DEŢINUTUL PROFET

DEŢINUTUL PROFET

Note de lectură

Emilia Corbu

 Motto:

…el are de spus ceva nou…nu este ajutat nici din Răsărit, nici din Apus, dar sunt oameni în lume care l-ar înţelege şi cu care ar putea lucra în acelaşi duh,,.(p.34)

Îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti şi publicată la Editura Bonifaciu în 2009, cartea ,,Deţinutul profet,, semnată de Ioan Ianolide este o carte rară. Micuţă, de format letter, cu coperţi cartonate, poate trece neobservată dacă nu ar fi numele cu rezonanţă de best-seller al  autorului şi gândul la  ,,Intoarcerea la Hristos,,. Dacă în prima carte Ioan Ianolide poate trece drept un memorialist şi biograf cu talent, în ,,Deţinutul profet,, se conturează ca un gânditor şi de ce nu, profet.

Profeţia unui martir

,, Deţinutul profet,, este o carte profetică, destinată timpurilor noastre, scrisă cu jertfă şi trudă de unul dintre mărturisitorii prigoanei secolului XX. Sinceră să fiu  mi-a fost greu să scriu  aceste rânduri tocmai datorită complexităţii textului, o monadă adică un tot cu mai multe planuri. O carte care ne lasă fără comentarii. Care răspunde la întrebări, care explică dar şi ceartă. O carte actuală. De aceea înainte de a sublinia câteva idei,  consider necesară o scurtă lămurire cu privire la profeţi.

Epoca noastră pasionată excesiv de viitor, de la  predicţii ştiinţifice la ghiceli băbeşti, are o anomalie. Este lipsită de profeţi. Unde sunt profeţii? În mod normal, ar fi trebuit să fie în Biserică. Dar, în zilele noastre, nici măcar personalitatea profetului nu  este recunoscută ca atare. In Vechiul Israel existau profeţii, preoţii şi învăţătorii de lege. In Noul Israel, Sf. Apostol Pavel în I.Corinteni, XII,28, menţionează slujitorii Cuvântului ,,Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli, al doilea Profeţii, al treilea Didascali,,. Aceştia constituiau o unitate diferită de cler[1]. Această triadă exista în  Biserica Primară. Istoricul T.M. Popescu consideră că ,,Profetul era organul inspirat care prezice, revelează, ceartă şi sfătuieşte[2]. Tot el constată că profeţia s-a stins de timpuriu. Când şi unde s-a pierdut Profeţia? Părerea mea umilă este că atunci când s-a instituţionalizat Biserica. Profeţia, spre deosebire de preoţie şi învăţătorii de lege nu putea fi instituţionalizată. Profeţii erau personalităţi harismatice. Har în stare pură. Nu putea fi administrat de instituţii omeneşti.

Cartea ,,Deţinutul profet,,  ridică două întrebări. In primul rând dacă Ioan Ianolide a avut dar profetic. In al doilea rând dacă ne aflăm în faţa unei profeţii, o lucrare inspirată de Duhul Sfânt sau a unei opinii personale rezultate dintr-o amarnică experienţă de viaţă aşa cum se exprimă şi autorul ei. ,,Aceste gânduri ne vin ca buni creştini ortodocşi, iubindu-ne Biserica, dar în condiţiile calvarului şi Golgotei (p. 185). Intrebarea e bună deoarece ne aflăm în epoca falşilor profeţi şi a hristoşilor mincinoşi.

Cine este un  profet?

Dacă facem portretul robot al unui profet, Ioan Ianolide  se deosebeşte de acesta  prin teoria extazului.

Teoria extazului spune că profeţii cădeau în extaz atunci când profeţeau sau aveau viziuni cereşti. Analizând această problemă, Procopius din Mitylene, unul din prima serie de teologi ai Bisericii, a dat în secolul al VI-lea o definiţie destul de raţionalistă şi spiritualistă a profetului. Acesta a spus că în timpul extazului inteligenţa umană este umbrită de Duhul Sfânt[3]. Noi nu avem ştire despre vreo cădere în extaz a Deţinutului, deşi menţionează că aceste gânduri îi vin după rugăciune.  Dacă analizăm însă  textul lui Ianolide găsim următoarea prezentare: ,,Deţinutul dispune de un detector suprasensibil al duhurilor,, (p.30). Or, ştim foarte bine că duhurile pot fi deosebite doar de Duhul Sfânt.

,,El este un eremit de  modă modernă. Contemplă lumea în Hristos şi-l preamăreşte pe Hristos în lume, umplând lumea cu Duh Sfânt. Se simte că pluteşte cu un gând deasupra lumii, iar lumea e gând şi aşa se întâlneşte cu Gândul necreat,, (p.25). Poate fi acesta un moment contemplativ specific extazului? Eu cred că da. Ioan Ianolide nu era adeptul vorbelor goale sau al metaforelor.

Dar sunt şi trei  elementele comune dintre un profet clasic şi Ioan Ianolide

a) Parcursul vieţii

Profeţii sunt oameni care în urma unei revelaţii, au primit Duhul Sfânt şi au împlinit Cuvântul lui Dumnezeu cu preţul vieţii lor. Sunt un fel de sfinţi în viaţă, slugi devotate şi prieteni ai lui Dumnezeu. Oameni aleşi! Viaţa lor e dedicată exclusiv lui Dumnezeu, pentru care nu cruţă nimic şi pentru care  intră în conflict de multe ori cu puterea politică a timpului lor. Mulţi dintre ei au murit asasinaţi la comandă politică şi au avut duşmani chiar din rândul preoţilor.

Ioan Ianolide este un mărturisitor. Condamnat şi închis la vârsta de 20 de ani, a petrecut întreaga tinereţe şi maturitate, peste 20 de ani în cele mai cunoscute temniţe comuniste. Supravieţuieşte  prin mărturia şi comportamentul creştin pe care îl manifestă constant. Acolo îl descoperă cu adevărat, îl înţelege, îl trăieşte pe Hristos. După eliberare mai trăieşte 20 de ani. (va urma)



[1] Teodor M. Popescu, Biserica şi Cultura, Ed. Institutului Biblic, 1996, p.85.

[2] Idem, p.87

[3] Basile Tatakis, Filosofia Bizantină, Ed. Nemira, p.80

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>