Tag Archives: Florin Vlad

DAȚI-VĂ DEMISIA!

Posted on by
1

Domnule director, zilele trecute m-aţi convocat în biroul dvs. ca printre altele să îmi puneţi întrebarea ,,Ce ai cu mine?,,. Nu am mai apucat să vă răspund. V-a salvat şeful de secţie care atunci când a văzut că lăsaţi garda m-a lovit în forţă cu ,, în faţa mea să nu-ţi sufli mucii!,,. Așa e cu oamenii tăi, nu știu să vorbească, să scrie un articol de autor dar știu să înjure mitocănește.

M-am enervat și am plecat înainte de a vă răspunde. Prin urmare vă răspund acum. Pe scurt, răspunsul meu este:  Să vă daţi demisia! Nu mai expun argumentele privind situaţia muzeului. Le vedem cu toţii! Rămân la situaţia mea de specialist pe care pretindeţi că l-aţi susţinut şi acum nu vă lasă să terminați al patrulea mandat.

1. Mi-aţi reproşat că mi-aţi dat bani de şantier. Este adevărat, dar pentru condiţiile de cercetare de la Blagodeasca erau foarte puţini. A fost minune dumnezeiască faptul că am ajuns la rezultate mari. Am cerut ca fondul de săpături să fie împărţit în mod egal pe arheologii din muzeu şi nu pe şantiere. Pentru că munca o face arheologul şi nu şantierul. Dacă un arheolog voia să îşi facă cercetarea pe trei şantiere era treaba lui, dar trebuia să dispună de un fond egal cu al colegului. Atunci când mie mi-aţi permis accesul pe un singur şantier şi altora pe câte trei, este clar că alţii au dispus de o paletă de cercetare mult mai largă. In altă ordine de idei, m-aţi lăsat singură pe tot şantierul deşi munca de acolo putea fi acoperită de o echipă. Aţi motivat că nu aveţi specialişti. Dar nu era vina mea că specialiştii pe care i-aţi angajat provin, în majoritate covârșitoare, din personalul cu studii medii care şi-au făcut facultatea la Spiru Haret Slobozia. Aşa a trebuit ca şi de valorificarea ştiinţifică prin publicare a rezultatelor de la Vlădeni să mă ocup singură, inclusiv de desene, fotografii, tehnoredactare etc. Și ca să dau o cifră exactă, când fondul de cercetare arheologică al muzeului era de 200 000 Ron mie mi-ați alocat 10 000 lei. Se putea mai puțin?

2. Mi-aţi reproşat că mi-aţi permis deplasările la sesiuni şi conferinţe şi aţi decontat cheltuielile. In primul rând deplasarile în străinătate au fost făcute pe banii mei. Și atunci când  nu am mai avut bani, nu am mai plecat. Niciodată nu aţi prevăzut bani la deplasări externe, pentru că nu erați invitat. In al doilea rând că organizatorii asigurau cazarea şi masa. Muzeul plătea doar transportul. La Sesiunea Naţională de Rapoarte unde se decontau toate cheltuielile,  mergeau toţi arheologii muzeului, chiar dacă nu erau şefi de şantier ca mine. Aşa că nu am avut un statut special. Iar participarea la sesiuni naţionale şi internaţionale de comunicări ştiinţifice este o obligaţie de serviciu valabilă pentru toţi specialiştii muzeului, nu doar pentru mine. Că eu am un număr record de participări cu lucrări cu un singur autor nu este meritul dumitale. Şi cu asta am epuizat ceea ce îmi reproşezi că ai făcut pentru mine. Mi-ai dat posibilitatea de a supravieţui ca specialist. Nici să mor, nici să trăiesc!

Acum să vă amintesc ceea ce nu aţi vrut să faceţi pentru mine, în ciuda tuturor insistenţelor mele şi a obligaţiilor manageriale pe care le aveţi.

1. Nu mi-aţi permis să particip la săpăturile de salvare sau la cercetarea descoperirilor întâmplătoare, nici măcar la cele medievale-timpurii pentru care eram specializată, chiar şi atunci când am solicitat acest lucru. Dau câteva exemple: Făcăieni, Vlădeni, Gura-Ialomiţei, Ţăndărei, Piscul-Crăsani, Bucu. Niciodată nu voi mai putea recupera aceste ocazii pierdute.

2.Nu mi-aţi permis să particip la perieghezele desfăşurate  în judeţ. Ba chiar, şeful de secţie  (ăla care înjură porcește) mi-a cerut să plec singură dacă vreau să fac periegheze, în condiţiile în care orice arheolog ştie că perieghezele se fac în echipă. In 16 ani am participat la o singură periegheză în judeţ organizată de colegul Cătălin Bem de la Bucureşti.

