Băsescu nu se dă plecat! Omul se vrea împuşcat. Bineee…! Se rezolvă. Ce nu face România pentru preşedinţii ei!? Ne sacrificăm până la capăt. Aşa au unii, sânge de terminator din filme thriller.  Reintroducem  pedeapsa  cu moartea.  Se pare că uneori e o măsură igienică. Mai dă cu coasa în bălării.  Şi climatul politic ar fi altul. Moartea e un sfetnic bun. Cuibărită în codul penal  în spatele unor pedepse pentru trădarea intereselor  naţionale, ar fi mai eficientă decât un referendum şi mult mai ieftină, bineînţeles. Cheltuim doar cu înmormântarea. Angajăm şi bocitoare. Fanfară, ca pe vremurile bune. Sobor mare de preoţi.  Ţinem tot tipicul, cu batiste, lumănâri, pomeneţe, mărunţiş aruncat la răspântii, că deeh… a fost şi el preşedinte.  Facem pomană mare  la tot poporul, îi ţinem toate pomenile şi  parastasele până la şapte ani.  Şi tot nu ajungem la cheltuielile unui referendum. Mai ales dacă pică în post, scăpăm repede, o ciorbă lungă şi o fasole bătută. Fără desert, pomană de criză. Sau, mă rog, o eugenie acolo….sau un biscuit din aceia la kilogram. Măcar să ajungem noi la desert.

In altă ordine de idei, poporul trebuie să conştientizeze că prezenţa la vot nu e doar un drept ci puţin şi o obligaţie, cel puţin morală. Celor care nu au votat de trei ori consecutiv ar fi bine să li se anuleze acest drept. Să fie excluşi din comunitatea politică.  Ce atâta cheltuială! Pentru ce să mai tipăreşti buletine de vot, să plăteşti membrii unor comisii mari, să asiguri spaţii largi de votare?  Să plăteşti în plus să se cureţe toate străzile şi şoselele de sticle sparte, că nu s-a atins pragul la referedum?  Nu, frăţie! Nu e cazul. Să steie acasă la televizor. Atâta pot, atâta fac! Ne ocupăm noi de politică. Ieftin şi eficient! Scuza că şi ăştia sunt la fel de lepre, nu ţine. Intrebarea la referendum nu era ,,cine e mai lepră?,,  ci: ,, A fost sau nu Băsescu, lepră?,,. Era evident că da!