PATRIA NOASTRĂ ESTE CERUL!

PATRIA NOASTRĂ ESTE CERUL!

Iubiţii mei, mare este praznicul de astăzi. Nu este praznicul unui sfânt. Se numeşte praznic stăpânesc. Unul singur este Stăpânul, Domnul, Care stăpâneşte toate, Boierul Hristos – aşal cum îl numea .Sfântul Cosma Etolianul. Acesta este realmente Stăpân. Oricare alţii, ce prezintă o oarecare putere, sunt în faţa  Lui nişte colosale nulităţi. Praznice stăpâneşti sunt: Naşterea Domnului, Tăierea-împrejur, Întâmpinarea Domnului,Schimbarea la Faţă, praznicul stăpânesc de frunte – învierea, iar  încununarea ciclului dumnezeieştii iconomii este’ Înălţarea.

Ce este înălţarea? Creştinii noştri sunt în mare neştiinţă. în Atena, la o adunare de copii, i-am întrebat câte sunt poruncile Domnului. Niciunul nu le-a spus. Noi, copii mici pe lângă bunica noastră, număram poruncile pe degete: prima…, a doua…, a treia…, până la a zecea. Crezul îl ştiam toţi pe dinafară, „Tatăl nostru” pe dinafară. Acum, neştiinţă! Nu mai există interes bisericesc în această ţară, care este adăpată cu sângele martirilor şi al sfinţilor.

Ce este deci înălţarea? Ce eveniment prăznuim? Voi dezvolta pe scurt.

***

Şi ştiinţa o spune, fraţii mei, că a fost odată o vreme în care n-a existat nimic. Materia nu este nemuritoare; este stricăcioasă, şi ca una ce e stricăcioasă nu are origine veşnică. A fost o vreme în care nu exista soare, lună, stele, galaxii; nu existau râuri, lacuri, mări, oceane; nu existau munţi şi câmpii, copaci şi fiori, animale şi păsări. A fost o vreme în care nu exista niciun om. N-a existat însă niciodată o vreme – acest lucru îl mărturisim în Simbolul Credinţei – în care să nu existe Hristos! Hristos este veşnic, fără de început; aceasta este credinţa noastră. Fiul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, a existat dintotdeauna, „mai înainte de toţi vecii” (Simbolul de Credinţă). Fiul era în ceruri înconjurat de către îngeri. Dar când omul a căzut şi s-a stricat şi nicio altă putere n-a putut să-l mântuiască, atunci a doua Persoană a Dumnezeirii a venit pe pământ.

Aţi văzut vreodată un vultur? Eu am văzut vultur sus, în munţii înalţi ai Pindului. înaintea gloriosului război albanez din anii 1940, un cioban îmi spune: Priveşte cerul. Mă uit sus; nu vedeam decât o pată, un punct. A, acesta este un vultur, îmi zice, îl deosebesc din mişcarea pe care o face. Pata se mărea într- adevăr, desena cercuri – cercuri şi a venit şi s-a aşezat pe o  stâncă. Şi era o pajură, vă rog, semn prevestitor al glorioase biruinţe, care a încununat armele elineşti! Ca un vultur deci Hristos a coborât aici pc pământ – este la fel o dogmă a credinţei noastre a luat trup din întru-tot-curatele sângiuri ald Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Se arăta de acum ca om ca cel mai smerit om. Smerit om! Nu există altul atât de smerit S-a născut dintr-o mamă sărmană într-o peşteră cu animale urât mirositoare. 30 de ani a trăit necunoscut. Şi când s-a arătat în public a trăit ca cel mai sărac. Unuia, care a vrut să-L urmeze i-a spus: Păsările şi vulpile au cuiburi şi vizuini, „dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20; Luca 9, 58). Să vină aceştia care o fac pe socialiştii şi comuniştii să vadă pe cine au conducător creştinii. Hristos n-a avut „unde să-Şi plece capul” şi în cele din urmă Şi-a plecat capul nu pe perne, ci în cunună de spini, sus, pe Cruce. El este „începătorul mântuirii noastre” (Octoihul Mare, glasul al V-lea, sâmbătă seară, stihira lui Anatolie).

Cărturarii, fariseii şi puternicii zilei  priveau pe Nazarinean ca pe un om neînsemnat. Dar când Şi-a deschis gura şi au auzit cuvintele Lui şi când au văzut minunile Lui, au răma cu toţii uimiţi. De aceea, în ziua Stâlpărilor, spuneau cu uimire: „Cine este Acesta?” (Matei 21,10). Acesta se deosebeşte de toţi ceilalţi. A urmat apoi jertfa pe Cruce şi învierea Lui. Şi când după 40 de zile, ca astăzi, S-a înălţat, nu s-au nedumerit doar oamenii; s-au nedumerit şi îngerii în ceruri şi spuneau cuvântul acela, pe care l-a auzit în chip proorocesc Isaia: „Cine este Acesta?” (Isaia 63,1).

Aşadar, pc când Hristos îşi lua rămas bun de la ucenici pe Muntele Măslinilor şi-i binecuvânta, picioarele Lui, pe care nu suntem vrednici să le sărutăm, picioarele care au străbătut din cetate în cetate şi din sat în sat, ca să-l găsească pe cel pierdut şi în cele din urmă au fost pironite pe cruce şi vopsite cu cinstitul Său sânge, picioarele goale ale lui Hristos, au început să nu mai păşească pe pământ.

- Dar cum S-a înălţat?…

Omule, dacă noi am găsit mijloace să zburăm în aer, I-a fost greu asta lui I Iristos? L-a învăluit un nor şi L-a ridicat, în timp ce ucenicii rămăseseră acolo privind uluiţi.

Atunci un înger le-a spus:

-  Ce staţi privind la cer? Acest Iisus, pe Care L-aţi văzut acum înălţându-Se de la voi, în felul acesta va şi veni. Va reveni! – Alt adevăr al credinţei noastre este acesta. Pe cât suntem de siguri că mâine în zori este vineri, pe atât suntem de siguri că va veni iarăşi Hristos. Va veni nu doar ca un om neputincios, ci cu slavă mare, cu îngerii şi arhanghelii. Va veni Domnul în timpul celei de-a doua veniri nu ca să mai înveţe, ci ca să judece. Da, va judeca. Acolo voi fi şi eu, acolo veţi fi şi voi. Acolo toţi, mici şi mari, ca să dăm seamă de faptele noastre înaintea Judecătorului nemitamic, incoruptibil.

***

Înălţarea Domnului nostru ne pune pe gânduri. Ce este, fraţii mei, acest pământ pe care-1 locuim, pentru care se duc atâtea războaie între popoare? închipuiţi-vă doi oameni luptându-se între ei. îi întrebaţi: De ce vă ucideţi? Şi vă răpund: Pentru un grăunte de nisip. Asta se întâmplă acum. Pământul nostru în comparaţie cu Universul ce este? Un grăunte de nisip. Merită dcci pentru acest grăunte să ne ucidem?

Nu există doar pământul. Nu este el singura noastră locuinţă. Aici suntem în trecere, provizoriu. Pământul este hotelul. Când te duci la un hotel şi rămâi o zi sau două, nu spui: Hotelul este al meu. Un monah filosof scria despre chilia lui: „Chilia mea, chilia mea, astăzi a mea, mâine a altuia, şi în veac a

 

oricui”. Suntem găzduiţi gratuit în hotelul care se numeşte pământ şi azi sau mâine plecăm de aici în patria noastră. Au întrebat pe un filosof înainte de Ilristos:

-   Care este patria ta?

-   Aşteptaţi, zice. Şi când s-a înnoptat şi au ieşit stelele, le-a arătat cerul.

-   Acolo este patria mea! Cerul este patria mea. „Nu avem aici cetatea stătătoare, ci o căutăm pe cea viitoare” (Matei 13,14), spune Apostolul Pavel.

La Dumnezeiasca Liturghie auzim: „Sus să avem inimile!”, înălţaţi inimile voastre la Cel de sus. în acest moment, creştinii în biserică nu calcă pe teren pământesc; locul este sfânt. De altfel şi etimologia cuvântului „om” în greceşte, anthropos, înseamnă fiinţă care tinde către Cel de sus şi doreşte să vadă cerul. Să nu rămânem deci orientaţi către cele de jos, asemenea porcilor, care au capul continuu în pământ. Suntem oameni, să nu devenim dobitoace.

Există un cer, există nişte stele, există atâtea lucruri frumoase. Şi filosofii au spus că omul este pluridimensional; este o fiinţă şi duhovnicească şi trupească şi socială şi economică şi filosofică, dar mai înainte de toate – luaţi creta şi scrieţi – om egal fiinţă metafizică. Are origine metafizică, nostalgiază după cer. Când Socrate a murit, l-au întrebat:

-   Ce să facem cu trupul tău? Şi el le-a spus:

-       Trupul nu este Socrate. Socrate acum pleacă în altă parte, într-o lume nemuritoare.

Biserica întotdeauna, dar îndeosebi acum, prin înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, întoarce mintea noastră şi ne pregăteşte mai dinainte pentru cer. Acolo să credem şi noi. Sus, la înălţime, inima şi mintea, ca nişte vulturi şi-nu ca nişte şopârle şi porci; „petrecerea noastră este în ceruri” (Filipeni 3, 20).

In oraşele şi satele noastre să nu fie niciun ateu, niciun hulitor, niciun divorţ, niciun adulter, nicio curvie, niciun furt şi oricui”. Suntem găzduiţi gratuit în hotelul care se numeşte pământ şi azi sau mâine plecăm de aici în patria noastră. Au întrebat pe un filosof înainte de Ilristos:

-   Care este patria ta?

-   Aşteptaţi, zice. Şi când s-a înnoptat şi au ieşit stelele, le-a arătat cerul.

-   Acolo este patria mea! Cerul este patria mea. „Nu avem aici cetatea stătătoare, ci o căutăm pe cea viitoare” (Matei 13,14), spune Apostolul Pavel.

La Dumnezeiasca Liturghie auzim: „Sus să avem inimile!”, înălţaţi inimile voastre la Cel de sus. în acest moment, creştinii în biserică nu calcă pe teren pământesc; locul este sfânt. De altfel şi etimologia cuvântului „om” în greceşte, anthropos, înseamnă fiinţă care tinde către Cel de sus şi doreşte să vadă cerul. Să nu rămânem deci orientaţi către cele de jos, asemenea porcilor, care au capul continuu în pământ. Suntem oameni, să nu devenim dobitoace.

Există un cer, există nişte stele, există atâtea lucruri frumoase. Şi filosofii au spus că omul este pluridimensional; este o fiinţă şi duhovnicească şi trupească şi socială şi economică şi filosofică, dar mai înainte de toate – luaţi creta şi scrieţi – om egal fiinţă metafizică. Are origine metafizică, nostalgiază după cer. Când Socrate a murit, l-au întrebat:

-   Ce să facem cu trupul tău? Şi el le-a spus:

-       Trupul nu este Socrate. Socrate acum pleacă în altă parte, într-o lume nemuritoare.

Biserica întotdeauna, dar îndeosebi acum, prin înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, întoarce mintea noastră şi ne pregăteşte mai dinainte pentru cer. Acolo să credem şi noi. Sus, la înălţime, inima şi mintea, ca nişte vulturi şi-nu ca nişte şopârle şi porci; „petrecerea noastră este în ceruri” (Filipeni 3, 20).

In oraşele şi satele noastre să nu fie niciun ateu, niciun hulitor, niciun divorţ, niciun adulter, nicio curvie, niciun furt şi nici o înşelătorie. Toţi uniţi, într-un singur suflet, un singur popor!…

BIBLIOGRAFIE

Ne vorbeşte părintele Augustin, vol.VII, 2011, p.66-71

 

 

IN NORVEGIA, BARNEVERNETUL FURA COPII SI DUMNEZEU II DA INAPOI

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

                                                                                                   9 iunie 2016

IN NORVEGIA, BARNEVERNETUL FURA COPII SI DUMNEZEU II DA INAPOI

Doar acum o saptamina am publicat un material cu titlul opus, In Norvegia Dumnezeu da copii si Barnevernetul ii fura“. Intre timp, autoritatile norvegiene au anuntat retrocedarea copiilor Bodnariu luati de la parintii lor in noiembrie inapoi la parinti. Ce s-a intimplat si cum explicam acest miracol?
Saptamina aceasta urmeaza ca baietii sa fie redati familiei permanent iar pina la mijlocul lunii si fetele dupa ce vor termina anul scolar. Ceea ce s-a intimplat in ultima saptamina este un miracol gigant. Deoarece, odata ce Barnevernetul ia copiii in captivitate, majoritatea lor vasta sunt plasati in familii sociale pina ajung majoratul, unii sunt adoptati, si foarte putini sunt redati parintilor lor. Si foarte putini dintre copiii redati parintilor lor sunt dati inapoi intr-o perioada relativ scurta de timp. In cazul familiei Bodnariu, copiii au fost dati inapoi in sapte luni, dupa ce au fost rapiti, va reamintim, fara mandat judecatoresc si in mod ilegal.
 
Interventia divina
Ce s-a intimplat? Aici a fost mina lui Dumnezeu. Cel mai important factor care a fortat mina autoritatilor norvegiene a fost Dumnezeu si interventia lui divina. Adevarate sunt cuvintele din Cartea lui Iov 36: 5-7: “Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapada pe nimeni; … El nu lasa pe nelegiuit sa propaseasca si celor nenorociti le face dreptate; … El nu despoaie pe cei drepti de dreptatea lor…” Aceste principii au fost la lucru in viata familiei Bodnariu. De la inceput pina la sfarsit. I-am cunoscut pe Rut si Marius Bodnariu destul de bine in aceste luni de jale si tristete pentru familia lor. Doi parinti tematori de Dumnezeu, integri, curati. In aceste luni dificile ei si-au pus nadejdea in Dumnezeu, au crezut in promisiunile Lui, au avut increderea ca Dumnezeu nu-i paraseste pe ai Lui, si Dumnezeu i-a cinstit pentru credinta lor venindu-le in ajutor. Interventia lui Dumnezeu a facut posibil acest miracol. Credinta parintilor a fost placuta lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu a fost reintoarcerea copiilor acasa, Dumnezeu a fost statornic in scopul acesta, a dat copiii inapoi la parinti, si Dumnezeu a avut ochii atintiti asupra lor.
 
Factorul uman
Pe linga asta a fost factorul uman. Adica, tu, cititorul acestor rinduri. Si tu ai facilitat acest miracol. Adica zecile de mii dintre crestinii Romaniei care au stat linga familia Bodnariu vreme de 7 luni. Nadajduind. Ruginduse. Plangind. Perseverind. Asteptind. Postind. Fara sa se lase. Implinind credinta cu fapta. (2 Petru 1:5). Raspunzind apelurilor la actiune. Semnind petitii. Trimitind scrisori la Naustdal, Barnevernet, Prim Ministrului Norvegiei. Stand in fata ambasadelor si consulatelor norvegiene din diferite parti ale lumii, tinind in mina pancarte si cerind insistent ca Barnevernetul sa elibereze copiii. Demonstrand in spatiul public. Fara a permite mass mediei, elitei, celor fara credinta, sarcasticilor, batjocoritorilor sau dusmanilor vostri sa va dezradacineze convingerile ca Barnevernetul a vatamat familia si ca copiii trebuie sa vina acasa. V-ati exercitat drepturile constitutionale in spatiul public pentru un scop bun. V-ati sacrificat timpul, banii, resursele. V-ati investit talentele si abilitatile pentru a crea o miscare internationala de opozitie impotriva Barnevernetului si abuzurilor lui. Talentele, abilitatile si devotamentul vostru au transformat cazul Bodnariu intr-un caz international, un caz celebru, l-au plasat in media internationala si, chiar, in analele istoriei. Pentru ca pina acuma Barnevernetul nu s-a confruntat cu o opozitie atit de bine organizata si de o anvergura atit de mare.
In plus, ati demonstrat pasnic. Ati impresionat autoritatile publice si organele de ordine publica cu sensul responsabilitatii voastre si convingerile sincere privind drepturile parentale si libertatea religioasa. Fie ca v-ati aflat pe treptele Parlamentului statului Victoria din Melbourne, ori in fata ambasadelor ori consulatelor norvegiene din Houston, Bucuresti, San Francisco, Chicago, ori Viena, ori in alte orase din intreaga lume, ati impresionat profund pe cei care v-au urmarit, cu rugaciunile voastre, cuvintarile facute, cantarile, atitudinile, si cererile insistente pentru eliberarea copiilor.
Ati ignorat vocile stridente ale opozitiei. Unii dintre intelectualii de elita a Romaniei v-au batjocorit. Dar ati ramas neclintiti. “Elita” intelectuala, pe nedrept numita asa, a beneficiat de stipende si burse generoase din partea Norvegiei, si a cautat sa va reduca la tacere. Ei v-au spus ca Norvegia e perfecta si ca Romania e imperfecta. Ca Romania are multe lucruri de invatat de la Norvegia, dar ca Norvegia nu are nimic de invatat de la voi. Unii v-au numit, cu nerusinare, agentii lui Putin. Dar cu toate acestea ati perseverat. Perseverenta voastra l-a fortat pe cainele vicios si latrator care e Barnevernetul, inapoi in cusca. In final, Barnevernetul a cedat sub presiunea internationala.
Ati ignorat razboiul psihologic dezlantuit impotriva voastra pe la inceputul anului de Norvegia dupa ce ati anuntat protestele masive pentru 16 aprilie. Ambasada Norvegiei de la Bucuresti a postat mesaje iresponsabile, dindu-va de inteles ca nu intelegeti sistemul “perfect” norvegian care e cel mai bun din lume. Ori privindu-ne pe toti de sus, intrebind, cu sfidare, “ce stiti voi”? ori “voi sunteti oameni simpli”! Dar nu ati dat inapoi. Ati ales sa fiti credinciosi principiilor si convingerilor voastre. Nu ati fost influentati de propaganda Norvegiei. Ati refuzat sa faceti compromis si ati insistat ca copiii trebuie sa vina acasa.
Au urmat apoi vizitele delegatiilor norvegiene in Bucuresti care au purtat aceleasi mesaje: “nu am gresit cu nimic”, “nu ne intelegeti”, “noi suntem un stat de drept”, “suntem perfecti” – spre deosebire de voi! Dar nu ati clipit. Apoi au urmat vizitele elitei intelectuale romane in Norvegia, invitati de masinaria propagandistica a Norvegiei, unde au fost vrajiti de datele statistice privind Barnevernetul care le-au fost puse in fata, fara ca “elita” sa le priceapa rostul.
 