3.Nu mi-aţi permis să mă documentez în depozitul muzeului atunci când am propus să lucrez un repertoriu al descoperirilor arheologice medievale din judeţul Ialomiţa. Aţi invocat un drept de autor al arheologilor care au făcut descoperirea, fără să ţineţi cont de prevederile Codului deontologic al arheologilor din România. Drepturile lor asupra unui bun al statului român sunt limitate de lege. Insă atunci când a venit un oarecare fotograf i-ați dat din depozitul de istorie plăcuțele din Fondul Axinte pe care le-a copiat și și-a publicat o carte de autor. Prin urmare dreptul de copyright al muzeului e nimic pe lângă drepturilor clicii tale.

4.Nu mi-aţi permis să fac parte din echipa de la Oraşul de Floci. Poate aş fi înghiţit şi nedreptatea asta dacă în aceeaşi echipă nu aţi fi introdus nişte oameni care nu au nimic în comun cu evul mediu timpuriu sau dezvoltat.

5. Niciodată materialul arheologic de la Vlădeni Popina-Blagodeasca nu a fost prelucrat în laborator aşa cum cer normele. Adică în totalitate! In laborator au intrat doar piesele întregi sau pe care le vedeam eu că sunt întregibile. Şi chiar şi aşa, trebuia să am nervi de oţel. Restaurarea unui vas a durat şi …opt ani! Un lot de piese din metal zac de patru ani nerestaurate. Înregistrarea unui lot de piese din os a stârnit un adevărat scandal. Ca să suplinesc această lipsă, am apelat la o metodă de prelucrare statistică destul de costisitoare și care îmi lua mai mult de o lună în fiecare an.

6. In acelaşi timp, deşi ştiaţi pregătirea mea de bază, de arheolog, mi-aţi impus să fac proiecte şi lucrări pentru care nu eram specializată. Asta în condiţiile în care în mod repetat aţi refuzat să angajaţi specialişti pe epocă modernă şi contemporană, artă sau etnografie,  deşi aveaţi şi posturi vacante şi existau şi tineri interesaţi. Când ceri unui angajat să facă altceva decât se pricepe devine vulnerabil, îţi dă posibilitatea să îi spui că nu e bun de nimic. Şi asta te interesează pe dumneata, nu performanţa!

7. Am deţinut  gestiunea arhivei istorice a muzeului timp de 15 ani. Nu mi s-a acordat niciodată un spor de gestiune sau de toxicitate. La trei ani mi se făcea inventar la peste 8000 de înregistrări. Timp pierdut, nervi măcinaţi!

8. Am făcut expoziţii de artă şi istorie modernă şi contemporană. Toate acestea necesitau un timp de documentare mult mai lung deoarece nu eram specialistă în epocă.

9. Niciodată nu am beneficiat de vreun salariu de merit, în vremurile când acestea se acordau.

10. Niciodată nu am fost numită în Consiliul Ştiinţific al Muzeului sau în Consiliul Administrativ. Eram numită însă în toate comisiile de inventariere la bibliotecă, dar  niciodată la depozitul de arheologie. Deasemenea nu m-aţi propus niciodată în comisii de specialitate din cadrul Ministerului Culturii sau interjudeţene chiar dacă pregătirea şi rezultatele mele mă calificau.

11.Teza mea de doctorat ,, Sudul României în evul mediu-timpuriu (secolele VIII-XI),, şi care trata în speţă cultura Dridu numită aşa după localitatea aflată în judeţul nostru a fost publicată pe banii mei de muzeograf. Aţi refuzat să o publicaţi după o aşteptare de trei ani. Aţi motivat că nu publicaţi teze de doctorat.  Bun! Atunci de ce aţi mai ţinut-o pe fosta activistă de partid Elena Renţa încă trei ani după pensionare pentru a-şi finaliza un doctorat  chinuit pe la Universitatea din Alba Iulia şi a publica o teză de 40 pagini de text. O teză trebuie să aibă cel puţin 100 pagini.

12. M-aţi izolat în cel mai drăcesc mod posibil. Nimeni nu avea voie să vorbească cu mine, iar dacă o făcea trebuia să vă spună ce a vorbit cu mine.

13. Niciodată în cei 16 ani de când sunteţi director nu am beneficiat de cursuri de calificare sau perfecţionare. Chiar şi atunci când consiliul judeţean organiza aceste cursuri şi când aţi trimis pe aproape toţi angajaţii muzeului, pe mine m-aţi dat la o parte. Cerusem să particip la un curs de management de proiect care îmi era necesar şi la un curs de engleză pentru a mă perfecţiona într-o limbă de circulaţie. Am fost ştearsă de pe listă.

14. De aproape trei ani vă cer verbal şi scris să îmi modificaţi fişa postului de cercetător care este identică cu a unui muzeograf.

15. Deşi sunt expert pe patrimoniu mobil arheologic niciodată nu am făcut parte dintr-o comisie în care să se propună clasarea obiectelor din inventarul muzeului.

16. Niciodată nu mi s-a permis să  fac parte din comitetul de organizare al sesiunilor de comunicări ştiinţifice sau să organizez o masă rotundă sau atelier de lucru. Ambele sesiuni pe care le-ați organizat a a avut  secțiunea de ev mediu mai mult decât anemică.

