Mărturisitorii și apărătorii Ortodoxiei care au suferit în temnița de la Tg. Ocna au fost pomeniți astăzi, 16 februarie, la biserica ”Sf. Împărați” din Târgu Ocna

În contextul ”Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”, joi, 16 februarie 2017, începând cu ora 09.00, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a avut loc la biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena“ din Tg. Ocna, slujba de pomenire pentru deținuții politici care odihnesc în groapa comună din apropierea Penitenciarului-Spital. Sfânta Liturghie și rânduiala parastasului au fost oficiate de către un sobor de preoți, sub protia părintelui arhimandrit Pimen Costea, vicar administrativ și delegat al Centrului Eparhial de la Roman. Au asistat numeroși preoți și credincioși de toate vârstele și din multe zone ale țării. Unii dintre mireni au fost îmbrăcați în costum popular tradițional, demonstrând astfel credință curată și statornică, dar și dragoste față de neamul românesc. De asemenea mulți participanți la slujbă au purtat cu mândrie drapelul național, fapt care a creat o atmosferă ce demonstrează respectul față de patria natală și față de memoria celor pomeniți. A urmat o procesiune cu icoane, steaguri tricolore și candele luminânde către Casa de Cultură a orașului. Programul manifestării s-a încheiat cu o sesiune de evocări despre mărturisitorii și apărătorii Ortodoxiei din temnița de la Tg. Ocna, în cadrul căreia au vorbit părintele arhimandrit Pimen Costea, pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din București, pr. Ioan Bârgăoanu Protoiereu al Protoieriei Onești, pr. Silviu Neicu paroh la parohia Albele și domnul Ciprian Voicilă – scriitor și sociolog. Citește mai multe articole despre: protopopiatul onesti, anul omagial 2017

Preluat de la Episcopia Romanului si Bacaului

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (6)PSD ȘI SF. VALERIU GAFENCU

 

Până la alegeri mai sunt 1412  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Azi am fost la comemorea lui Valeriu Gafencu, sfântul temnițelor comuniste, un tânăr care la 31 de ani a trecut la Domnul în penitenciarul de la Tg. Ocna, după 11 ani de temniță comunistă. 11 ani în care l-a înțeles pe Hristos, 11 ani în care l-a propovăduit pe Hristos, 11 ani în care a murit în fiecare zi pentru Hristos. Ei bine, Sf. Valeriu nu poate fi canonizat, deși poporul cere, faptele îl recomandă. De la Nicolae Steinhardt până la Ioan Ianolide, toți care l-au cunoscut au mărturisit pentru  sfințenia lui.  Nu poate fi canonizat pentru că legea securității naționale adoptată în 1991  îi trece pe legionari pe lista neagră, o dată pentru totdeauna. Valeriu nu a fost nici măcar legionar, ci doar frățior de cruce, adică așa cum au fost  mii de studenți ai vremii.

PSD ar trebui să găsească un răspuns pentru această văgăună legislativă pe care au creat-o în 1991. Ar trebui să ne explice de ce legea dată de ei în 1991, îl afectează pe Valeriu și în 2017? Teoretic nu ar fi trebuit. Legea menționează și pe comuniști alături de legionari și nici un comunist nu a avut de suferit. Ba mai mult, aceasta nu i-a împiedicat atât pe comuniștii din 1991 cât și pe uteciști să activeze în PSD, dar și în alte partide de după 1990. Vedem rezultatele. Insă legea din 1991 a stat la baza și altor acte normative, dar în care comuniștii nu au mai fost menționați. Pe lângă legile existente, interpretate abuziv în acest caz, o oarecare lipsă de curaj s-a manifestat și din partea Bisericii. D-abia în ultimii ani, Biserica a făcut pași hotărîtori spre lămurirea acestui episod trist din istoria ei.

Anul 2017 este anul comemorării sfinților din temnițele comuniste și PSD deja a început să plătească nedreptățile pe care le-au creat prin chichițe legislative greu de îndreptat. Se pare că nu va sfârși anul, dacă acești sfinți nu vor fi canonizați.

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (5)

Până la alegeri mai sunt 1415  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

După 1990, generația cea mai greu încercată a fost generația născută, educată sau crescută în comunism,  generația care a construit comunismul, generația pensionarilor de azi. Nu s-au regăsit niciodată în ideile de după Revoluție. O generația a cărei conștiință politică rămâne un naționalism gălăgios, vrăjită și care asemeni unor copii crede cu tărie tot ce se spune la televizor. O generație problemă, neîmpăcată inclusiv cu copii lor. Situația are o explicații istorice, sociologice, psihologice. Ei sunt prima generația de țărani dezrădăcinați în massă. Plecați de timpuriu la școli profesionale, șantiere, armată, au fost smulși din cultura tradițională țărănească și aruncați în plină ideologie comunistă atee, în cultura de masse.  Ideologia și ateismul nu te fac înțelept și munca, oricare ar fi ea, nu te face filosof. Vrem sau nu, trebuie să recunoaștem că bătrânii noștri comuniști  nu mai sunt înțelepți și că țara nu mai are babe cuvioase. Și asta este o problemă națională.  Bătrânii aceștia cu minte de copil au dreptul să voteze. Și, mai grav, PSD-ul a profitat de singurătatea, sărăcia și neputințele lor. De fapt, era singurul partid de care după căderea comunismului se agățaseră. Faptul că PSD i-a scos pe iarnă și ger să protesteze în poarta Președinției mi se pare inuman. Și, mai penibil, că după ce au văzut cum arată, s-au lepădat de ei. Le-a fost rușine cu ei. Au zis că nu i-a trimis ei! Dar cine? Nu s-au contrat ei în ședințe interminabile să scoată sau nu poporul în stradă? Nu s-a ofuscat madam Vasilescu și a zis că în treaba mitingului PSD, ea se desparte de părerea lui Liviu? Și madam Firea ținea cu ea, că de… Și, apoi brusc au apărut cumetrele de la Obor și bătrânii la gardul Cotrocenilor. Că, ei atâta așteptau să fie chemați să apere țara să nu se rupă. Ce contează că țările se fac și se desfac doar după marile războaie mondiale, pentru copii pensionari pesediști, țara e o mămăligă care se face praf dacă se țopăie mai tare în fața Guvernului. Oricum, la mitingul de la Cotroceni,  viitorul PSD arată bine,, toți dorobanți, toți căciulari…cu cușma pe-o ureche,, și vorba conului Leonida ,, când aude de libertare…sare și dumneaei răposata din pat, că era republicană,,.

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (4)

Până la alegeri mai sunt 1417  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Abuzul în funcție e cheia de boltă a întregii corupții din România, așa că e de înțeles că trebuie legiferat corect și că la o adică trebuie calculată valoarea lui. Ăsta a fost și scopul declarat al ministrului Iordache. Insă cifra prevăzută e absolut ridicolă și să vă spun de ce. Un abuz în funcție aduce prejudicii materiale și  morale, prejudicii pe termen scurt și pe termen lung. Stricăciuni care mai pot fi reparate, dar și lucruri distruse pe veci. Prejudicii persoanelor dar și instituțiilor. Am putea spune că un abuz în funcție aduce prejudicii inestimabile în bani. Sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra ca demnitatea, onoarea, statul de drept, profesionalismul. In astfel de cazuri valoarea prejudiciului trebuie să fie una simbolică. O bornă de la care să afirmi că a fost  abuz în funcție. O astfel de valoare simbolică poate fi aceea de 1 leu (un leu).

Dar, hai să calculăm împreună prejudiciul unui abuz în funcție. Să zicem că într-un târg de provincie, acolo unde PSD face legea se produce un abuz în funcție. Directorul unei instituții este demis în ciuda rezultatelor bune. Motivul ascuns: refuzul de a semna un proiect supraevaluat financiar. Deviza omului era simplă: nu furați pe semnătura mea!

Demiterea din funcție presupune pierderea salariului mai mare dar și prejudicii morale. Toată presa pesedistă îl făcuse praf. Omul nu suferă singur, familia și prietenii sunt alături. Alte prejudicii morale.