Dumnezeu v-a dat biruinta
In final, Dumnezeu v-a dat voua biruinta. Bucurati-va! In “micutul Nazaret” care se afla in sud-estul Europei, Dumnezeu a gasit niste razboinici spirituali. Aceea ati fost voi, oamenii tematori de Dumnezeu. Vreme de decenii Barnevernetul a facut ce a vrut. S-a obisnuit sa incalce in mod grosolan drepturile omului si sa comita crime impotriva familiei. S-a obisnuit sa vorbeasca arogant si fara respect imigrantilor si altor guverne ale lumii. Pina cind au venit fata in fata cu voi – luptatorii pentru credinta ai Romaniei. L-ati invins pe Goliat! Felicitari! Prin biruinta voastra ati dat nadejde la mii si mii de familii din intreaga lume care au fost victimizate de Barnevernet, o institutie pe care inca o numim hostis humani generis, adica un dusman al umanitatii.
Norvegia si Barnevernetul au recunoscut ca au pierdut. Vineri, 3 iunie 2016, Ministrul Copiilor si al Egalitatii [Notati absenta cuvintului "Familie" din apelatia Ministerului] a postat un mesaj, in romaneste, prin care recunoaste ca e mai bine pentru copii sa fie crescuti de parintii lor biologici decit in familii sociale [Detalii:https://www.regjeringen.no/no/tema/familie-og-barn/barnevern/child-welfare-cases-across-national-borders/cel-mai-bine-este-atunci-cand-copiii-pot-primi-ajutor-in-cadrul-propriei-familii/id2502990/]
Batalia, insa, nu e gata. Batalia pentru familia Bodnariu a fost o batalie spirituala. Trebuie sa o continuati. Rugindu-va pentru o trezire si reinnoire spirituala in Norvegia. Caci fara Dumnezeu, Norvegia va aluneca in abisul intunerecului, acel loc tenebros si infricosator pe care profetul lui Dumnezeu il descrie in Isaia 14:9-11.
 
Solidaritatea crestina
Solidaritatea crestina trebuie si ea mentionata. A fost placut sa vedem in spatiile publice oameni de buna credinta din toate confesiunile si grupurile etnice ale Romaniei. Tineri si varstnici. Copii si parinti. Nadajduim ca solidaritatea aceasta crestina sa dainuie. Mai avem mult de lucru. In fata ne sta revizuirea Constitutiei. Batalia pentru familie, inceputa in spatiul public in decembrie dupa confiscarea celor cinci copilasi inocenti ai unei familieii crestine romane, merge inainte. Intra intr-o faza noua. Haideti sa continuam in acelasi spirit de solidaritate pina la capat. Si sa nu uitam ca pe 20 iunie are loc faza finala a procesului pentru adoptarea copiilor Familiei Barbu din Marea Britanie de catre homosexuali. Un act iresponsabil si inacceptabil.
P.S. Ne bucurăm de veste. Dar, aşa cum copii familiei Bodnariu s-au întors la familia biologică, ne punem nădejdea că şi protestanţii şi alte culte se vor întoarce la Biserica Ortodoxă, din care au fost răpiţi de alte ,,barnaverneturi,,.

ZIUA EROILOR

Hristos a inviat!

In fiecare an de Inaltarea Domnului sarbatorim si Ziua Eroilor. Intre acesti eroi ai neamului romanesc se afla si fostii detinuti politici ai regimurilor carlist, antonescian si comunist.

Va asteptam joi, 9 iunie 2016, sa le aducem cinstire si omagiu in fata Monumentului de la Balaciu – Ialomita:
- dimineata Sfanta Liturghie la Manastirea Crasani Balaciu (https://www.google.ro/maps/@44.6108827,26.8879652,784m/data=!3m1!1e3)
- ora 12:30 parastas in fata Monumentului Balaciu (aflat in vecinatatea Manastirii)

In 1996 se sfintea Monumentul de la Balaciu, numit “Mormantul celor fara de mormant”. Acest monument a fost ridicat prin munca voluntara a supravietuitorilor temnitelor comuniste si a tinerilor care se aflau in jurul lor. Ideea construirii monumentului a avut-o Parintele Adrian Fageteanu,
proiectul a fost realizat de arhitectul Anghel Marcu (care a realizat si Monumentul Calvarul Aiudului), coordonarea tehnica fiind asigurata de inginerul Constantin Iulian. Tabara de munca a fost condusa de Emanoil Paraschivas.
Monumentul este compus dintr-un disc circular de beton strajuit de o cruce monumentala, iar pe marginile discului sunt amplasate scaune pentru priveghere.

