In general se cunoaste ca zonele nelocuite din Baragan, in general cele lipsite de apa, au fost folosite pentru intemeierea de sate de deportati din alte regiuni ale tarii. dar, putini stiu, ca au fost situatii in care si cei din Baragan au fost deportati la Ramnicu Sarat, Targu-Ocna, Campulung Muscel. In acest sens, redam marturia domnului Petre Chivu din Facaieni, deportat la Ramnicu-Sarat.

,,Mă aflam la acea dată la părinţi, în comuna Făcăieni, jud. Ialomiţa. Aveam 25 de ani, terminasem Facultatea de Drept, fusesem avocat scos în 1948 din barou şi eram fără serviciu.
în acea noapte, pe la ora 2,00, în camera în care mă aflam, m-am pomenit cu un individ în uniforma securităţii, înarmat cu un pistol mitralieră şi însoţit de alţi doisprezece necunoscuţi. M-a somat să mă îmbrac şi să-i înmânez buletinul de identitate. Scena n-a durat decât câteva minute, după care, sub ameninţarea pistolului mitralieră am fost scos în curte şi predat unui soldat care, de asemenea, era înarmat cu o puşcă îndreptată spre mine. Nu după mult timp, în aceleaşi condiţii, a apărut un frate – mai mic decât mine. în acele momente mai erau în casă numai mama mea, bolnavă şi soţia. Tatăl nostru era plecat din localitate, din precauţie, deoarece fusese în prealabil arestat pentru o aşa-zisă „evaziune fiscală” şi eliberat, arestarea sa nefiind altceva decât o măsură de intimidare, după cum ne-a declarat în acel timp preşedintele Tribunalului Ialomiţa.
O asemenea măsură nu a fost singulară. în cursul lunii februarie se dăduse dispoziţie ca din fiecare comună să fie arestaţi pentru aceleaşi motive 1-2 proprietari cu influenţă mare în localitate.
Revenind la acea tragică noapte, după ce ni s-a ordonat să ne aşezăm unul în spatele celuilalt, la un interval de doi metri, cu interdicţia de a schimba între noi vreun cuvânt, am fost escortaţi de acelaşi soldat şi conduşi într-o direcţie, cel puţin în acel moment, necunoscută, ca în final să fim duşi la primăria din localitate şi închişi într-o cameră.
Acolo, am zărit multe persoane necunoscute, dar şi câţiva localnici cunoscuţi ca simpatizanţi ai P.M.R. Nu după mult timp, au mai fost aduşi, în aceleaşi condiţii, încă trei localnici: Hortenziu Popa şi administratorii proprietăţilor lui Aurelian Bentoiu, fost ministru al justiţiei, originar din această comună şi ale lui Nicolae Lahovari.
După o interogare sumară, a noastră şi a celorlalţi arestaţi, am fost transportaţi, tot sub escortă, spre centrul de triere de la Călăraşi, unde mai erau câteva sute de persoane arestate, care, pe rând, erau chemate în faţa unei „comisii” şi supuse iarăşi unor interogatorii privind bunurile deţinute în proprietate, în afara celor 50 ha, precum şi numele, ocupaţia şi locul în care se aflau ceilalţi membri de familie, care nu se aflau la domiciliu în noaptea arestării. Era a doua noapte fără odihnă, mie şi fratelui meu venindu-ne rândul spre sfârşitul ei.
La sfârşitul anchetei ni s-a comunicat că suntem „strămutaţi” la Râmnicu Sărat, unde ni se fixează domiciliul obligatoriu. Ne-am întors în comună pentru a lua restul familiei, adică pe părinţi şi soţie, în aceeaşi zi un vecin ne-a transportat cu căruţa la gara Feteşti, având ca singure bagaje ale întregii familii un geamantan, pe un drum care, în final, a fost fără întoarcere.,,

Biliografie
Petre Chivu, Deportarile din primavare anului 1949,in Anii 1949-1953-Mecanismele terorii, Analele Sighet, 7,1999, p.708