DINCOLO DE BUCĂTĂRIE….
Dacă personajele din ,,Compoziţia cu motive româneşti,, a lui Ion Theodorescu Sion ar dispare, pe loc ar rămâne doar patru vase, aparent inutile. Dar, un banal vas de lut spart şi aruncat poate deveni istorie. Spre deosebire de vasele din metal sau sticlă care dispar în timp, modestele vase de lut rezistă mii de ani. Rămân mărturii ale unei civilizaţii dispărute. Devin izvoare istorice, mărturii de cultură materială, ferestre spre lumea care le-a creat. Pe baza lor au fost datate situri arheologice întregi. Au vorbit despre continuitate sau discontinuitate culturală. Despre felul cum au fost create, oamenii care le-au purtat.
De-a lungul celor 2500 de ani de istorie, ceramica cenuşie s-a caracterizat prin:
- Raritate.
- Calitate
- Longevitate
Ceramica cenuşie este rară în toate epocile istorice iar exemplarele întregi, descoperite mai ales în necropole, sunt uneori excepţii. Era o ceramică de lux, iar pe atunci luxul însemna calitate.
Calitatea ei deriva din lut şi din foc. Materia primă era o argilă fină, omogenă, cu calităţi plastice deosebite şi care indiferent dacă era lucrată cu mâna, la roata rapidă sau la roata de mână îşi păstra aceeaşi eleganţă şi fineţe. Al doilea element definitoriu este arderea reducătoare până la obţinerea unor nuanţe de gri, de unde şi denumirea de ceramică cenuşie. Celor două componente majore se adăuga şi un al treilea şi anume decorul realizat uneori prin lustruire simplă sau în linii dispuse în diverse combinaţii. Uneori decorul lustruit este organizat în registre delimitate de caneluri.
Longevitatea ceramicii cenuşii este dovedită de prezenţa ei în cadrul următoarelor epoci istorice:
Epoca Bronzului (mil II-I î. Chr.)
Cultura şi civilizaţia geto-dacă ( sec.IV î. Chr.- sec. I d. Chr.
Epoca migraţiilor
Cultura carpică (sec. II-III d. Chr.)
Cultura Sântana de Mureş (sec. III-IV d. Chr.)
Evul mediu-timpuriu
Cultura Dridu (sec. VIII-XI d. Chr.)
Toate vasele din aceste perioade au în comun pastă de calitate superioară, arderea reducătoare, decorul lustruit. Insă, fiecare epocă istorică se caracterizetă prin forme noi de vase, specifice epocii respective. Acest lucru se datorează funcţionalităţii ceramicii. Vasele de cult se distingeau prin forme inedite, elegante. Vasele de uz casnic mărturisesc de la sine utilitatea lor. Ulcioarele erau folosite pentru lichide, oalele mai ales pentru lapte iar borcanele pentru gătit.
Vă închipuiţi că această cană elegantă din fotografia de mai jos, are 1600 de ani?
