ALEGERI ,,CURAT,, ROMÂNESTI sau despre întoarcerea la tradiţii

Credeam că românul nu îşi va mai reveni niciodată de pe urma comunismului. Duceam grija că au dispărut pentru totdeauna ţăranul care niciodată nu a ştiut cum să împace şi capra şi varza, cum să aibă şi slana în pod şi varza unsă, târgoveţul blazat care se credea buricul târgului pe principiul buturugii mici care răstoarnă carul mare, ziaristul Caţavencu şi omul politic Agamiţă Dandanache. Slavă Domnului, acum după 20 de ani de la Revoluţia din 1989, au reapărut. Toate serviciile secrete au muncit pe brânci pentru aflarea lor, a acestor adevărate valori culturale naţionale.
Fără ei nu am fi avut aceste alegeri prezidenţiale pentru care România ar trebui să obţină un brand de ţară. Fenomenul e aproape unic. Cum poţi depăşi pragul de 50 la sută doar cu 33 de sutimi? Pe plan mondial se ştie că ,,majoritate,, înseamnă jumătate plus unul. Cum te-ai simţi preşedintele unei ţări când ştii că doar un sfert de individ te-a votat, mai precis ai fost votat de unu şi un sfert? In fine, situaţie de râs!
La celalalt pol, învinsul. Ce viaţă mai poţi avea de acum încolo când ştii că doar 33 de blestemate de sutimi, te-au despărţit de visul de o viaţă. Cel puţin se ajungea la 50% şi atunci alegerile se repetau. Intri in universul lui Lefter Popescu din ,,Două loturi,, ? Intri.
De trei luni oamenii politici îşi fac griji pentru aceste prezidenţiale. N-a fost glumă! PSD-ul a fost eliminat de la guvernare, fapt sinonim cu o declaraţie de război. Oţărâţi de abandon, aceia au aruncat bomba că PDL vrea să fraudeze alegerile. Pe scenă a intrat şi piesa ,,Pac la Războiul,, cu Roşca Stănescu şi Chiriac în rolul lui Caţavencu. Apoi, o duduie blondă (în faţa căreia atârnă, printr-o ciudată organizare de minister, informaţiile clasificate, ca oalele în bucătăria mea) mai ciripea pe ici pe colo câte o melodie secretă. Aproape toată presa s-a unit împotriva lui Băse. Ii prezentau doar chelia.
Adevăr sau minciună, cert este că, criza politică creată de guvernul şi minoritar şi interminar, agreat doar de Băsescu durează de trei luni. Timp în care au avut loc şi pregătirile pentru alegeri. Şi, când colo, după atâta luptă (,, şi dă-i şi luptă, şi luptă şi dă-i,,), din urnă în loc să iasă majoritate, adică cel puţin 51%, a ieşit 50,33. Adică, 50% plus o coadă de drac. Doar că, asta îi dă apă la moară lui Caţavencu să îl conteste pe Dandanache la Curtea Constituţională. Deci e clar că am depăşit secolul XIX. Dar este într-adevăr un moment istoric? Am reuşit să depăşim dilema Caţavencu-Dandanache ? Nu. Dar ne-am regăsit fibra istorică. E şi asta ceva. Se poate pune un nou început.

2 thoughts on “ALEGERI ,,CURAT,, ROMÂNESTI sau despre întoarcerea la tradiţii

  1. Stimata Doamna Corbu
    am descoperit din intimplare blog-ul dvs si activitatea stintifica a dvs ca istoric. Cu speranta de a va da o veste interesanta, imi permit sa va atrag atentia despre Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel, pe care incerc sa-il promoveze – data fiind si extraordinara istoria a Parintelui Zosim Oancea – prin cartea mea "Icoanele pe ticla din Sibiel" si siteul http://www.sibiel.net Va multumesc si va doresc numai bine. Giovanni Ruggeri (Imi cer scuze pentru greselile mele de limba romana)

  2. Domnule Giovanni,
    Am citit si eu despre Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel, unic in felul sau, precum si despre Zosim Oancea, un adevarat martir. Va felicit pentru ceea ce faceti. Aduceti o mare contributie culturii romanesti autentice.
    Sper sa pot ajunge si eu intr-o buna zi sa il vizitez.
    Dumnezeu sa va ajute!

Leave a Reply to Giovanni Ruggeri Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *