SESIUNEA NAŢIONALĂ DE RAPOARTE ARHEOLOGICE – BUCUREŞTI-23-27 MAI 2017. CONTRIBUȚII IALOMIȚENE

SESIUNEA NAŢIONALĂ DE RAPOARTE ARHEOLOGICE –
BUCUREŞTI-23-27 MAI 2017. CONTRIBUȚII IALOMIȚENE

Cu o tradiţie de jumătate de secol, Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice s-a desfăşurat în acest an la Bucureşti, gazde şi organizatori fiind Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Municipiului Bucureşti în colaborare fireşte cu Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Au avut loc mai multe manifestări: o conferinţă în plen şi deschiderea unei expoziţii avînd ca temă Sarmisegetusa romană, lansări de carte, două mese rotunde şi prezentarea a 138 de rapoarte arheologice pe patru secţiuni. Organizarea a fost la înălţime. Raportele prezentate grupate în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2016, se află deja în format tipărit şi online pe site-ul www.cimec.ro.
Muzeul Judeţean Ialomiţa s-a prezentat cu cinci rapoarte arheologice sistematice prezentate unul pe secţiunea Preistorie (Borduşani), unul pe Epoca Fierului (Piscul Crăsani) şi trei pe Epoca migraţiilor şi Evul Mediu (Crăsanii de Jos, Oraşul de Floci şi Vlădeni-Popina Blagodeasca). Nici un raport pe săpături arheologice preventive şi nici un raport pe evaluări sau supravegheri arheologice. In Cronica Cercetărilor Arheologice au fost publicate doar patru rapoarte, Piscul Crăsani făcând obiectul unui singur raport. Trebuie să vă spun că raportele arheologice trebuie să se încadreze într-un număr maxim de caractere, deci avem o limită maximă. Limita minimă nu este impusă pentru că se apreciază că nici un arheolog responsabil nu vine cu un raport incomplet. Limita maximă este impusă şi la timpul de prezentare care nu poate depăşi 20 minute.
Concret rapoartele prezentate şi publicate au fost:
Dragomir Popovici, Cătălina Cernea, Ioan Cernău, Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Constantin Haită, Monica Mărgărit, Loredana Niţă, Şantierul arheologic Borduşani-Popină, jud. Ialomiţa, Campania 2016. Deşi de doar două pagini (p.27-29 în Cronică) raportul cuprindea pe lângă rezultatele arheologice şi rezultatele cercetărilor pluridisciplinare, iar textul era susţinut de 10 anexe, fotografii şi planşe.

Marian Neagu, Valeriu Sârbu, Florin Vlad, Ioan Cernău, Cătălina Cernea, Simona Munteanu, Crăsanii de Jos, pct. Piscul Crăsani. Raportul cuprindea două pagini de text şi trei planse pentru nu mai puţin de 47 de complexe din două epoci istorice diferite (getică, evul mediu-timpuriu) (p. 50-52 în Cronică).

Daniela Mihai, Matei Gheorghe, Radu Coman, Elena Renţa, Simona Munteanu, Giurgeni-Oraşul de Floci. Un raport de trei sferturi de pagină şi fără ilustraţie.
(p.63 în Cronică)

Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca(jud. Ialomiţa) campania 2016, Raportul cuprindea trei pagini şi jumătate de text şi şase planşe (p.155-159 în Cronică).

