Părintele Mihai-Andrei Aldea ţine o conferinţă de istorie din teme necunoscute marelui public. Temele abordate sunt cunoscute istoricilor şi sunt publicate dovadă că părintele face trimitere la o frumoasă şi interesantă bibliografie. Nu vorbim de o istorie necunoscută, ci de o istorie nepopularizată. Din păcate, între istoricul care cercetează şi scrie istoria şi profesorul care întocmeşte un manual de istorie este o mare diferenţă. Manualele de istorie conţin o istorie a evenimentelor care au zguduit ţara sau lumea şi implicit a personalităţilor. Aceeaşi diferenţă există şi între cercetătorul care studiază istoria bisericii şi între profesorul care întocmeşte un manual de istorie a Bisericii. Acesta din urmă preia doar ceva din istoria instituţiei şi prin urmare va vorbi despre construcţia de biserici, şirul ierarhilor, ceva despre dogme şi cam atăt. In ambele cazuri, în afara manualelor rămân zeci de metri liniari de cărţi de istorie de care nimeni nu vorbeşte. Din păcate, noi nu avem specialişti în popularizarea istoriei. Părintele redă în conferinţă teme din ceeace s-ar numi istoria patriotismului românesc, istoria vieţii creştine etc.
Am însă câteva opinii personale. Prima ar fi aceea că istoria nu poate fi falsificată, ci pur şi simplu ignorată. Şi asta este drama istoriei româneşti, este necunoscută din lipsă de popularizare. Din păcate însă, nu pot spune că acest plan de ignorare a istoriei a fost deliberat, ci pur şi simplu românii nu citesc istorie. Este adevărat că sunt şi cărţi de strictă specialitate, dar Slavă Domnului există sute de cărţi de istorie accesibile marelui public. Lipsesc cititorii! Dovadă că, în partea a II a conferinţei în care părintele trebuia să răspundă întrebărilor din sală, au lipsit chiar întrebările de istorie.
De aceea, cred că aceste conferinţe susţinute de părintele Aldea sunt necesare şi binevenite.