Toate aceste excluderi, care mi-au creat carenţe profesionale, le-am răbdat nu un an, doi sau trei, ci le îndur de 16 ani. Dacă muzeului i-ar fi mers bine, poate aş fi tăcut, aş fi crezut că ai ceva cu mine personal. Dar instituţia este într-un hău şi mai adânc decât activitatea mea profesională. Dumneata ai ceva împotriva a  tot ce înseamnă profesionalism şi performanţă. Când am luat atitudine m-aţi sancţionat disciplinar chiar de Ziua Femeii şi am fost nevoită să anulez sancţiunea în instanţă. Ați făcut atâtea porcării pentru că ați avut susținerea PSD căruia i-ați furnizat membri dintre angajații muzeului. Cum spuneați ,,Auuu…,, se înfățișa Cioacă, fostul consilier al președintelui CJI să facă ordine. Grețoasă poveste, nu-i așa? Și  mai aveți tupeul să mă întrebați: Ce ai cu mine?!  O întrebare la fel de idioată ca unui zaharisit consilier PSD care în loc să analizeze situația muzeului mă întreba: Ce aveți cu domnul Ciupercă? Omul rău este acela care nu vede răul pe care l-a făcut. Astfel de oameni nu au ce căuta în vîrful societății. Iar tu ești unul dintre ei. Demisia este cel mai onorabil lucru pe care ai putea să îl faci.

 

 

 

PERFORMANȚELE ȘEFULUI TOXIC

Posted on by
1

Şeful toxic nu este doar un specimen studiat de psihologi, cum vedem de pildă Aici, ci și un om în carne și oase cum este de pildă directorul Muzeului Județean Ialomița. Un om care pentru unii e ciumă și pentru alții mumă. Așa încât unii s-au îmbolnăvit, alții și-au dat demisia și alții au suferit profesional și financiar. Propus şi ţinut de Ciupercă de 15 ani la conducerea MJI a fost evaluat luna aceasta cu o notă record de 9,35 pe anul 2015. Nu ştim ce raport a prezentat Florin Vlad în faţa comisiei, pentru că în cadrul MJI nu a avut loc nici o şedinţă de activitate în care să fie prezentat raportul pe 2015. Dar ştiu că omul în cauză trebuie dotat cu detector de minciuni, altfel riști să pici în capcana fanteziei lui. Nu ştim nici cine au fost membrii comisiei, dar probabil că au fost mai întâi aprobaţi de Florin Vlad, aşa cum se întâmpla la fiecare reînnoire de mandat. Nu știm pe ce criterii au evaluat membrii comisiei. Dacă au evaluat pe criteriile căminelor culturale, atunci, nota e meritată. Nici un muzeu nu face campanie electorală deghizată în acțiune culturală mai bine ca MJI. Niciunde fasolea cu ciolan nu e mai bună ca aici și spectacolele cîmpenești mai impresionante. Dacă însă evaluăm după criteriile prevăzute în OMC 2799/2015 privind manageriatul cultural, atunci omul merită cel puțin un dosar penal. Criteriile de evaluare ale raportului trebuie să fie aceleaşi cu criteriile care stau la baza proiectului de managent, care în cazul muzeelor sunt următoarele:

,, În cazul activităţii de management desfăşurate în cadrul instituţiilor cu specific muzeal şi a colecţiilor publice, proiectul de management trebuie să aibă în vedere şi următoarele sarcini specifice: 1. constituirea ştiinţifică, administrarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului; 2. cercetarea ştiinţifică, evidenţa, documentarea, protejarea şi dezvoltarea patrimoniului; 3. punerea în valoare a patrimoniului în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii; 4. elaborarea şi punerea în aplicare a proiectelor de restaurare, cercetare, punere în valoare şi dezvoltare a patrimoniului.,,

Să luăm pe rând .

I. Constituirea ştiinţifică, administrarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului;

1. LABORATORUL DE RESTAURARE-CONSERVARE NU ESTE ACREDITAT şi se pare că nu îndeplineşte condiţiile. Din toţi ,,specialiştii,, de pe laborator doar unul este acreditat. Unul face tâmplărie, altul ţine casieria. Iar ,,laboratorul,, arată ca acum 3o de ani, aşa cum arată şi mare parte din depozitele în care niciodată nu se respectă parametrii micro-climatici stabiliţi prin lege. Dar cine să constate, că doar muzeul nu mai are conservator de câţiva ani buni. Postul a fost la dispoziţia şefilor. O perioadă, pe acest post a funcţionat băiatul contabilei care avea pe atunci doar un liceu de sport. Dar nici lui nu i-a convenit să se joace toată ziua pe calculator. Din 2013, au trecut, prin transformarea postului, pe un supraveghetor care avea un liceu terminat la seral. Oameni buni, în România există facultăţi cu profilul restaurare-conservare. Când am sesizat CJI abuzul angajării pe postul de conservator al unuia fără pregătire, m-am ales cu sancţiune disciplinară ( a se vedea memoriul din 2013). Sancțiunea a fost anulată de o instanță judecătorească, dar nici acum CJI nu vrea să ia notă de abuzul comis.

