SICRIUL DE AUR

Am purtat azi cu mine o carte de care nu credeam ca voi mai avea timp sa vă spun. E vorba de ,, Sicriul de Aur,, scrisă si publicată în 1683 de Ioan Zoba din Vintz la tipografia din Sebeş, veche tipografie confiscată şi regăsită a mitropolitul de vrednică pomenire, înnumărat în ceata sfinţilor, Sava Brancovici.
Reeditată la editura Minerva în 1983, în seria ,,Restitutio,, cartea de predici a secretarului marelui sobor, poartă o dublă moştenire. In primul rând este un document de limba veche românească, cu alfabet chirilic (a se vedea mai jos istoria alfabetului chirilic) şi apoi este o dovadă a înaltului nivel de pregătire teologică a lui Ioan Zoba.
Predicile sale, scrisă într-o limbă frumoasă, aproape pierdută azi, au ceva din înţelepciunea lui Ioan Gură de Aur, dar mai ales din sfătoşenia populară românească.
Redau un fragment:

t 12« PROPOVEDANIIA A D O A O A

Cînd moare omul care au zăcut în boale grele de demult.

RUGĂCIUNE ÎNAINTEA PROPOVEDANIEI

O, Doamne, Dumnezău de vecie ! Cela ce dom¬neşti în ceriu şi pre pămînt, a căruia domnie nice început are, nice sfîrşit nu va avea, cela ce varece vei să faci face-vei, aşea cum puterea ta nime nu o poate opri, pre cine vei să-1 înalţi înălţa-l-vei, iară pre cine vei să-1 smereşti smeri-l-vei, pre cine vei să-1 socoteşti cu răutăţi multe socoti-1-vei şi pre cine vei să-1 dăruieşti cu sănătate dărui-l-vei, pre cine vei să-1 omori omorî-l-vei şi pre cine vei să-1 ţii în viaţă ţinea-l-vei, o. Doamne, pre mulţi ai săturat de răutăţi, ci iară f. I3r i-ai miluit / şi i-ai mîntuit. Fie-ţi milă de noi, de păcătoşii tăi, şi ne dă Duhul tău cel Sfînt cum toate supărările tale să le putem răbda cu răbdare mare de pace, odihnindu-ne în voia ta cea sfîntă, cum, cînd iară să va apropiia viaţa noastră de mormînt, atunci încă să-ţi dăm sufletele noastre cu îndrăznire şi cu bucurie mare. într-acest ceas întristat de acmu încă ne învaţă pre noi cum să putem înţelege cuvîntul tău cel sfînt, pre lauda a sfînt numelui tău şi pre spăseniia sufletelor noastre. Amin. Tatăl nostru.

CUVÎNT DE LA PSALOM 87 i. L

stih 4:
„Că s-au săturat de răutăţi sufletul mieu şi viaţa mea s-au apropiiat de mormînt” .
Suma mai pre larg şi mai bioasă a acestui psalom iaste tipărită în Psaltire într-aceste cu¬vinte: „Acest psalom cuprinde rugăciunea lui David au a altui credincios israilitean în care pohteşte izbăvire de trei feliuri de nevoi :”
1. Intîiu. Pohteşte vindecare de „boala fără de nădejde” s.
2. A doaoa. Pohteşte izbăvire „de cutremu-rile cunoştinţei 6 sufleteşti”.
3. A treia. Pohteşte cum Dumnezău să fie cu el şi să-i fie lui într-agiutor atunci cînd „l-au părăsit pre el toţi7 priiatinii8 lui”. /
„Acestea iară 9 le10 pohteşte pentru aceste f. v doao lucruri:
1. Că el în rugăciunea 11 lui stă neîncetat.
2. Că, să nu-1 va izbăvi pre el Dumnezău 12,
nu va putea da har Sfinţiei13 sale 14, iară de 15-1
va izbăvi, pururea va da har.
Acestea le spune pre rînd”:
1. întîiu. „Spune pentru ce cere, stih 2, zi-cînd16: Doamne, Dumnezăul spăseniei mele, zuoa strig şi noaptea înaintea ta (mă rog). Să între înaintea ta rugăciunea mea, pleacă urechea ta cătră strigarea mea.”
2. A doaoa. Spune şi le numără înainte „nevoile lui din care17 pohteşte a să izbăvi”.
17PB: dentru carele. 18 PB: întîiu iaste stih. 19 PB: răotăţi.
1. întîia nevoie iaste în stih 18 -4, 5, 6, unde aşea grăiaşte, zicînd: „Că s-au săturat de răutăţi19