Nedreptatea nu este îndreptată, ba se mai adaugă și altele. Zi de zi omul suferă un prejudiciu. Urmează prejudiciile asupra instituției care decade. Se fac cheltuieli mari, dar rezultatele  sunt mediocre. Deci, prejudicii materiale.

Instituția se izolează, angajări puține, pe pile, specialialiștii sunt evitați. Alte prejudicii morale.  După 12 ani, omul nostru arată conducerii județului că instituția e la pământ. Pesediștii sunt surzi la dreptate.

Omul este sancționat disciplinar, activitatea îi este subevaluată, aproape exclus de la activitățile instituției. Alte prejudicii materiale. Altele prejudicii morale.

Toate astea s-au întâmplat de-a lungul a 16 ani, când la conducerea județului s-au perindat trei președinți pesediști. Ar fi putut fi opriți de liberalii care dețineau prefectura, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Alt prejudiciu de imagine a PNL.

Și tot de 16 ani, autoarea morală a acestui abuz în funcție, vicepreședintă a PSD pe atunci, de la care am auzit pentru prima dată jargonul pesedist ,,Noi facem legea,, pe care mi l-a aruncat în față în loc de explicații, trândăvește pe aceeași funcție de conducere. Dovadă că atunci când un pesedist pune gheara pe o pradă, nu o lasă nici tăiat în patru. Un alt prejudiu de imagine, de astă dată pentru PSD.

Să calculeze Iordache prejudiciul unui simplu abuz în funcție și apoi să vină cu cifra penibilă, pentru care un om cinstit muncește o viață întreagă.

 

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (3)

Până la alegeri mai sunt 1418  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Actorul Dragoș Bucur ne spunea azi într-un interviu motivele pentru care a ales să protesteze în continuare în Piața Victoriei și își punea speranța că poate printre pesediști sunt și oameni cinstiți care pot schimba situația din interior. Omul gândea frumos, dar a uitat un lucru elementar. Pesediștii cei mai buni, capabili și  influenți se află în Parlament. Acolo e crema PSD. Și am văzut cu toții cum au sabotat moțiunea de cenzură. S-au abținut! Au avut comportament tipic de haită, nu de parlamentari.  Nu aveau dreptul să se abțină pentru că fiecare dintre ei votează în numele a zeci de mii de oameni, nu votează pentru sine. Acolo nu votau pentru un partid, ci pentru guvernul unui partid. Nu votau ieșirea PSD de la guvernare, așa încât să se abțină. Electoratul votase PSD, nu guvernul Grindeanu. Explicația că ei votaseră guvernul  cu 40 de zile înainte este puerilă. Intre timp guvernul lor fusese huiduit de o jumătate de milion de români. In momentul moțiunii, nu mai era guvernul inocent și plin de speranțe, ci o mare problemă care trage partidul în jos. Disciplina de partid nu avea loc în cazul dat. Disciplina se referă la statut, doctrină, principii, program. Pe acelea trebuie să le respecte. De când a ajuns votul, adică puterea și voința unui parlamentar, să fie subordonat disciplinei de partid? E foarte grav. Aaaa…nu exclud să existe și niște naivi care au greșit partidul, dar aceia nu ajung niciodată pe funcții cheie, așa încît să poată schimba ceva. Schimbarea din interior e imposibilă.

Cine mai are disciplină mai tare decît PSD?! Doar lupii. Disciplina lupilor e fenomenală, mai tare ca instinctele. Deși vânează în haită, nu împart prada. O lasă toată liderului care înfulecă în fața lor. Lor le rămân doar resturile. Și se mulțumesc cu atât! Fraierii mai sunt lupii ăștia, măi! Slavă Domnului că suntem oameni!