2.Cu aproape doi ani în urmă am predat laboratorului 14 piese medieval-timpurii de metal pentru restaurare şi conservare. Toamna trecută nimeni nu se atinsese de ele. Starea de degradare se accelerase. Le-am luat înapoi şi am solicitat directorului să fie trimise spre restaurare la un alt laborator, dacă cei de aici nu se pricep. Nu am primit nici un răspuns. Pentru cei care nu ştiu trebuie să menţionez că piesele din metal sunt rare în epocă şi de multe ori devin criterii de datare. Angajaţii laboratorului nu participă la sesiuni de profil din ţară, nu publică şi lucrează după cum vedeţi ca melcul. Pentru astfel de performanţe, directorul a primit 9,35. Incalificabil! Eu nu contest faptul că angajaţii şi-au trecut în raport un număr de piese la restaurare, cu care şeful s-a umflat în pene, dar normal ar trebui evaluaţi nu doar la piesă, ci şi la suprafaţă desfăşurată restaurată sau conservată şi la documentaţie întocmită. Pentru că, dacă 10 piese măsoară un metru pătrat, atunci activitatea laboratorului nu este deloc eficientă din punct de vedere financiar. Şi dacă doar un om este acreditat, atunci sub coordonarea cărui expert pe profil au lucrat cei care nu au acreditare? Au lucrat sau nu restaurare?

II. Cercetarea ştiinţifică, evidenţa, documentarea, protejarea şi dezvoltarea patrimoniului;

1. Acest criteriu este neonorat din start pentru că MUZEUL NU ESTE ACREDITAT conform legislaţiei în vigoare. Mai mult chiar datorită manageriatului defectuos semnat de F.V. în ultimii 15 ani, se pare că nu prea mai îndeplineşte condiţiile de acreditare. Directorul minte cînd spune că sunt foarte puţine muzee acreditate. In realitate, au rămas puţine muzee neacreditate. In legea muzeelor 311/2003 sunt menţionate un număr de 83 de instituţii muzeale de rang naţional, regional şi judeţean care aveau personalitate juridică şi prin urmare trebuiau să se acrediteze după anul 2007. Faptul că la rândul lor aceste 83 de instituţii au mai multe secţii, case memoriale, situri, bună parte purtând numele de muzee, dar fără personalitate juridică, este o altă chestiune. Nu acelea se acreditează, ci doar cele 83 din lege şi cele care se vor înfiinţa cu personalitate juridică. Cert este că anul trecut, la data de 7.10.2015 erau acreditate un număr de 78 instituţii muzeale. Muzeul Judeţean Ialomiţa nu se afla printre ele. O condiţie de acreditare ar fi numărul de specialişti la rândul lor acreditaţi pentru cercetarea ştiinţifică, evidenţa, documentarea şi protejarea patrimoniului. Când Vlad a preluat conducerea, în muzeu lucrau 30 de oameni din care cinci pe administrativ (16%) şi restul specialişti. După 15 ani, muzeul are 20 de angajaţi din care 11 pe administrativ (55%). Doar în ultimul an, a mai angajat trei oameni pe administrativ din cele cinci posturi vacante care mai existau în muzeu. Ca să fie sigur de dezastrul profesional pe care îl lasă în urmă. Pentru performanţa de a avea 50% personal administrativ (contabil-şef, contabil II, casier, patru referenţi, doi îngrijitori, un şofer) comisia l-a evaluat cu 9,35. Că muzeul poate funcţiona şi cu 5 specialişti pe care să îi hărţuieşti de la şantiere până la gestiuni şi inventare pentru colecţii totalizând peste 20000 piese. Chiar şi birourile lor arată acelaşi respect. Şeful şi contabila au birouri cu termopane, parchet, mobilier nou, corpuri de bibliotecă, aer condiţionat, mochete noi, izolare exterioară, aparatură electronică, imprimante, scanere, copiatoare, abonamente la revistele de contabilitate (că deh, contabila mai ţine contabilitatea la nu ştiu câţi privaţi) etc. Specialişti stau în birouri cu ferestre vechi din 1968 dintr-o singură foaie de geam prinsă în fier cornier prin care fluieră vântul, uşi de lemn sau placaj, cu mobilierul vechi tot de 50 de ani, o imprimantă şi un copiator la şapte oameni. Rafturile de cărți sunt din fier cornier cu pal, refolosite de la mobilierul vechi. Contabila ţine evidenţa până şi a paginilor color imprimate de specialişti, pe când ce şi cât și la cîte firme imprimă aparatura din biroul ei, nici aghiuţă nu ştie.

