PRESA INTRE VISUL DE PRINTESA ŞI REALITATEA DE PRECUPEAŢĂ

Născută din aburii revoluţiilor paşoptiste şi visele unei burghezii silite să oscileze mereu între stănga şi dreapta, presa a rămas mereu visul neîmplinit al unei societăţi puse pe schimbări. De la faza romantică a secolului al- XIX-lea, la faza naţională a perioadei interbelice, presa a luat după cel de-al doilea război mondial, forma banală a unei rotiţe din angrenajul politico-economic. In ţările comuniste a slujit cu credinţa de câine şi abnegaţie proletară la crearea omului nou, singurul produs viabil al materialismului dialectic şi istoric. In capitalism, presa a devenit cheiţa reglării raporturilor mereu imperfecte dintre visul politic şi realitatea economică. Visele romantice şi naţionale au fost preluate de reviste mici, de tiraj redus, cu un mesaj programat şi clar. Mai nou, de bloguri. Presei scrise i s-a adăugat audio-vizualul. Bombardamentul ştirilor e necontenit.
Ziaristului romantic şi voluntar din perioada interbelică, care trăia din cu totul alte surse decît din presă i-a luat locul ziaristul profesionist, angajat al unui SRL, trust de presa sau companie. Diferenţa este nimicitoare. Aţi vedea acum un Eminescu, Nichifor Crainic, Sandu Tudor, scriind la vreunul din ziarele noastre centrale? Pentru o ţărişoară ca România, numărul ziariştilor este copleşitor. O adevărată armată de profesionişti ai informaţiei, ai zice. Realitatea e alta. Puţini au flerul unui ziarist autentic, adică acela de a selecta din avalanşa de întâmplări doar pe acelea care pot trezi interesul şi pot servi unui ins oarecare, unei comunităţi, etc. Puţini au curajul de a a-şi expune propriile opinii, de a avea principii. Ziariştii pot fi liberi doar pe banii lor. In rest, trebuie să respecte politica firmei care, mă rog, poate fi extrem de generoasă de la paleta de idei la remuneraţia lunară.
In acest context, este aproape firesc ca actuala criză economică să lovească din plin şi crunt o parte a presei. Doar nu ne închipuim că presa trăia din încasările rezultate din ziarele văndute. Presa este o investiţie care…trebuie să-şi scoată banii. Care este scopul unor magnaţi să investească într-un astfel de sector? Hai să vorbim cinstit. Ii doare pe ei de democraţia românească şi de corecta informare a omului de pe stradă, atît cât mă doare pe mine de afacerile lor. Ii interesează doar orientarea opiniei publice la un moment dat, pionul de atac al democraţiei. Opiniei publice trebuie să i se toarne zilnic în urechi picăturile care trebuie, să i se pună mereu în faţa ochilor imaginile necesare unui mesaj, idei, etc.
Nu e de mirare că ziariştii din perioada comunistă activează în continuare. Obiectivul Omul nou a fost înlocuit cu Omul de cauciuc, azi, Bastonul de cauciuc, mâine. Procesul de transformare a unei substanţe organice vii într-una de sinteză e pe cale.
Nu contest existenţa unui număr destul de mare de ziarişti oneşti, cinstiţi, profesionişti, visând la o presă autentică. Doar că, nu aceştia contează într-o presă angajată economic într-un angrenaj masiv în care ea e o rotiţă. Ei vor fi primele victime. Contează doar cei care îşi fac treaba, indiferent cum. Şi cum criza financiară a blocat mecanismul economic, rotiţa presei scârţâie.
Doar că, atunci când se închide o uşă, se deschide măcar o fereastră. Este timpul ca presa să îşi ia în mâini propriul destin. Pentru asta are, însă, nevoie de ziarişti autentici. A venit vremea ziarelor independente, mici şi puternice. Deja, marile ziare gen ,,Cotidianul,, stau cu un picior în groapă. Răfuiala între ziarişti deja a început. Cazul Roncea este revelator. Cu excepţia ploconelii la Băsescu, Victor Roncea este chiar un ziarist marcant. Mă rog, nimeni nu-i perfect. Nu voi uita niciodată cum sugera într-o postare, (ceva despre degetul lui Udrea, de care eu credeam că şi l-a prins la lift) că fata are un gram de materie cenuşie. Nici vorbă, frate! Tot poporul vede că are doar apă în cap. Trecând însă peste micile prostii de caracter, în ansamblu, V.R. se impune prin principiile dreptei naţionale şi ortodoxe. Să fie scandalul VR, un semn că presa oficială se va lepăda definitiv de aceste idei? Vom vedea.

2 thoughts on “PRESA INTRE VISUL DE PRINTESA ŞI REALITATEA DE PRECUPEAŢĂ

  1. Nu ai de ce sa multumesti. E datoria noastra sa luam atitudine. Pe masura ce revin in activitate…ma racordez la realitate:).

Leave a Reply

Your email address will not be published.