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (2)

Până la alegeri mai sunt 1419  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Discursul ținut de  Kelemen Hunor cu prilejul moțiunii de cenzură a dat pe față ipocrizia fără margini a aliaților PSD. Pe scurt, Kelemen ne-a spus că  România nu e stat de drept și  ne-a înșirat niște argumente ridicole. Nu mă opresc asupra lor că sunt jenante. Rămân la revelația discursului, că România nu e stat de drept. De când am auzit îmi stă înfiptă în stomac. Atunci, ce este dacă nu e stat de drept? Nu ne-a zis nici de dictatură, nici de tiranie. In lipsa unui stat de drept, doar astea puteau fi.  De unde am dedus eu, că pe statul de drept l-au ros șobolanii sau l-au furat hoții. Cine și când? Dintre noi poporul și ei guvernanții, cine putea să fure statul de drept? Pe vremea când în România se făceau averi peste noapte, când cultura era invadată de toți politrucii de partid, când toate instituțiile statului au fost date pe mâna activiștilor de partide, Kelemen nu și-a pus problema unde va duce tot dezmățul ăla.  Adică, ori la bal, ori la spital, vorba proverbului. Chiar și după un chef de o noapte, tot îți crapă ceva, capul, fierea, mațele și ajungi la Urgențe. Dar  după chefuiala pesedeului de 26 de ani?  Au ajuns la DNA, Poliție și Tribunal. Ce-i atâta jale la partid? Când dădeau legi cu destinație care afectau alte legi, care necesitau schimbarea altor legi, nu s-au gândit că hățișul ăla o să sufoce România, că o să inflameze justiția. Că dintre cele trei puteri ale statului, una va fi cât banița? Acum ce să faci, să tai capul puterii judecătorești că s-a umflat prea tare, e lacomă și a început să înghită piticii din celelalte două. Că una-două, mai dispare  un pitic ba din parlament, ba din executiv. Și grija e de piticul cel mare care jonglează cu șapte bile o dată.

Dar, oricum în capul lui Kelemen nu era boala statului de drept, ci interese personale. A vorbit și el așa poetic. Pus să aleagă între bila pe care scria ,,stop,, și bila cu ,,liber la hoție,, Hunor nu știa ce să aleagă. Că dacă nu era PSD și alianțele lui păguboase, nu ajungea el din poet de provincie de două ori ministru al Culturii. Așa că dezmățul va continua. Adică exact 1419 zile.

 

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență

Până la alegeri mai sunt 1420  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective. Până azi credeam că au ceva cu mine, de au o gheară împotriva mea de 16 ani. Dar azi m-am convins. Ei au o boală de principii. Nu le văd, nu le simt! Boală porcească. Altfel cum puteau să meargă înainte cu guvernul Grindeanu, umilind 600000 de protestatari? Așa, cu consecvența boului!

Voi completa acest jurnal zilnic și cred că și o bună parte din cei umiliți de PSD, vor face la fel.

RĂZBOIUL CU STRIGĂTURI

 După lupta ordonanței, PSD a mâncat o bătaie cu strigături de s-a dus vestea din China până în Australia. Insă, vrem sau nu, în următorii patru ani, vom avea tot PSD la guvernare, în ciuda realității  ,,N-avem politicieni, n-avem partide,, descrise obiectiv şi nepartinic de domnul Pleşu. Articolul domniei pare compus din două bucăţi, una caldă cu care începe şi în care admiră  spiritul civic al protestatarilor din aceste zile şi una rece cu care încheie şi în care deplânge lipsa politicienilor adevăraţi şi implicit a partidelor. Vrând-nevrând, îţi lasă gustul rece şi senzaţia de lipsă. In locul lui, aş fi aranjat astfel articolul. Aş fi pus bucata rece la început, concluzia că nu avem policieni şi apoi încheiam armonios cu realitatea caldă că avem o mulţime frumoasă  şi tânără interesată de viitorul ţării. Pentru că în definitiv, ceea ce avem, adică mulţimea din stradă e mai preţioasă decât ceea ce ne lipseşte, un partid credibil. Argumentul meu este unul istoric şi îl voi detalia mai jos. De fapt,  domnul Pleşu descrie obiectiv părţile aflate în conflict: poporul și partidul. Dintre cei doi, doar poporul are o istorie. PSD încă şi-o scrie… pe genunchi.

Poporul și partidul-gigantul și piticul

In principiu, partidele, creații ale lumii moderne, sunt necesare și bune atunci când reprezintă polisul și interesele lui, dar când se transformă într-un grup de interese, devine periculos. Iar atunci cînd afirmă prin liderul lui că o mulțime de sute de mii de oameni, dintr-o țară întreagă este manipulată,  devine suspect sau nu cunoaște un adevăr elementar, că mulțimea se poate organiza și singură. Nu au nevoie de un partid să le spună ce să facă.