2. Nici în 2015, muzeul nu a organizat sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice în urma căreia să fie publicat anuarul muzeului care este iarăşi, un alt criteriu de evaluare. In 15 ani de stăpânire, şeful a organizat o singură sesiune şi a publicat un singur anuar. Unde este cercetarea ştiinţifică? Cercetare nu înseamnă să stai ca un trântor pe șantier. De ce muzeul a fost izolat? Pentru că directorului i-a fost teamă că specialiştii invitaţi la sesiuni ar fi văzut situaţia reală a instituţiei.

III. Punerea în valoare a patrimoniului în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii. Acest criteriu a fost atins. Să începem cu recreeerea continuă a şefului. De aceea vine directorul la 11, stă câteva ore, ia raportul de la căţeluşi şi pleacă. Vara trândăveşte pe şantiere. Ce altceva poate să facă pe un şantier care nu are nici o legătură cu specializarea lui, cum ar fi Oraşul de Floci? Dar apare menţionat în raportul arheologic, că dacă a fost de faţă, ce poţi să îi faci, să-l omori?

Dar, chiar şi când se recreează şeful este felicitat, aşa cum s-a întâmplat la deschiderea Muzeului Satului din Vlădeni. Pentru acel proiect, directorul nu a mişcat un deget, nu a consumat nici un gram de benzină, nu a mişcat un om din muzeu. Ba mai mult! Nu a răspuns niciodată adresei înaintate de Primărie şi nici măcar nu s-a deranjat să vină la vernisaj. In disperare de cauză am trecut proiectul pe activitatea mea, adică m-am ocupat singură. Insă, care credeţi că a fost prima frază rostită de secretarul CJI la deschiderea muzeului? Fraza prin care îi mulţumea directorului Vlad. Ne mai mirăm că la sfârşitul anului, Vlad a fost evaluat cu 9,35?

Dar, poate i-a copleşit expoziţia de Crăciun care a avut un mare impact asupra întregii comunităţi. A fost o expoziţie de artă deschisă în vinerea din săptămâna premergătoare Crăciunului. Nu aţi văzut-o, că nu aveaţi cum! Doar cei privileagiaţi au ajuns. Oricum era aceeaşi cu una organizată de mine cu câţiva ani în urmă la sediul muzeului. Probabil de aceea nu m-au luat şi pe mine la vernisaj. Nu mai aveau loc în maşini. Pentru că nu vă spusei punerea în scenă a evenimentului. Expoziţia a fost organizată vinerea la ora 16,30, când în decembrie se întunecă. La ceas de seară, când la ţară străzile devin pustii. Şi locul avea un impact ce spulbera toată comunitatea judeţului. Exact la baza de şantier de la Oraşul de Floci aflată la 7 km de cea mai apropiată comunitate umană. Deci, la drum pustiu, la ceas de seară a fost organizată expoziţia de Crăciun. Şi câtă benzină s-a cheltuit cu nu ştiu câte drumuri, fiecare 100 km dus-întors! Ca să nu mai spun că au trebuit să încălzească şi locul şi oamenii, că bate acolo un vânt dinspre Baltă de-ţi îngheaţă sarmaua în gât. Probabil că doar acţiunea asta, desfăşurată împotriva tuturor condiţiilor vitrege, i-a determinat pe evaluatori, să îi dea 9,35. Măcar pentru prăpădul de benzină şi curent plătit din banii publici.

Dacă descrierea şefului toxic e de domeniul psihologiei, COMPORTAMENTUL ABUZIV al lui Forin Vlad e dovedit şi de faptul că a pierdut şi al doilea proces cu mine. Atât Tribunalul Ialomiţa cât şi Curtea de Apel Bucureşti au anulat evaluarea întocmită de conducerea muzeului pe 2013 pentru activitatea mea, pentru că era abuzivă şi nu se respectase regulamentul de evaluare. Prin urmare, în timp ce două abuzuri ale lui Florin Vlad au fost sancţionate de instanţa de judecată, comisia de evaluare îl cadoriseşte cu 9,35. Nu îmi închipui de ce nu i-au dat 10, decât poate că s-a bâlbâit la numele celui care l-a făcut om cu funcţii şi onoruri ,,domnul presedinte Ciupercă,,. Nu a vrut să sâsâie! De la prăpădita de dantură.

Doar pentru cele arătate mai sus, Florin Vlad ar fi trebuit nu doar demis demult, ci tras la răspundere pentru fondurile generoase acordate muzeului, dar cheltuite aiurea. De aceea, când vine vorba de Ciupercă, îi doresc din toată inima şi cu tot sufletul ,,La mulţi ani de puşcărieeee!,,  Merită! Cineva trebuie să plătească pentru ravagiile făcute de omuleţii lui din MJI şi CJI.

SCRISOARE DESCHISĂ. AM DECLARAT RĂZBOI NEMERNICIEI

Posted on by
3

Am considerat întotdeauna că lucrurile petrecute în muzeu trebuie să rămână aici. In ultimii 12 ani am trecut prin multe. In acest interval m-am adresat doar de două ori Consiliului Judeţean Ialomiţa, doar o singură dată în scris. Am greşit! Trebuia ca toate abuzurile şi prostiile actualei conduceri să fie făcute publice.

