Provocările prezentului

Zilele trecute mi-am amintit de messengerul meu neverificat din august. Nu este nici o exagerare. Era aproape blocat. Găsesc două mesaje din octombrie de la Claudiu Târziu. Unul era incendiar. Că revista Rost şi- a luat inima în dinţi şi a dedicat un număr revoluţiei sexuale. Din prezentarea temei reiese că subiectul e delicat dar…face ravagii. Dovadă pe copertă apare revoluţia sexuală asociată cu disoluţia sexelor. Nu am citit revista că nu am de unde, dar…nu pot să mă abţin. Îi iubesc creştineşte pe băieţii de la Rost, dar…revoluţia sexuală nu e revoluţie. Dracul şi-a îmbârligat coada şi zice c-a făcut revoluţie, adică se doreşte legitimată ca proces istoric, un fenomen social de mase, un eveniment ce schimbă lumea. Revoluţia sexuală e revoluţie în aceeaşi măsură în care au fost şi cele de la 1848 şi octombrie roşu în Rusia. Adică mici lovituri de stat cu efecte mari şi cărora ulterior le-a fost adăugată mantia eroică a unor revoluţii.

Revoluţia sexuală nu există

Pe scurt. Revoluţia sexuală nu e revoluţie pentru că:
1) termenul de revoluţie înseamnă revenirea la o stare de lucruri anterioară prezentului. Ori niciunde în istorie nu a fost ceva asemănător cu dezideratele revoluţiei sexuale. Păgânismul nu poate fi comparat cu ceea ce se întâmplă azi. Nu dezvolt subiectul dar, dacă va fi nevoie…am argumente.
2) Revoluţia sexuală înseamnă de fapt revoluţia funcţiei unor organe, respectiv organelor genitale, care au anumite limite fiziologice şi anatomice. Ce s-ar întâmpla dacă aţi face o revoluţie a inimii. Adică să bată permanent cu 120 bătăi pe minut, în loc de 60. Aţi crăpa, vă asigur! Aşa şi cu funcţiile altor organe. Depăşirea limitelor însemnă ieşirea din firea lor. Prin urmare anatomic şi fiziologic revoluţia sexuală reală este imposibilă.
3) Revoluţia implică un fenomen de masse. Or, în afară de câteva trusturi de presă care şi-au făcut din fund o goarnă, asociaţii fantomă ale unor minorităţi girate toate de o mână de indivizi cocoţaţi în funcţii politice, marea massă, talpa ţării, contribuabilii oneşti, nici nu visează sau gândeşte o revoluţie sexuală. Dacă îi iei pe fiecare în parte, fiecare doreşte să fie cel mai normal om de pe planetă.

Cine-i cauza tuturor relelor? Evident, bărbatul!

Atunci ce poate fi acel ,,ceva,, care produce efectele înfierate zilnic de toată creştinătate? Pentru o sistematizare a datelor , eu le –aş grupa în două categorii: criza familiei cu tot cortegiul de manifestări şi minorităţile sexuale.
Părerea mea este că adevărata cauză este ceva atât de simplu încât nici nu o să vă vină să credeţi. Sunt convinsă că toţi bărbaţii vor fi de acord cu mine şi îmi vor da perfectă dreptate. Adevărata cauză rezidă în căderea bărbaţilor creştini în istorie. Evenimentul s-a produs undeva în epoca modernă. Prinşi în vârtejul lumii, bărbaţii l-au părăsit pe Dumnezeu şi asta înseamnă că au ieşit din cultura creştină, adică un anumit mod de gândire, de viaţă, de comportament. Şi acest lucru se răsfrânge în cele mai elementare şi simple relaţii.
De pildă, bărbatul este cap femeii în măsura în care Dumnezeu este capul bărbatului. Fără garanţia lui Dumnezeu ordinea dintre cei doi devine haotică. Vor domina în funcţie de caracter, personalitate şi pasiuni, aspecte trecătoare şi prin urmare toate relaţiile umane vor fi o continuă suflare de vânt. Bărbatul fără Dumnezeu nu-şi poate fi nici cap lui, darămite unei femei. Nici o femeie nu ascultă de un bărbat fără Dumnezeu.
Că este aşa o dovedesc şi cele mai simple aspecte. Foarte puţini bărbaţi sunt în biserică, majoritatea sunt în cluburi, stadioane, baruri. Tot ei sunt în topul consumatorilor de plăceri. Dar, Dumnezeu nu doarme şi în dimineţi îi judecă pe păcătoşi. Coincidenţă sau nu, 40% dintre bărbaţi şi vorbim doar de România, au probleme grave chiar în sfera sexuală. Asta înseamnă 40% familii cu probleme, eventual divorţuri, copii abandonaţi. Bărbaţii au viaţă grea. Educaţi să conducă, să preia iniţiative, să fie respectaţi dar fără puterea dăruită de Dumnezeu, bărbaţii eşuează fie în vicii ca alcoolism fie în boli specifice ca impotenţă, sterilitate, afecţiuni cronice sau psihice.
,,Revoluţia sexuală,, nu are nici o legătură cu căderea bărbatului în istorie. Aşa zisa ,,revoluţie sexuală,, pare mai degrabă un mare proiect educativ desfăşurat de entităţi obscure şi derulat pe căi politice şi mass-media. Căderea bărbatului în istorie este însă o realitate cu o devenire istorică şi cu consecinţe catastrofale.

Revoluţia bărbaţilor

Soluţia ar fi o revoluţie a bărbaţilor în sensul revenirii la idealul bărbatului creştin.
Recuperarea bărbatului modern din cultura morţii în care rătăceşte acum nu poate fi doar un proiect educativ. Implică o alegere conştientă. Există în mitologia românească o temă foarte frumoasă şi care se leagă de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, un tărâm fermecat în care Făt-Frumos se pierduse pe când era la vânătoare. Când, măcinat de dor, s-a întors la ai săi, a realizat că pierduse totul. Împărăţia lui nu mai exista demult. Părinţii muriseră de dorul lui, toţi prietenii lui erau de mult oale şi ulcele. Cu alte cuvinte, Făt-Frumos trăise într-un tărâm ideal, al viselor, pierzând de fapt singura lui viaţă reală. Niciunde nu scrie că în acest tărâm fabulos al tinereţii fără bătrâneţe s-ar fi pierdut şi Ileana Cosânzeana. Femeile sunt mai realiste. Nu fac năzbâtii d-astea.
Căderea bărbatului în istorie este de fapt rătăcirea în tărâmul fabulos al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. Intoarcerea la timp în lumea reală este doar alegerea lui.
Fireşte că îmi veţi reproşa că şi femeile au partea lor de vină. Însă părintele Daniil (Sandu Tudor) ne-a spus că femeia este doar imaginea bărbatului, însă pe o altă scară a existenţei. Prin urmare femeile sunt, într-un fel, oglinda bărbaţilor.