Punctul pe I de la Ionica. CAMPANIA ELECTORALĂ ÎN BISERICĂ

Punctul pe I de la Ionica. CAMPANIA ELECTORALĂ ÎN BISERICĂ

Referitor la articolul ,,Păcatul preoţilor să fie,, publicat în Ştirea, nr.1023, din octombrie 2014.

Cu toţii ştim cine este Ionica Ghinea, una dintre cele mai vocale şi cunoscute ziariste din presa ialomiţeană. Ştim de asemenea cine este şi Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor.  Ionica are un neajuns. Nu poate, nu vrea, nu înţelege cultura creştină, are un dumnezeu în inima ei, un dumnezeu personal care sigur nu este Dumnezeul creştinilor. Poate odată va înţelege diferenţa dintre un dumnezeu personal şi un Dumnezeu în Persoană. Şi Episcopia are un neajuns. S-a întruchipat întru totul în persoana unui singur om, PS. Vincenţiu. Poate odată va înţelege că nu Biserica este subordonată instituţiei, ci instituţia este instrumentul care trebuie să asculte de Biserică.

Săptămâna trecută, doamna Ghinea a adus în editorial o problemă urâtă dar reală, aceea a sprijinului pe care unii politicieni îl primesc din partea Bisericii. Pentru că ne aflăm în campanie electorală problema este foarte actuală şi binevenită.  Din  lipsă de măsură şi documentare  a confundat planurile şi a amestecat sprijinul electoral cu credulitatea oamenilor, lăcomia preoţilor, averea Bisericii, construcţia de biserici. Au ieşit confuzii şi insulte grave. Episcopia a dat un drept la replică exact pe articolul ei, la obiect, dar evitând cu diplomaţie miezul problemei, adică sprijinul electoral pe care Biserica îl dă unor politicieni. Părerea mea este că ambele părţi s-au învârtit în jurul problemei fără să o atingă.

Doamna Ghinea  trebuia să îşi susţină afirmaţia cu exemple concrete din eparhie şi să lase la o parte aspectele enumerate mai sus care nu aveau nici relevanţă şi nici legătură cu subiectul. Dacă s-ar fi uitat cu atenţie pe site-ul Episcopiei ar fi găsit cu uşurinţă  îmbârligătura păcătoasă dintre eparhie  şi politică. Momentan, de pe site-ul menţionat au dispărut fotografiile deşănţate, dar sunt convinsă că vor reapare după 15 noiembrie. Amintesc câteva momente neplăcute:

1)      In pragul campaniei electorale, la 21 septembrie, a fost mare eveniment la Catedrala Episcopală pentru sfinţirea picturii. Catedrala era pictată de ani de zile, dar a fost schimbată catapeteasma şi unele icoane. De aceea, doar   pentru atâta lucru nu cred că era cazul să apară în Slobozia tot stafful PSD cu Ponta în frunte şi Ciupercă în faţa altarului şi să fie adus tot poporul din judeţ. Fotografiile publicate erau foarte sugestive.

2)      In Adunarea Eparhială a Sf. Episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor sunt cam mulţi oameni politici. Dacă toţi ar fi creştini practicanţi nu ar fi nici o problemă, dar realitatea se pare că e alta.

3)      Cea mai gravă situaţie mi se pare aceea că, în Adunarea Naţională Bisericească, eparhia noastră este reprezentată de Ciupercă Vasile, preşedintele CJI Ialomiţa, preşedintele PSD Ialomiţa şi avocat Sava Ştefan, consilier PSD. Cei doi au fost propuşi de PS Vincenţiu în  şedinţa din 11 mai 2010. Şi în această calitate ,,cuviosul,, Ciupercă poate vorbi în orice biserică pofteşte. Să-l ferească Sfântul să mă aflu de faţă într-un asemenea moment. Negustorii goniţi de Hristos din templu au scăpat ieftin.

4)      In Adunarea Eparhială locul lui Ion Boraciu acuzat în cadrul unui proces DNA a fost luat de primarul din Amara, dl. Victor Moraru.

5)      Mandatele  pentru Adunarea Eparhială sunt de patru ani. Deci în mai 2014, mandatele celor doi au expirat. Atunci de ce sunt în continuare delegaţi sau expiraţii au fost schimbaţi şi nu am aflat eu? Sau le-au prelungit mandatul până după alegeri? Am auzit de curând că Ciupercă, aşa expirat cum era,  ar fi vorbit în biserica din Raşi. In ce calitate? Cu binecuvântarea cui? Doresc să mi se confirme sau infirme această situaţie. Poate unii dintre creştini au fost de faţă. Un comentariu publicat pe un site a dat alarma:

Toma necredinciosul:
(13 Octombrie 2014, 17:18)
l La Rasi a avut loc azi 13.10.14 hramul  biserici  Sf. Cuvioasa Parascheva, unde  in prezenta a zeci de credinciosi a luat cuvintul in fata sfintului altar INALT PREA FERICITUL SILVIAN CIUPERCA Presedinte PSD. Curios nu ? Clerul BOR chiar nu are nimic de spus ? In plina campanie electorala ne tin slujbe religioase politicienii ?  Nea Ciuperca ne-ati luat tot VA RUGAM NU NI-L LUATI SI PE DUMNEZEU. Erai inconjurat de multi cei care pina in 1989 dadeau cu barda in D-zeu. - See more at: http://www.independentonline.ro/2014/10/12/Casa-Tudorii-s-a-PRIVATIZAT—10599#sthash.DpOsJsPS.dpuf

 

Trecând peste situaţia tragi-comică de mai sus, trebuie spus că prezenţa celor trei oameni politici în forul de conducere şi reprezentare al creştinilor ortodocşi din eparhia noastră contravine statutului pe care această Adunare reprezentativă se întemeiază.  In statut se cere ca membrii Adunării Eparhiale şi ai Adunării Naţionale Bisericeşti să aibă o viaţă morală şi religioasă. Părerea mea este că cei trei nu îndeplinesc aceste condiţii. In primul rând că nu au viaţă religioasă. Eu nu i-am văzut niciodată în cadrul Bisericii participând în fiecare duminică  la Sf. Liturghie sau alte slujbe. Să spună preoţii din parohiile de care aparţin că nu este aşa! Să se ridice duhovnicii lor şi să spună că cei trei au o viaţă duhovnicească, că se spovedesc, se împărtăşesc şi se nevoiesc pe calea virtuţii! Aştept cu interes intervenţiile lor.

In al doilea rând, cu excepţia poate a lui Moraru, nu au o viaţă morală. Aceasta nu înseamnă doar să fii însurat şi să  stai frumos în familie cu nevasta ta. Viaţa morală înseamnă şi morala în profesie, morala în societate, morala la locul de muncă. Şi morala nu se estimează în vorbe, ci în fapte. Dacă moralul de Ciupercă a văzut  că în primul mandat n-a făcut mai nimic din cele promise, atunci la ce şi-a mai luat şi al doilea şi al treilea mandat până ne-a adus pe toţi la exasperare şi tot judeţul s-a dus de râpă? De ce? Din lăcomie, sete de onoruri, mândrie, adică din păcate de moarte.  Despre moralitatea lui Sava mi-e silă să vorbesc. L-am văzut cu ochii mei  în faţa instanţei cum îi curgeau din gură găleţi de minciuni împotriva mea, spunând cum am jignit eu Consiliul Judeţean Ialomiţa.  Eu nu am insultat nici un Consiliu, ci am cerut unor oameni în drept să îşi facă datoria. Bineînţeles că Dumnezeu nu doarme şi eu am câştigat procesul. Să ocrotească Dumnezeu tot completul de judecată şi pe avocatul George Iordăchiţă!

Il întreb pe preasfinţitul, pentru care personal am toată dragostea, cum de a găsit în toată eparhia doar oameni politici să ne reprezinte, şi culmea, pe vrăjmaşii mei? Şi în judeţ sunt mulţi oameni care suferă de pe urma politicii lor, nu doar eu. Oare nu se găseau doi mireni evlavioşi, distinşi, cinstiţi să ne reprezinte?

Să nu îmi spună de povestea cu simfonia bizantină în care Statul şi Biserica conlucrau armonios spre binele poporului drept-credincios. Asta a fost acum o mie de ani. Mai nou, Statul s-a separat de biserică, este laic, a marginalizat, discreditat, furat Biserica. Şi, mai nou, în timpul comunismului a ucis mireni, preoţi, ierarhi şi membri marcanţi ai Bisericii. Statul  nu mai are interesele Bisericii. Statul a dovedit că poporul transformat în  gloată e mai uşor de condus fără Biserică, dar nu spre mântuire, ci direct spre un iad pavat cu intenţii bune. Din legi şi drepturi au făcut autostradă directă.  In faţa reprezentanţilor acestui Stat se ploconeşte PS Vincenţiu? Pe ăştia îi ajută în campanie electorală? Cu ăştia se pozează în faţa altarului? Pentru ce? Pentru nişte bani pe care oricum, prin lege, trebuie să îi primească? Şi, dacă nu pentru bani, atunci pentru ce? Ce lege creştină a iniţiat Ciupercă atunci când a fost parlamentar? Câte biserici aflate în sate sărace şi izolate au fost ajutate de CJI? Aaaa, că s-au dat bani pentru schimbarea pavimentului de la catedrală? Acela este lux, nu era necesar. Conlucrarea dintre Biserică şi Stat nu înseamnă ploconirea la aleşii locali. Biserica îşi poate apăra interesele păstrându-şi demnitatea.

