Din păcate chiar și cei mai romantici patrioți au privit țara ca pe ceva dulce. Poate de aceea am și rămas la stadiul culinar, de țară dulce, care din păcate, uneori, nu ține de foame. Aș prefera să fim nu dulci, ci înțelepți, adică să înțelegem lumea în care ne aflăm. Ințelepciunea este mai mult decât cunoaștere, mai mult decât știință, mai mult decât faptă. Ințelepciunea este o capacitate divino-umană. Nu degeaba se spune că ,,frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii,,. Mă așteptam ca experiența Americii de la începutul secolului XX, să ne scutească de experiența Europei de la începutul secolului XXI. Dar, nu a fost așa. Repetăm istoria pe riscul propriei istorii.