul ortodox, poate ar fi ramas ceva distinctiv, macar in constructie. Pe de alta parte, cum ati pus, e de neconceput ca ortodocsii si catolicii ar fi acceptat sa slujeasca in aceeasi biserica, cu mentiunea ca asta ar fi venit din ambele sensuri, nu doar din partea catolicilor! Pe-atunci nu erau ecumenistii de astazi…Dar,aceasta falsa ipoteza, lansata in unele monografii, este intretinuta si astazi, din pacate, posibil pt. a afirma o prezenta catolica in zona, dar si pt. a oferi un precedent, si totodata, un argument istoric pt. tendintele ecumeniste de astazi!!! Cum v-am spus, eu sunt lamurit,insa ma gandeam ca-mi dati ceva date istorice concrete, pt. a spulbera efectiv aceasta teorie. Ati sugerat,totusi, ca ar putea fi vorba de o succesiune, intre catolici si ortodocsi, in istoria acestei biserici. Cat ar fi durat perioada catolicilor? Eu stiu ca s-a incercat doar, dar nu s-a reusit, sa se transforme biserica in lacas de cult catolic, de catre sotia lui Nicolae Alexandru, fiul lui Neagoe Basarab, devenita catolica.
Iar in ce-l priveste pe Iancu de Hunedoara, cat am fost acolo, n-am auzit si n-am citit decat legende si teorii probabile. Nimic certificat!…
Chestiunea este de interes general, iar pe mine ma preocupa in mod special, ca unul care m-am legat, oarecum, sufleteste, de acel loc.
Va multumesc pt. amabilitate, doamna Emilia Corbu, si va astept in continuare cu orice informatii legate de acest subiect, in masura in care vor ajunge la dvs. astfel de informatii!
PS: Cred ca ar fi necesara efectuarea de cercetari arheologice aprofundate in zona, in general vorbind, locul avand o mare incarcatura istorica. Problema este ca, intre timp, biserica cu spatiul aferent si-a recapatat statutul de manastire, si cel putin acolo, deschiderea unui santier arheologic, ar perturba grav habitatul monastic!
Si eu am probleme cand doresc sa raspund comentariilor. Nu stiu ce se intimpla. Majoritatea comentariilor pe care le primesc sunt lipsite de adresa expeditorului. In locul acesteia apare invariabil adresa ,,sceptik,,. Asa se face ca aceia care posteaza comentarii anonim si nici macar nu dau un nume, raman cu desavarsire anonimi si pentru mine. Asa ca insist, sa va semnati totusi, anonimele:)
Cele mai numeroase documente se afla in Arhivele Vaticanului. Ion Dumitriu Snagov a publicat o mica parte din ele si a organizat expozitia ,,Monumenta Romaniae Vaticana,, cu un catalog exceptional. Vi-l recomand.
Nu se poate vorbi despre o perioada catolica ci doar de confesiunea unor voievozi romani de la inceputul sec. XIV. Confesiunea unor voievozi nu este sinonima cu confesiunea intregii tari. A nu se confunda lucrurile.
Trebuie sa fim constienti de faptul ca noi cercetam istoria pe baza documentelor si vestigiilor care au mai ajuns la noi. Pentru verigile lipsa lansam ipoteze. Uneori aceste ipoteze pot include in sirul argumentatiei si simple legende. Uneori memoria colectiva pastreaza ,,documentele,, pierdute in trecerea timpului.
Sa aveti un An Nou fericit!
Doamne ajuta!
Emilia