De curând, am trimis un memoriu Consiliului Judeţean Ialomiţa şi Prefecturii Ialomiţa prin care ceream demiterea conducerii muzeului. Sunt momente când şi nervii cei mai tari se rup. Este prea devreme pentru un răspuns din partea celor două instituţii. Am răbdare, însă lucrurile petrecute astăzi m-au determinat să fac public memoriul meu.

Am fost chemată la director. In birou, Dana Mihai de la Institutul Monumentelor Istorice şi directorul.  Sub pretextul unor modificări la o anexă a unui contract de finanţare mi se cerea să schimb sumele prevăzute. Dana Mihai mă asigura că vor fi aprobate. Am spus că nu pot face asta. In primul rând că sumele aprobate de Minister pe categorii de cheltuieli nu mai puteau fi modificate în acest moment. Riscam doar să zăpăcesc contabilitatea Ministerului şi să pierd contractul.  In al doilea rând, că nu puteam încasa diurnă de la două instituţii şi de la Muzeu şi de la Minister. Este ilegal!  Pentru că am refuzat, Dana Mihai m-a dat afară din birou. Buuun! Am plecat fără să modific nimic.

Peste câteva ore, ajung în anticamera directorului unde păzeam telefonul. Printre atribuţiile mele de cercetător intră şi ghidajul în muzeu şi păzirea telefonului în timpul prânzului. Nu mereu, din când în când! Şi momentul a picat acum. Şi, stând eu acolo aud că în biroul directorului se discuta memoriul pe care eu îl trimisesem instituţiilor mai sus menţionate dar nu şi muzeului. Şi nu se discuta în sensul asumării unor responsabilităţi, ci se căutau soluţii pentru căsăpirea mea. Aşa lucrează Dumnezeu, de-a dreptul! Cum ucigăl-toaca nu a mai suportat atâta transparenţă, la un moment dat a sunat telefonul. Ca un angajat cinstit am făcut legătura în biroul directorului. Puteam să spun că e în concediu de odihnă, cum era de fapt în condică, şi să ascult mai departe. Dând legătura, şedinţălăii au aflat că sunt la un metru de ei, dincolo de uşă. Aşa că au ieşit cu toţii din birou să-şi mute locul de şedinţă. Nici unul nu a avut curajul să se uite în ochii mei, deşi eu m-am uitat la fiecare lung şi cu interes, că doar îi cunosc de-o viaţă. Se deplasau grav şi umflat de parcă aveau (iertată să îmi fie expresia neacademică) un băţ în fund. Aşa că le transmit ca înainte de a mă judeca pe mine să nu uite cine sunt ei.

Dana Mihai ar trebui să nu uite nici în somn că a ajuns temporar la şefia şantierului Oraşul de Floci în urma unui concurs de împrejurări şi nu, aşa cum ar fi trebuit, în urma unui concurs naţional de proiecte. Dar aşa e ea, mereu unde nu trebuie!

Elena Renţea, fostă directoare adjunctă a muzeului, actuală pensioană ar trebui să explice cum a stat ani de zile directoare fără să susţină nici un concurs şi de ce a avut ideea în anul 2001 să ridice o statuie la Oraşul de Floci, statuie care pe atunci a costat enorm, enorm şi a fost finanţată din bietul buget local. Şi acum, parcă văd scrisul ei de mână lungit pe tot felul de memorii. Nu ştia să scrie la calculator. Şi, cred că nici acum nu ştie. Dar aceste memorii au făcut-o directoare fără concurs şi i-au pus la dispoziţie o echipă care a ajutat-o să-şi susţină şi să publice teza de doctorat cu un text de vreo 40 de pagini la bătrâneţe, la câţiva  ani după vârsta pensionării.

Ţaporea Tudoriţa, contabila-şefă a muzeului e un caz mai special. Prezenţa ei pe acel scaun este greşeala mea. Dar, e momentul acum să o îndrept.

Despre director nu mai spun nimic. Veţi citi mai jos!

MEMORIU

 

Prin prezentul memoriu, solicităm demiterea întregii conduceri a  Muzeului Judeţean Ialomiţa.  Măsura se impune atât  pentru stoparea abuzurilor domnului Florin Vlad, director în ultimii 12 ani, cât şi pentru asigurarea viitorului acestei instituţii.

Acuzele pe care le aducem actualei conduceri sunt:

  1. I.                   DEPROFESIONALIZAREA MUZEULUI.

Acest lucru s-a făcut prin:

1)      măsuri abuzive  care au afectat corpul de profesionişi ai muzeului. Florin Vlad a preluat conducerea unui  muzeu renovat, în care se aflau  în activitate 30 de oameni. Cinci şi-au dat demisia, alţii s-au pensionat. In prezent, mai  sunt 20 de angajaţi din care doar şase sunt specialişti (deci, mai puţin de o treime). Aceştia trebuie să asigure partea de cercetare, publicaţii, valorificarea  ştiinţifică  şi expoziţională a patrimoniului mobil, pe cinci paliere: arheologie, istorie, etnografie, artă, restaurare-conservare la un patrimoniu de aproape 20000 piese, cinci şantiere arheologice la care se adaugă şi săpături de salvare. Mai mult chiar, din cei şase specialişti, unul a fost trimis de trei ani de zile să facă ghidaje şi să tundă iarba la Oraşul de Floci. Oare nu putea fi trimis acolo altcineva?