La 20 de ani de la sfintirea Monumentului Balaciu va chemam sa-i pomenim impreuna pe cei care nu mai sunt si ale caror morminte raman necunoscute, imprastiate pe tot cuprinsul tarii.

Cezarina Condurache
Fundatia Profesor George Manu

ÎN SFÂRȘIT, CULTURA ȘI-A GĂSIT MINISTRUL

În sfârșit, cultura și-a găsit ministrul în persoana singurului tehnocrat din Guvernul Cioloș. Și spun aceasta în urma experienței de aproape 20 de ani de activitate muzeală, timp în care am văzut cum cultura era dată la o parte în fața intereselor investitorilor din orice domeniu, de la agricultură până la industrie, în fața investitorilor imobiliari și în fața investitorilor politici. Pentru că în România politica nu mai este un bine pentru cetate ci o investiție pe termen lung, pe principiul „Dai un ban dar stai în frunte”.
În doar șase luni ministrul Vlad Alexandrescu a atins doar puncte vitale din sfera instituțiilor aflate sub directa subordonare a Ministerului Culturii, a monumentelor istorice din marile centre urbane și o mică parte a industriei creative, și cu toate acestea deja se cere demiterea lui. Nu a făcut nici un pas către zecile de muzee aflate în subordonarea Consiliilor Județene, unde situația este de multe ori dramatică, nu a deschis cutia plină de șerpi a Direcțiilor Județene de Cultură, unde în multe cazuri posturile specialiștilor sunt ocupate de politruci de ultimă speță. Cu alte cuvinte, nu a deranjat cu un deget interesele politice în teritoriu în domeniul Culturii. Pe mai departe zeci și sute de instituții afiliate acestora rămân în subordonarea factorului politic precar, meschin și penal, cum e cazul județului Ialomița. Ministrul Culturii nu a făcut decât să respecte o agendă de profesionist, să respecte statutul unui guvern impus ad-hoc în situația tragică derivată de tragedia Colectiv și să respecte promisiunea reformatoare dată în memoria victimelor. Prin urmare, totul era normal. Anormală este reacția Guvernului. Până și Muțenia Pământului a vorbit când nu trebuia s-o facă. Prin această atitudine au dovedit că sunt aceiași oameni politici ascunși în spatele unor funcționari deghizați în tehnocrați.
La șase luni de la incendiul de la Colectiv, eveniment în care s-au îngemănat lăcomia patronilor cu corupția autorităților, criza sistemului sanitar și interesele politice, România încă nu s-a schimbat, în fond a rămas aceeași. Vlad Alexandrescu a dovedit că domeniul culturii poate fi condus doar de un profesionist. Experiența politrucilor din fruntea Ministerului au adus sistemul într-o situație anchilozată și anacronică. De aceea îl susțin pe ministrul Vlad Alexandrescu.

CJI ȘI ŞEFUL APROAPE PERFECT

 

Evaluarea directorului Vlad Florin pe anul 2015 cu nota 9,35, comentată de mine în postarea de mai jos, a fost depăşită cu mult de evaluarea manageriatului pe ultimii 5 ani. Cel de-al treilea mandat de manager (şi sperăm noi ultimul) al directorului Vlad Florin de la MJI a fost notată cu 9,97. Nu este o greşeală, nota apare pe site-ul CJI. Deci, în viziunea comisiei de evaluare, Vlad e managerul aproape perfect. Iarăşi nu ştiu criteriile de evaluare şi nici comisia deşteaptă. Nu ştiu dacă s-au respectat normele prevăzute în ordinul ministrului 2799/2015, dar dacă luăm în discuție doar una și anume conservarea și restaurarea patrimoniului, avem o problemă mare cât casa.

Un ditamai exemplu de manageriat –  conacul Bolomei.

Ei bine, dragii mei, ruina de la Cosâmbeşti, aflată la doar 5 km de Slobozia este secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa. Aţi auzit bine, secţie muzeală, nu de azi de ieri, ci de 14 ani, adică de când e Vlad director. Este probabil singura secţie muzeală din ţară  aflată în ruină.