Din capul locului trebuie spus că pe Epoca Migraţiilor şi Epoca medievală, cele 23 de comunicări au fost foarte interesante, urmare a unei campanii bogate.Au fost descoperite şi cercetate circa 1000 de morminte din perioada avară până în secolul XVIII şi din cele mai variate tipuri: morminte rupestre izolate, necropole, gropi comune, înmormântări în cadrul unor mănăstiri sau biserici, morminte izolate etc.
Lor se adaugă sute de locuinţe şi anexe gospodăreşti, biserici, mănăstiri, amenajări rupestre etc.
Deoarece în cadrul muzeului nu a avut loc o sesiune internă de rapoarte arheologice , despre rezultatele cercetărilor din judeţ am aflat la fel ca toţi ceilalţi din capătul ţării tocmai la Bucureşti. Aşa că am aflat că la Piscul Crăsani a fost descoperită o necropolă medieval-timpurie din care au fost cercetate 31 morminte. Ca una care am repertoriat pentru teza de doctorat circa 3000 de morminte medieval-timpurii din sudul României, eram direct interesată de subiect. Nici unul dintre cei şase semnatari ai raportului arheologic nu era specialist în evul mediu-timpuriu. Aşa îmi explic raportul incomplet, lipsa vocabularului şi a descrierii de specialitate specifică epocii, datarea greşită a complexelor, neputinţa prezentatoarei raportului de a răspunde la întrebări. Cu atât mai mult cu cât era o descoperire absolut nouă pentru Piscul Crăsani, cunoscut doar pentru dava getică. Prezentarea avea nevoie de detalii de specialitate.
Insă nu îmi voi explica în veci cum a fost posibil ca secţiunile arheologice să fie poziţionate de-a lungul râpei, paralel cu aceasta, poziţionare care favorizează eroziunea şi prăbuşirea. Or, scopul principal al săpăturii era tocmai salvarea a ceea ce a mai rămas din sit. Secţiunile ar fi trebuit orientate perpendiculat pe râpă şi la o distanţă de siguranţă faţă de aceasta. Este un lucru pe care orice student aspirant la arheologie îl învaţă încă din facultate.
Deasemenea nu există nici o explicaţie la situaţia în care o muzeografă IA din cadrul MJI nu a putut răspunde la ce fel de roată erau lucrate vasele ceramice prezentate în raport. Intrebarea era bună pentru că evul mediu-timpuriu se distinge tocmai printr-o tehnică specifică. Orice student învață să deosebească un vas lucrat la roata de picior de unul lucrat la roata de mână. Răspunsul colegei noastre purtată pe toate șantierele de salvare din județ şi promovată cât de repede se poate a fost debordant: ,,Nu știu,,.
Iarăși stupoare a fost pentru toţi când autoarea prezentării a definit greşit inventarul mormântului. A fost nevoia de intervenția calmă a ardeleanului dr. Dan Băcueț care i-a explicat ce înțeleg arheologii prin inventarul unui mormânt. I-a explicat așa ca unui student, deși doamna are ani buni de activitate în muzeu, că un mormânt este un complex închis ca o cutie şi tot ce se află acolo face parte integrantă din inventarul mormântului.
In fine, gradul de insuportabilitatea a fost depășit atunci când la unul din schelete s-a prezentat drept inventar o piesă din os care era nimic altceva decât osul stern.
Nu știu cum celor șase semnatari ai raportului și autori ai săpăturii le-au scăpat greșeli atât de grave, demne de un amator. Nu contest că pe șantier au fost prezenți cu toții. Dar și raportul, care este chintesența cercetării, documentul prezentat întregii lumi, trebuie să fie realizat tot în echipă.
Este adevărat că și eu am săpat la Popina Blagodeasca de-a lungul timpului circa 10 complexe getice dar pentru fiecare dintre ele m-am consultat cu un specialist pe epocă, m-am documentat, am întocmit întreaga documentație aferentă. Dar nu am prezentat-o decât împreună cu expertul pe epocă geto-dacă. Acesta m-a corectat, consiliat și a răspuns împreună cu mine întrebărilor adresate de specialiști. Eu aşa am învăţat de la profesorii mei că se procedează în arheologie. Dar, să descoperi 31 de morminte într-o campanie şi să prezinţi lumii o pagină şi aceea cu greşeli este revoltător. Cu atât mai mult cu cât eu de la începutul campaniei îmi oferisem sprijinul, fiind singura din muzeu cu două cărţi publicate pe evul mediu-timpuriu. Cererea mea a fost respinsă.
Partea bună este că după o absenţă de câţiva ani de la Sesiunea de Rapoarte , şefa de şantier de la Oraşul de Floci ne-a prezenta un scurt raport, asta după ce s-a plâns de fondurile foarte mici. A fost singura din sală care s-a plâns de bani. Avea şi ….muuultă dreptate! Când eu săpam cu 13000 (treisprezece mii) lei la Blagodeasca şi aceia din două surse (muzeu, minister), ea săraca nu mai ştia ce să facă cu 50000 (cincizecimii) Ron doar de la Minister, başca muzeu. Şi rezultatele nu erau mai mari decât la Blagodeasca. Ca să nu mai vorbim cât s-a alocat pentru restaurări şi alte alea…. Evident că nici o sumă alocată de MJI şantierelor din judeţ nu apare menţionată în Cronică, cu excepţia raportului meu. Nu înţeleg de ce atâta secretomanie.
In fine, scopul Sesiunii de Rapoarte nu este unul jubiliar sau ceremonial ci dimpotrivă, se poate spune că este o sesiune de lucru, în care învăţăm unii de la alţii, ne consultăm, ne sfătuim. Şi eu am primit două critici pe care trebuie să le verific. Un coleg mi-a sugerat că vatra cu pietre dintr-un bordei poate fi cuptor cruţat în lut. Ar fi primul de acest gen pe Blagodeasca. Chiar dacă nu ader la sugestie, voi mai verifica documentaţia strînsă din teren. Şi ca o învăţătură de minte, la anul, dacă dă Dumnezeu mă voi prezenta cu două rapoarte arheologice, unul pe sistemul defensiv şi altul pe aşezare, dat fiind că sunt obiective diferite din toate punctele de vedere, istoric, cronologic, cultural. Aş mai câştiga încă 20 minute de prezentare şi lucrurile ar fi mai uşor înţelese de toată lumea.
In concluzie, a fost o sesiune bogată în descoperiri, idei, proiecte şi planuri. Sperăm că va urma o vară arheologică la fel de frumoasă.

.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>