2)       Trafic de influenţă manifestat prin angajări rare şi cu pile. Deşi în timpul mandatului său, au devenit vacante 10 posturi, directorul a  făcut în 12 ani doar  trei angajări, doi muzeografi şi un contabil cu studii medii. Nu s-a organizat niciodată un concurs cinstit. Incepând din acest an, posturile vacante vor fi desfiinţate. Aceasta în timp ce majoritatea tinerilor absolvenţi ai Facultăţii de Istorie cu toate specializările pendinte sunt şomeri. Presa centrală chiar semnala rata scăzută de angajare a tinerilor absolvenţi ai facultăţilor de ştiinţe sociale, printre care şi Istoria.

3)      Angajarea pe posturi de specialişti a unor angajaţi cu studii medii. De pildă,  luna aceasta,  în 15 iulie 2013, a avut loc un concurs anunţat doar la avizierul muzeului prin care un operator PC şi un supraveghetor au fost promovaţi pe posturi de referent şi  conservator. Menţionăm că profesia de conservator se studiază în cadrul Secţiilor  de Restaurare-Conservare de la Facultatea de Istorie, Universitatea de Arte, etc. Nu există specialişti cu studii medii şi nici studii medii de specialitate. In timpul comunismului, când numărul de specialişti era redus, se admiteau şi angajaţi cu studii medii care lucrau sub coordonarea unui specialist. Erau trimişi la cursuri de trei săptămâni. Dar acele cursuri nu calificau oameni la locul de muncă. Problema este că  muzeul nu are nici  măcar un conservator cu studii superioare. Doi  conservatori au fost şi şi-au dat demisia în timpul mandatului domnului Vlad. Prin urmare nu are cine să îl coordoneze pe noul conservator care la aproape 40 de ani a reuşit să termine  un liceu  la seral. Nu-i nimic! Domnul Vlad îl va trimite  pe banii statului la… perfecţionare la Ministerul Culturii. Am auzit că acele cursuri costă aproape 2000 RON.  Nu era legal, cinstit şi eficient  să  fie angajat un tânăr specialist deja format?

4)      Nerespectarea condiţiilor de conservare în depozite. Specialiştii nu sunt de dorit pentru că actuala conducerea a mai făcut o prostie în materie de conservare, fapt ce  explică lipsa ani la rând a unui  conservator. In urmă cu câţiva ani, a fost înlocuit acoperişului de ţiglă al  muzeului cu unul din tablă. Se ştie că tabla nu are calităţile termoizolante pe care le are ţigla şi prin urmare microclimatul din depozitele aflate exact în pod a fost modificat dramatic. În Bărăgan sunt veri când temperatura urcă până la 45 grade C şi ierni când termometrul coboară sub 20 grade C. In depozite temperatura trebuie să fie constant menţinută la 22 grade C. Prin urmare acest lucru a devenit imposibil. Căldura insuportabilă transmisă de  acoperişul de tablă coboară până la etajul I unde se află alte depozite şi sală de expoziţii. Se utilizează ventilatoare  din când în când şi un aparat de aclimatizare dar fără nici un rezultat, decât eventual, creşterea consumului de energie. Cea mai afectată este colecţia de icoane pe lemn şi de etnografie. Printre atribuţiile conservatorului se află şi întocmirea proiectelor de organizare a depozitelor, asigurarea şi monitorizarea condiţiilor de microclimat, etc. In consecinţă concursul menţionat mai sus trebuie anulat pentru că nu răspunde nevoilor reale ale muzeului şi nici nu are acoperire legală. Pregătirea profesională nu corespunde cu funcţia.

5)      O altă consecinţă cu efecte pe termen lung a lipsei specialiştilor este aceea că şantierele arheologice din judeţ, adică baza cercetării muzeale, sunt conduse de arheologi  de la alte instituţii din ţară, care devin astfel titularii drepturilor de autor. Doar unul singur, este vorba de Vlădeni-Popina Blagodeasca este asigurat doar de Muzeul Judeţean Ialomiţa. Mai nou, directorul se introduce în aproape toate colectivele de şantier deşi în majoritatea cazurilor  nu are specializarea necesară şi nici timpul de a participa la săpături. Măsura nu ajută cu nimic muzeul, contează doar la CV-ul  personal.