De-a lungul timpului, sute de ani, românii au constituit ţări, state, au organizat oraşe, au dezvoltat sate şi târguri, au purtat războaie, s-au răsculat, au schimbat legi, au tăiat capete de turci dar şi de domnitori tirani. Şi toate astea fără partide bazate pe principii politice. Oamenii ştiu să se organizeze singuri, domnule Dragnea!  Au nevoie doar de un stindard.  De-a lungul timpului i-au unit credinţa,  neamul, teritoriul, limba, principiile, pericolul. Dacă PSD trebuie să îşi organizeze electoratul la un miting, e problema lor de partid bătrânicios. Situația nu e valabilă pentru tot poporul.

Acuzele lui Dragnea, că protestele sunt aranjate, sunt penibile. Omul nu cunoaşte noţiuni elementare de istorie, sociologie şi psihologia masselor. Este adevărat că în timpul comunismului, capacitatea masselor de organizare nu s-a văzut, dar aceasta pentru simplul fapt că autoorganizarea era interzisă şi pedepsită.  Comuniştii organizau, infestau ideologic şi stăpâneau massele de la sate şi oraşe, din grădiniţe până în universităţi.  Mitul masselor organizate a fost învățat de PSD de la tătucii lor din PCR. Această idee tiranică, a transformat o parte  din liderii PSD locali în adevăraţi baroni convinşi că ei trebuie să organizeze şi să conducă tot şi toate.  Greşit! Ei erau doar administratori, conducători erau doar la ei în partid.

Cine sunt protestatarii?

Nemulţumiţii din stradă sunt dintre absenţii de la vot, adică aproape 60% din ţară. PSD ar fi trebuit să știe pe ce butoi cu pulbere au purces la guvernare. Dacă şi-au închipuit că absenţii de la vot sunt o massă dezinteresată de ţară şi fără opţiuni, s-au păcălit. De o săptămână au avut ocazia, prin protestatarii din piaţă, să facă cunoştinţă cu absenţii de la vot. PSD a ratat întâlnirea. S-au dovedit lipsiţi de tact, de măsură, neprofesionişti, iresponsabili. Prestaţia politică a PSD pe timpul crizei, care încă nu a trecut, s-a dovedit lamentabilă. Au tras de timp, au învinuit, au dezinformat, au acuzat. Singurul lucru care trebuie apreciat este că protestatarii au avut şansa şi condiţiile să protesteze paşnic. Adică instituţiile şi serviciile statului au funcţionat bine în frunte cu Jandarmeria şi nu s-au înregistrat incidente dramatice ca în 2012. Adică nu au încercat să compromită şi să deturneze protestele. Se știe că PDL a plătit înfruntarea protestelor din 2012, la alegerile din 2016.

Războiul cu strigături

Războiul s-a petrecut ca în vremurile vechi, cînd oștile beligerante se așezau față în față și își aruncau insulte reciproc, strigate în gura mare să fie auzite de mulțime, după care urma încăierarea. Războiul strigăturilor din România a făcut înconjurul lumii. Strigăturile mulțimii au fost mai multe, autentice și au lovit la țintă. Mai ales aia cu ,,Hoții, Hoții, a alertat toată  Europa. PSD a pierdut lupta pentru ordonanța 13, așa că se poate spune că ,,au mâncat o bătaie cu strigături,,. Doar că nu e nici timpul şi nici locul ca oamenii să stea la nesfârşit în stradă, dar nici nu pot pleca. Soluţia problemei e un nou guvern credibil, pentru că acesta pe care îl au acum a devenit… incredibil. Ar mai fi o problemă de viitor și una de forță. Dacă viitorul PSD sunt bătrâneii care au protestat ieri la Cotroceni, e problema partidului. Dar e clar pentru tot poporul privitor la televizor că cu două babe și trei coșciuge, PSD-ul nu poate trece la nici  o încăierare, deși Suleyman de Teleorman  visa un bulgăre de zăpadă care rostogolindu-se a măturat pe toți cei 300 000 de oameni din Piața Victoriei. Vise taică, vise!

p

P.S. In Bărăgan încâ se mai păstrează zicala ,, a mâncat o bătaie cu strigături,, care înseamnă o bătaie cruntă.

