ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE MAI ACTUALĂ CA ORICÂND

Unirea celor două principate românești în 1856 este nu doar o lecție de patriotism și spirit românesc ci și o lecție de politică internațională. Cu toată abnegația muntenilor, că moldovenii erau mai rezervați în privința unirii celor două țărișoare, fără un context politic internațional propice, nimic nu s-ar fi putut realiza.

Și contextul de atunci a fost unul cât se poate de actual. In 1853, Rusia ocupase Moldova după ce în 1812 răpise Basarabia. Imperiul Otoman care trebuia să ne apere,  conform Capitulațiilor încheiate cu Inalta Poartă, era slăbit în urma celor cinci războaie ruso-austro-turce. Și atunci, aliații tradiționali ai Turciei, Anglia și Franța au declarat război Rusiei. Au urmat trei ani de război purtat pe mare și pe uscat, un război relatat pe larg în presa vremii, deoarece a beneficiat de primii corespondenți de război, cu multe pierderi umane și materiale. Un război care a îndepărtat pericolul rusesc până dincolo de Crimeea, de aceea s-a și numit războiul Crimeii. Concluzia Marilor Puteri ale vremii a fost că la Gurile Dunării trebuie să se afle un stat puternic și mare care să oprească ofensiva rusească spre Europa. Românii erau pe atunci poporul cel mai numeros din regiune.  Muntenii au priceput cel mai bine că este momentul formării unui stat național și au acționat în consecință reușind să contracareze ,,patriotismul de clopotniță,, al moldovenilor.

Istoria nu lucrează cu scenarii de genul ,, ce s-ar fi întămplat dacă,, ci cu faptele concrete. Și real este faptul că unul dintre factorii care au contribuit la formarea statului național a fost pericolul rusesc, pericol care a fost real tot timpul. Și nu pentru că ar fi rușii niște războinici, ca oameni, educație, profesionalism sunt chiar apeciabili. Problema este că Rusia se dorește o mare putere în condițiile în care are  65% din teritoriu permafrost, adică sol înghețat. Poate încălzirea globală să rezolve această problemă, dar asta ar însemna deșertificarea României. Deci, iar nu e bine! Incercările de negociere de-a lungul timpului cu Rusia nu au produs efecte dorite. A se vedea politica lui Titulescu. Negociază cu succes țările care au interese pe termen lung  în Rusia. Dacă nu cumperi nimic din Rusia, nu ai ce negocia! Pacea se cumpără! Asta dovedește toată istoria omenirii. Cei mai mari ,,vânzători de pace,, au fost romanii. Doar Hristos dăruiește pace, adică gratis.

Echilibrul de forțe s-a distrus la nivel european atunci când România, după cel de al doilea Război Mondial, a fost abandonată în blocul sovietic. Cu tot efortul comuniștilor români naționaliști de a păstra o distanță față de URSS, totuși existența unor comuniști internaționaliști în structurile de putere a compromis Revoluția din 1989 cu efecte pe care le vedem și azi.

In fine, trebuie să remarcăm faptul că Unirea Principatelor Române a avut și o serie de consecințe deosebit de valoroase pe termen lung în organizarea internă a țării și că a format o clasă de politicieni adevărați. A fost un eveniment din care avem ce învăța.

Leave a Reply

Your email address will not be published.