II. ERORI ADMINISTRATIVE

1) Lipsa de transparenţă în conducerea instituţiei. Directorul ţine o şedinţă pe an, de regulă la început, anunţată cu cinci minute înainte de a începe. Muzeul a ajuns condus de o clică. Niciodată nu ştim detaliile activităţilor în care instituţia este implicată şi nici fondurile financiare de care instituţia dispune. Deviza este: nu sunt bani! Ulterior aflăm că au fost.

2) Muzeul este implicat în două procese privind dreptul de proprietate asupra  colecţiei de artă  Nicolae Tuzlaru şi  colecţiei de artă religioasă Maia Catargi. La rădăcina ambelor procese stau deficienţe administrative speculate de partea adversă dar şi faptul că muzeul nu are nici un  muzeograf specialist în istoria artei, capabil să valorifice ştiinţific şi expoziţional colecţia de artă sau să fie la curent cu inovaţiile şi modificările legislative din domeniu. Din ce fonduri sunt plătiţi avocaţii în ambele cazuri? Cred că  tot din fondurile publice.

3) Direcţionarea fondurilor spre construcţii  în dauna asigurării resurselor umane şi materiale necesare bunei funcţionări a muzeului.  Deşi noi am cerut de mai multe ori conducerii muzeului să angajeze specialişti, de fiecare dată ni s-a spus fie că nu sunt bani, fie că angajările sunt blocate. Motivele financiare invocate de conducerea muzeului nu sunt valabile deoarece  doar în ultimii ani muzeul a cheltuit  din fonduri publice o jumătate de milion de euro (circa 20 miliarde lei vechi) într-o bază de şantier la Oraşul de Floci, un acoperiş de tablă  la muzeu şi un martor de monument. Nici cel de-al doilea motiv nu este valabil. In plină criză economică, muzeul a angajat în urmă cu doi ani contabil cu studii medii. Aşa s-a ajuns că aproape patru persoane sunt implicate în ţinerea contabilităţii la un muzeu cu 20 de angajaţi.

III. CONSECINŢE GRAVE PRIVIND VIITORUL INSTITUŢIEI

1.  Muzeul nu este acreditat în conformitate cu Legea  muzeelor şi colecţiilor publice nr. 311/ 2003  şi Ordinul Ministrului culturii nr. 2057/2007 privind aprobarea criteriilor şi normelor de acreditare a muzeelor. Iar unele criterii de acreditare, cum ar fi  condiţiile de conservare şi restaurare a patrimoniului mobil se pare că nici nu mai pot fi îndeplinite. Nici la criteriul cercetării nu stăm mai bine dacă ţinem cont că în ultimii 10 ani a fost publicat doar un număr din ,,Ialomiţa,, revista muzeului care trebuia să apară anual.  Bani  pentru publicaţii au fost (dovadă că au fost publicate  cărţi semnate de specialişti de la alte instituţii) dar nu şi pentru specialiştii muzeului. Eu, personal am publicat cartea ,,Sudul României în Evul Mediu-Timpuriu (secolele VIII-XI). Repere Arheologice,, cu bani din salariul meu de muzeograf. Am făcut acest efort pentru că respectiva teză de doctorat, susţinută în cadrul Universităţii Bucureşti în anul 2003, era singura monografie arheologică pe sudul României. Cartea nu mi-a fost acceptată nici la biblioteca muzeului la schimb cu alte publicaţii ale muzeului şi nici la standul de publicaţii. Motivul era că nu pot emite factură.

2. Laboratorul de restaurare-conservare nu este acreditat în conformitate cu HG 216/2004 privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare.  Deja patrimoniul de artă religioasă nu mai poate fi expus (cf. HG 1546/18 dec.2003 pentru aprobarea normelor de conservare şi restaurare) deoarece nu este restaurat (în ultimii 12 ani nu s-a restaurat nici măcar o singură icoană).  Bani de restaurare au fost de vreme ce doar într-un martor de monument de la Oraşul de Floci s-au investit trei milioane RON.

Deşi directorul este omul minciunii şi al vicleniei,  Consiliul Judeţean Ialomiţa are o părere foarte bună despre actuala conducere. Vlad Florin a stat cinci ani pe funcţia de director fără nici un concurs şi de şapte ani i se măsluieşte concursul sau evaluarea. Toate plângerile scrise sau verbale ale angajaţilor muzeului au fost mediate pe un ton împăciutor. De acelaşi sprijin nemeritat se bucură şi din partea Direcţiei pentru Cultură Ialomiţa la conducerea căreia se află de aproape 16 ani (din care 12 ani neîntrerupţi), Păcală Elena.

Cine răspunde însă de situaţia actuală a unui muzeu neacreditat, fără specialişti, în care se fac angajări abuzive? Mâine-poimâine oamenii politici care sunt azi  în fruntea judeţului  se vor întoarce la afacerile lor. Noi rămânem cu un muzeu nemodernizat, fără specialişti, fără acreditări, cu procese pe rol. Cine răspunde?

Un prim pas spre rezolvarea situaţiei este analiza obiectivă a situaţiei muzeului.

 

Semnat,

Dr. Emilia Corbu

Cercetător ştiinţific