In concluzie, în spatele  vorbelor  mari Biserică, politică, sprijin electoral se ascund de fapt câţiva oameni, foarte puţini, care trag sforile. Asta trebuia doamna Ghinea să ne spună. Nu pui tunul pe casa lui Dumnezeu, doar pentru un şobolan furişat pe uşa din spate. Dar, mă rog, luăm ce e bun din poveste. Problema ridicată de articol este actuală şi trebuie să reflectăm asupra ei.

BISERICA CU ALTARUL LA MIAZĂNOAPTE

   Orientarea  altarului unei biserici ortodoxe  la miazănoapte   este evident o abatere canonică gravă, de nejustificat.  Orientarea altarului spre răsărit a fost consfinţită încă de la începutul creştinismului în  Didahia celor 12 Apostoli şi Constituţiile Apostolice[1].  Această statornicie era menită nu doar să întărească adevărul că Iisus era Hristosul, Răsăritul Răsăriturilor, dar credem noi că făcea deosebirea de vechiul Israel al cărui templu era așezat la miazănoapte și de muntele Sionului, aflat tot la miazănoapte. De acest punct cardinal se legau o serie de dogme și profeții care spun că Dumnezeul vechiului Israel se afla la miazănoapte și tot către acel punct se îndreptau și ambițiile războinice ale satanei. Biserica Ortodoxă a păstrat cu sfințenie această tradiție a altarului la  răsărit. Dealtminteri și celelalte religii ale cărții au prevăzute  puncte cardinale fixe pentru altarele lor. Doar unele culte de inspirație creștine care nu au mai preluat Sf. Tradiție își pun altarele aiurea,  inclusiv la nord, ca și unele temple masonice, care în funcție de grad, pot avea altarul la miazănoapte.

            Doar Dumnezeu știe cum în curtea episcopiei Sloboziei și Călărașilor s-a ridicat o biserică de lemn cu altarul la miazănoapte. Bănuiesc că episcopul locului, în încăpățânarea lui copilărească, a voit biserică în curtea episcopiei care nu este mai mare decât o limbă de pământ și așa, din pricina strâmtorii locului s-a făcut abaterea.

Cu toţii am văzut şi am tăcut. Ne-am zis că dragostea e mai mare decât litera. Poate unii şi-au zis în sinea lor  că bietul vlădica s-a dilit şi nu mai ţine de canoane. Alţii au gândit că tipicul şi canoanele sunt fleacuri popeşti de vreme ce episcopul şi-a făcut biserică sucită. Părerea mea este că ar trebui mutată și așezată creștinește într-un cartier sărac.

In primul rând că bisericuţa de lemn de care vorbesc, ridicată pentru personalul episcopiei, nu era necesară. Episcopia se află la circa 300 m nord de catedrală şi 200 m sud  de biserica de lângă bazar. In zilele de sărbătoare personalul episcopiei nu lucrează, ci participă la liturghie  în bisericile din parohiile în care locuiesc. Măicuţele care fac parte din personalul episcopiei pot fi văzute la slujbele de la catedrală. Prin urmare, singurul beneficiar al bisericuţei cu altarul pieziş rămâne episcopul locului, vlădica Vincenţiu. Mi-e drag de el când îl văd așa ca un păun și personal îi doresc din toată inima să se mântuiască pentru că dacă tot a pornit-o pe calea sfinţenie, este păcat să se piardă. Rămîn însă la părerea că preasfinţitul dacă avea Duh Sfânt în el şi nu aere lumeşti, îşi lua frumuşel cârja arhierească şi se ducea ca un creştin normal la cea mai apropiată biserică. Aşa făcea vlădica Damaschin, vrednică să-i fie pomenirea!

Doar că biserica sucită nu e singura ciudățenie din episcopie. De patru ani din  eparhie se aud lucruri necurate despre călugări curvari, caterisiri rapide, botezuri electorale,  slujbe arhiereşti plătite, procese, schisme grave și mai rău decât toate laolaltă că se dau pedepse fără judecata consistoriului. Mirenii au tăcut sau au mormăit în barbă. Preoţii au tăcut şi au întins mese bogate  pe placul vlădicii. Trebuiau să îi pună pe masă ce mănâncă şi ei, nu caviar şi vinuri vechi. Să mânânce la el în chilie aşa ceva, nu în lume, la restaurant! S-au apucat cu toţii de construit, renovat, stricat, refăcut, adică de tocat o grămadă de bani, că aşa a poruncit prea-sfinţitul.

Şi, cum lipsa de măsură e pricina tuturor răutăţilor, de atâta dragoste înconjurat și ascultat prostește, vlădica a devenit un mic tiran. Face gaură în asfalt când loveşte cu cârja arhierească, încât uneori mă întreb dacă este episcop sau grifon, adică un leu înaripat, o creatură fantastică și legendară din vremuri apuse. Bietul vlădica! Nu știi ce să plângi mai întâi, pe mirenii dezorientați, unii pradă schismei, pe preoții fără curaj sau pe vlădica lipsit de măsură.



[1] Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor”  Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1