Când fost dat muzeului spre administrare, conacul era tot ruină dar avea un atu extraordinar. Avea întocmită întreaga documentaţie de restaurare, un teanc de dosare care după spusele unora ar fi costat o căruţă de bani. Nu ştim, dar e util de aflat. Important este că un pas decisiv în restaurarea monumentului era făcut. Se preconiza o secţie frumoasă cu săli de conferinţă, ateliere etc. aşa cum îi stătea bine unui conac- monument istoric. Greul hârţogăriei era trecut, mai rămânea doar  restaurarea. Schelele erau deja montate. Pentru punerea în plan a proiectului de restaurare trebuiau căutate finanţări fie de la minister, fie din fonduri europene, fie de la bugetul local. Nu ştim de ce şeful aproape perfect nu a făcut nimic în aces sens. A angajat doar un paznic care  adună cărămizile căzute şi asta nu un an sau doi, ci de 14. Putem presupune că atunci prin 2002, după ce rupseseră gura târgului cu statuia de două miliarde lei vechi de la Oraşul de Floci, nu au mai avut tupeu câţiva ani să mai ceară bani. Şi accesarea altor fonduri presupunea muncă…aşa că au stat cuminţi după proverbul ,,doar cine nu muncește, nu greșește,,.  Acum vreo trei ani am aflat la una din rarele şedinţe că vor fi alocaţi bani şi pentru Bolomei, că documentaţia s-a învechit şi trebuie actualizată. Adică au stat 10 ani să cadă cărămizi până când documentaţia de restaurare nu mai corespundea. Bietul şef perfect! Dacă nu au fost bani, ce puteai să-i faci, să-i rupi gâtul omului?

Că banii care au fost s-au dus!

Că banii care au fost trebuiau la altă secţie, care nici nu exista, au făcut-o ei de la firul ierbii. E vorba de baza de şantier de la Oraşul de Floci, ridicată toată din fondurile judeţului. Şi pentru aceea totul a fost întocmit de la zero, toate avizele şi documentaţiile pentru construcţie, apă, lumină, mediu, toate pentru o construcţie nouă în plin câmp, la 50 de km de Slobozia, că Bolomei era prea aproape la 5 km. Totul a înghiţit aproape 11 miliarde lei vechi, plus restaurarea  unor vestigii din sit, plus festival de artă culinară care înghițea între 20-30000 RON pe o zi. Și, mai ales consumul de benzină i-a pus pe butuci, deși era toată la dispoziția conducerii.  Eu, ca specialist, dacă beneficiam de masina instituției o dată pe an. Așa a ajuns șeful perfect complice în dosarul de luare de mită a președintelui Ciupercă. Că nu le ajungea cota de 100 l de benzină pe lună.

Oare nu puteau rupe câte puţin, în fiecare an şi pentru Bolomei. Intr-un an acoperişul, în altul fundaţia, odată interiorul etc. Chiar nu le-a trecut nici o soluţie prin capul celor trei şefi deştepţi (director, director adjunct, şef secţie) care au condus muzeul în anii aceea de investiţii mari? Dar, cei care îi evaluau de 15 ani încoace şi mă refer la conducerea CJI, Ilie Cioacă şi alții, oare n-au văzut cum arată ,,secţia,, de la Cosâmbeşti? Oare Direcţia de Cultură nu a avut nici o tresărire de conştiinţă la starea monumentului istoric? Nu. Toţi au fost legaţi la ochi. Şi aşa, de-a oarba, ne-au dus 15 ani în râpa în care ne aflăm acum. Pentru că, doar aşa, orbiţi de interese au putut să noteze cu 9,97.

Evident, că șeful perfect mai are și alte ,, performanțe,, la activ. Incă mai sper că va veni și vremea unei comisii de evaluare cinstite și adevărul va ieși la lumină.

 

LA MULȚI ANI CU BUCURIE!

Un an bun cu spor și veselie, dar mai ales cu dreptate! Sper ca în 2016, Muzeul Județean Ialomița să aibă parte de un concurs cinstit pentru ocuparea postului de manager, deși dacă va fi organizat de aceleași personaje dubioase din CJI, mă îndoiesc.
Să fie un an frumos ca un cântec vechi interpretat de Jordi Saval.

