SF. NICOLAE- O LEGENDĂ TRĂITĂ

De Sf. praznic al Schimbării la Faţă m-a binecuvântat Dumnezeu cu un mic accident, un examen în care avem şansa să aplicăm credinţa cu care ne lăudăm, înţelepciunea pe care pretindem că o avem. Aşa am înţeles, printre multe altele, şi o mică legendă de care voi aminti în continuare şi care ne explică de ce Sf. Nicolae este cel mai cunoscut şi îndrăgit sfânt de la noi.
Se spune că Sf. Nicolae şi Sf. Casian fuseseră chemaţi de Dumnezeu şi se grăbeau să ajungă. Pe drum, un om cu căruţa căzută în şanţ. Sf. Nicolae se opreşte, îşi suflecă mânecile şi dă ajutor omului. Sf. Casian se zoreşte să ajungă mai repede, să nu îşi murdărească reverenda. Intr-un târziu ajunge şi Sf. Nicolae, obosit şi prăfuit şi Dumnezeu îl răsplăteşte. Sute de Biserici îi poartă hramul pe când pentru Sf. Casian, dacă vezi câte una ici-colea. Legenda simplă ascunde un munte de adevăr şi anume acela că ajutorul prompt dăruit oricărui om aflat în necaz, face diferenţa chiar şi între sfinţi, darămite între oameni. Pentru că acest ajutor este mană cerească, văzut prin ochii celui care stă cu căruţa căzută în şanţ ca în legendă. De aceea trebuie să le mulţumesc celor care, asemeni Sf. Nicolae, s-au oprit din drumul lor şi m-au ajutat. Domnişoara Ana a venit şi mi-a scos casca. Ciprian, deşi nu mă cunoaştea, a blocat pentru câteva minute maşinile care veneau în spatele meu. Cătălin s-a ocupat de motoscuterul din care începuse să curgă benzina (pasiunea mea pentru motoscutere rămâne valabilă in continuare). Un altul a venit la mine şi mi-a spus să nu mă mişc. Un lucru esenţial atunci când ai fractură deschisă de humerus şi luxaţie de cot. Unii au sunat la Ambulanţă, alţii au identificat maşina care m-a lovit. Brancardierii care m-au purtat pe braţe din şosea la UPU, radiologie, secţie, sala de operaţii. Colegii care au venit cât au putut de repede la locul accidentului. Şi apoi, doctorul Vasile Olaru care, deşi fusese toată noaptea de gardă şi era la finalul programului, a rămas în continuare şi m-a operat, deşi operaţia nu a fost deloc simplă, cotul ajuns un pumn de oase şi articulaţia făcută praf. Prietenul din copilărie şi coleg de şcoală din clasele I-XII care s-a ocupat de anestezia generală din timpul celor două operaţii pe care le-am avut şi a stat alături de mine până mi-am revenit. Mare binecuvântare să fii trezit din anestezie de o voce cunoscută. Au urmat toţi ceilalţi, rude, prieteni, colegi, cunoştinţe care m-au cercetat în acele zile caniculare aducându-mi apă, sucuri, fructe. Să-i răsplătească Dumnezeu pentru toată bunătatea lor! Eu le dedic un cântec ,,Preţul corect,,.
Dar, dincolo de oameni au fost sfinţii. Grabnici şi ocrotitori. Nu cred că tăria şi limpezimea pe care le-am avut atunci au fost de la mine. Nici o emoţie, nici o durere. Adrenalina nu acţionează patru ore, atât cât a durat de la accident până la operaţie şi nici când sângele curgea fir continuu, după impact. Rugăciunea însă acţionează. Ca un fir care te ţine agăţat deasupra durerii şi spaimei. O trăire extraordinară care a compensat toată tevatura accidentului. Slavă Domnului!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>