PARTIDUL TIRANIC sau lupta PSD cu legea

Singura soluție este dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate. Asta pentru că PSD este un partid tiranic. Vi se pare prea mult sau doar o vorbă în vânt?! Nici pe departe. Verificaţi definiţia din DEX, citiţi istoriile tiranilor de-a lungul timpului şi veţi vedea că am dreptate. Esenţa tiraniei stă în uzurparea puterii, încălcarea legii şi luarea tuturor măsurilor favorabile unui grup sau unei persoane şi toate astea în numele poporului.  Nu au niciodată simţul realităţii. Niciodată simţul măsurii. Niciodată respect. Intotdeauna tiranii ajung la putere pe un morman de cadavre. Comuniştii au întemniţat şi ucis sute de mii de români nevinovaţi. PSD a deturnat revoluţia in 1989. Ceauşescu a fost privit ca un tiran, condamnat şi pedepsit în calitate de tiran. Dar adevărul este că el era doar reprezentantul unui partid tiranic. Fără aparatul de partid care acaparase statul român, Ceauşescu nu ar fi avut nici o putere. Comuniştii au fost destul de vicleni să se lepede de el şi să continue aceeaşi politică sub masca altor partide, dintre care PSD a fost vârful de lance. De 26 de ani fac ce vor cu statul român şi cu vieţile noastre. Situaţia României actuale cu bune şi multe rele se datorează lor. Este produsul legilor pe care le-au dat, prostiilor pe care le-au făcut. Argumentul forte că PSD este un partid tiranic este lupta lui cu justiţia pe tema graţierii.  Atunci când au văzut că forţele lor se împuţinează, că o parte din ai lor au ajuns, pe bună dreptate în puşcărie, au deschis porţile temniţelor în ciuda tuturor protestelor populare. Normele europene nu cer graţierea deţinuţilor, ci condiţii bune de detenţie. De ce atunci când puşcăriile erau 90% pline nu au luat măsuri pentru ameliorarea situaţiei, că tot ei erau la putere? Ce au făcut atunci când au ajuns 100% pline, 110%, 120%? Nu au făcut nimic, că lor nu le pasă de deţinuţi, ci doar de hoţii lor. Acum când o bună parte au ajuns unde meritau, ne spun că puşcăriile sunt 140% pline. Să le fie ruşine! Doar tiranii din vechime, cum a  fost tiranul Baram care  în plin război cu romanii, a  uzurpat puterea şi a destabilizat iremediabil statul persan, avea grija ca atunci când mai câştiga o luptă să scoată din temniţă pe cei care l-ar susţine. Redefinirea hoţiei e grija unui tiran.

Democraţia, ca și monarhia, se pare că nu exclude tirania. Ca orice boală de putere apare în orice condiţii. Dovadă că a apărut şi în democraţia originală a Atenei. Cunoscutul filosof Socrate a fost condamnat la moarte pentru că un grup de  tineri educaţi de el, au devenit tirani atunci când au pus mâna pe putere. Când tiranii au fost îndepărtaţi de la putere, Socrate a plătit cu viaţa, deşi el nu îi învăţase asta şi nici nu avusese vreun privilegiu. Societăţile istorice ştiau să se apere de acest flagel. Noi, nu! Dar, astea sunt fapte vechi și eroii lor sunt oale și ulcele, pe când tiranii noștri sunt vii și dau declarații la TV.