Eveniment: FOCUS ON FILM, tema “Portrayals of the Quest”, 11-13 decembrie 2015

Eveniment: FOCUS ON FILM, tema “Portrayals of the Quest”, 11-13 decembrie 2015, Amfiteatrul Titu Maiorescu, Facultatea de Filosofie (Splaiul Independentei, 204)
Prezentare:
Grupul de studiu Visual Culture al Facultăţii de Filosofie şi Asociaţia Studențească Philos vă invită, timp de trei zile, între 11 si 13 decembrie, la evenimentul Focus on Film, ce va avea loc in amfiteatrul Titu Maiorescu al Facultății de Filosofie. Evenimentul îşi propune să aducă artişti din domeniul artei cinematografice, care să familiarizeze participanţii cu procesul realizării proiectelor de acest tip.
Vor avea loc proiecţii de film, ateliere, discuții, prezentări tematice despre cinematografie și lumea din spatele ei dar şi o expoziţie de fotografie. Astfel, dorim să atragem atenţia asupra a trei componente ale artei video: crearea unui concept, elaborarea scenariului care susține vizual conceptul și producția. Atenţia va fi îndreptată atât către actul artistic, cât şi către experienţa estetică.***The Visual Culture Group and the Philos Student Association invites you, for three days between the 11th and 13th of December, at the Focus on Film event which will take place in the Titu Maiorescu Amphitheatre at the Faculty of Philosophy. The event aims to bring artists from art cinema to familiarize participants with the implementation of projects of this type.
There will be film screenings, workshops, discussions, thematic presentations about cinema and the world behind it and a photo exhibition. Thus, we want to draw attention to three components of video art: the creation of a concept, scenario development which supports visual design and production. Attention will be directed to both the artistic act and the aesthetic experience.

Program:

Fri. 11 dec.

17.30 Opening
18.00 – 20.00 screening “The Bucharest Experiment”, Tom Wilson, România, 2013, 68 min and Artist Talk with Tom Wilson (En.)
20.30 Dinner @ Vişini Hub

Sat. 12 dec. „Show me how it’s done!”13.00 – 17.00 Show me how it’s done – short movies, workshops and talks by Vlad Constantin, Vladimir Cretulescu and Mihai Fulger. Presentation of the Cinetic Research Centre (Ro.)
17.00 – 17.30 Coffee break and Exhibition Opening – Vladimir Simion – Boeriu (Ro./En.)
17.30 – 20.00 screening “Pop-Up”, Stuart McBratney, Australia-România, 2015, 90 min and Artist Talk with Stuart McBratney (En.)
20.30 Dinner @ Vişini HubSun. 13 dec. „Tell me how it’s done!”

13.00 – 13.45 – Stage Designer’s Stories, Bogdan Mosorescu (talk, En.)
13.45 – 14.00 – Coffee Break
14.00 – 16.00 – Microbudget Movie Making, Stuart McBratney, University of Newcastle, Australia (workshop, En.)
16.00 – 19.30 – Portrete ale căutării: Radu Igazsag (workshop and film screenings, Ro.)
20.30 Dinner and Closing Party @ Visini Hub

Free entrance
Pagina grupului Visual Culture FB.com/visualculture.ub

Pagina evenimentului:  fb.com//events/422035864662734/

STATELE NAȚIONALE – O ȘANSĂ RATATĂ?

 

La nivel teoretic și istoric sunt entuziasmată de formarea și existența statelor naționale. Politic, vorbind sunt creații excepționale și cred că Dumnezeu le-a creat pentru a se opune mai eficient comunismului estic și consumismului vestic, doi zei egal de periculoși. Istoria e plină de State multinaționale, imperiale sau de altă natură. Dar state naționale, adică întemeiate pe principiul național, doar în epoca noastră se pot întâlni, de aceea sunt și foarte tinere și lipsite practic de experiență. Doar așa îmi pot explica derapajele politice și erorile administrative, la ordinea zilei în România. Pentru că politica și administrația sunt două entități diferite. Intr-un stat puternic, politicul propune un program, dar administrația și mai ales tehnocrații sunt cei care pun în practică proiectul politic în măsura în care acesta este viabil. Și, asta pentru că oamenii politici, partidele trec în timp ce Statul trebuie să rămână. Consider că infectarea administrației și altor instituții  cu oameni politici și acoliții lor a dus la actuala stare de lucruri, adică la state naționale slabe, incapabile să se organizeze singure și nevoite să se integreze în structuri de putere mai mari.

Din păcate, nici partidele istorice, cu excepția legionarilor și nici partidele actuale nu și-au pus problema conștiinței naționale a membrilor lor și nici problema unei elite de profesioniști care să lucreze în administrația și instituțiile Statului. Dovadă, că după tragedia din Colectiv, politicienii au confundat tehnocrații cu birocrații. Sau poate nici nu au confundat, pur și simplu nu știu ce desemnează termenul tehnocrat. O clasă politică nedemnă de un stat național pe care l-au primit cadou de la înaintașii noștri și pe care l-au compromis pe toate planurile. O clasă politică nedemnă de istoria statului național în care trăim.