Mă întreabă copilul ieri în cadrul unei discuții despre politica românească: Mă, mamă, ce om politic este Elena Udrea dacă pozează ca Madona? Pe cântăreață o înțeleg că trăiește din imaginea ei (mai nou se vinde povestea, nu vocea) dar Elena Udrea care trăiește pe imaginea noastră, a celui mai mare stat din Europa Centrală, nu e de înțeles.

Eu nu știam în ce constă activitatea Elenei Udrea din ultima vreme, așa că am cerut lămuriri. Amănuntele sunt scandaloase. Femeie la 40 de ani, ministru al României, îmbrăcată într-o rochie scurtă din latex (cel mai prost și ieftin material), cu două burți în față (cel puțin nu i le-au șters la photoshop) se pozează cu un balon în spate și pletele în vânt. Ce rost are? Cel puțina Madona făcuse poza cu prilejul obținerii unui premiu internațional. Avea un sens să-și pună un glob în spate. Dar Udrea, care încă este om politic? Ce vrea să spună cu cracii goi și un balon în spate?

Sunt convinsă că România e dusă de râpă de întreaga clasă politică, fără diferențe de partid. Dar nu mi-a trecut prin minte că în această tagmă pot fi oameni incapabili să păstreze cel puțin statutul și demnitatea de om politic, de reprezentant al poporului român. Dacă ei cred că reprezintă doar interesele sectorului cutare sau al babelor din deal se înșeală. Ei reprezintă statul și poporul român. Nu ai voie să te mai maimuțărești pozând ca un manechin oarecare  în Madona. Dacă Ionel Brătianu ar vedea cum arată un om politic al unui partid care poartă chiar și nuanțat numele de liberal ar muri a doua oară. Nu am nimic nici cu PDL, nici cu Udrea, toți o apă și un pământ,  dar totuși… se sare calul.

 Toate femeile din politica românească de până acum au păstrat o anumită decență. Incepând cu regina Maria au pozat, întotdeauna, în doamne. Niciodată în cântărețe, nici în femei fatale. Fotografiile epocii le arată fie în costum național, fie alături de copii, fie pe câmpul de luptă, dacă era cazul. Imaginea femeii era asociată cu valori tradiționale. Omul politic nu se mai reprezintă pe sine, ci pe alții. Omul politic nu este un om de rând. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu i-a obligat să intre în politică. Ei au cerut. Ne-au implorat. Ne-au promis marea cu sarea. S-au băgat ca păduchele în frunte.

Gafa Elenei Udrea are însă și un aspect cât se poate de realist. Cu siguranță femeia a fost sinceră în atitudinea ei. Nu ai ce îi reproșa. Partea tragi-comică este că devine, prin extensie, o imagine a omului politic român de azi. Nu toți au sinceritatea de a-și expune burțile în latex. Dar toți pretind că sunt ceea ce nu sunt, adică oameni politici.