De pildă,  ialomițeanul nostru de care ne e rușine, mare consilier al premierului,  a declarat că dacă ar fi fost după el, ar fi dat ordonanțele de săptămâna trecută. Evident că este un plagiat. A furat ideea personajului Giani din Las Fierbinți cu care seamănă ,, înalt ca o prăjină și,, …restul știți voi zicala. Singurul adevăr care l-a spus este acela că ordonanțele rușinii nu servesc nici măcar partidului lor. Evident că servesc unui grup, nu unui partid. Cu astfel de ordonanțe îngropi o țară, darămite un partid care d-abia se mai  ține. Și sloganul lor că au fost votați de majoritatea (din minoritatea care a ieșit la alegeri) e o mare bâlbâială.  Hitler a fost votat  în mod democratic cu 95% din voturi și asta nu l-a împiedicat să declanșeze al doilea război mondial. Germanii nu l-au votat pentru război, așa cum nici pesediștii nu au fost votați pentru grațierea corupților. Mai rămâne să vedem cât vor cotiza grațiații în cutia milei de la PSD.

24 IANUARIE 1859 – ZIUA DE NAŞTERE A STATULUI ROMÂN

 

Revin cu o postare mai veche dar la fel de actuală ca şi atunci.

24 IANUARIE 1859 – ZIUA DE NAŞTERE A STATULUI ROMÂN

Posted on 

 

            Stereotip şi formal, de când mă ştiu, sărbătoarea  naţională de la 24 ianuarie este omagiată drept Unirea cea Mică sau Ziua Unirii. Am crescut cu imaginile lui Cuza şi moş Ion Roată şi voi îmbătrâni tot cu hora Unirii şi rememorarea pas cu pas a evenimentului. Uităm, voit sau nu, că Unirea a fost doar o etapă a unui proces istoric  care s-a concretizat prin formarea primului stat al românilor şi care poate fi numit naţional. Deci, noi serbăm amorul, în loc să ne bucurăm de copil.
Statul în care noi trăim acum şi pe care nu mai dăm doi bani, exasperaţi de impozite, taxe şi guverne nesimţite, s-a născut d-abia la 1859. S-a împlinit la 1918 adunându-i pe toţi românii. S-a maturizat în perioada interbelică. A evoluat de-a lungul a 50 de ani în cadrul unui lagăr ideologic care a făcut din el o fiară totalitară. De 20 de ani este supus unei discreditări aproape permanente şi din interior şi din afară, prin încercări empirice de aşa-zisă reformare a lui. Adică s-a încercat să i se redea candoarea de la 1859, tinereţea de la 1918 şi maturitatea din 1940. Din păcate, doar l-au cosmetizat puţin. Fiara avea nişte trăsături de care toţi politicienii au profitat:slugărnicie, buzunare imense şi minte puţină. Dar, mă rog, e Stat! Nu intrăm în detalii.  De cinci ani a aderat la Uniunea Europeană.
In cadrul acestui Stat românii au realizat nişte progrese uimitoare şi care nu pot fi comparate cu evoluţia lor în cadrul imperiilor în care trăiseră până atunci. Deci este clar că statul naţional a fost pentru români, la fel ca şi pentru celelalte popoare, o alegere bună, un cadru politic şi social favorabil.
De aceea, nu înţeleg de ce uităm mereu  că acest Stat, care în definitiv este o creaţie, trebuie permanent menţinut, apărat, consolidat. Tratăm Statul ca pe  ceva etern şi funcţional. Or, nu este aşa! Statul este în permanentă concurenţă cu sistemele economice din lume. Statul este ţinta strategiilor politice internaţionale. În ultimii 20 de ani, instituţiile Statului precum şi instituţiile subvenţionate de Stat,  în care ar trebui să lucreze cei mai buni profesionişti au fost confiscate de toţi trepăduşii politici şi slugile lor. Statul este compromis din interior prin administraţii lungi şi proaste şi din exterior de o politică de federalizare care,  în definitiv,  poate duce la dezmembrarea lui. Şi noi serbăm Ziua Unirii, uitând rezultatul acesteia, adică tocmai Statul român care nu se confundă cu politicienii zilei şi nici cu funcţionarul Y,  ci cu toţi românii de la 1859 încoace. Este cea mai mare creaţie a lor. Statul nu e Ţara, altă confuzie nefericită. Statul e un sistem, un aparat politic  care poate fi condus în interesul nostru sau al altora. Depinde pe cine lăsăm la butoane. Că peste două milioane de români muncesc în alte state e dovada cea mai vie că nici un guvern de până acum nu a lucrat în interesul României.