Noi angajări

Cu cele două angajări anunţate la concurs peste trei săptămâni, Muzeul Judeţean Ialomiţa va atinge cifra record de 63% personal administrativ în acte şi 73% în realitate, pentru că doi restauratori fac şi administraţie. Dacă mai adăugăm la cheltuielile de personal pentru administraţie şi plata serviciilor de pază ale muzeului şi secţiilor, înseamnă că mare parte din bugetul de personal şi servicii  este mâncat de administraţie şi pază.Pentru ce există un muzeu? Să aibă o activitate de specialitate sau să fie doar administrat şi păzit? Autorul acestei politici manageriale este Florin Vlad care în calitate de director a făcut în cei 13 ani de domnie şase angajări din care două cu studii superioare, trei cu liceul şi una cu şcoală generală (anunţată în curând). Numărul mic de angajări cu studii superioare a fost compensat printr-o altă şmecherie administrativă. Astfel că şase angajaţi cu studii medii ai muzeului au fost trecuţi pe studii superioare prin transformarea postului după ce au absolvit o facultate la Spiru Haret în Slobozia, devenind astfel specialişti în administraţie. In consecință  procentul de studii superioare în cadrul personalului administrativ a crescut la 35%. Problema este că nu toţi din cei 35% şi-au schimbat şi obiectul de activitate ci, unii au continuat să lucreze aceleaşi activităţi pentru care fuseseră angajaţi cu studii medii. Prin urmare absolvenţii cu studii superioare, cursuri de zi ai unor facultăţi de profil Istorie (cu toate secţiile), Restaurare şi Conservare, Istoria Artei nu au avut nici o şansă la Slobozia.Care nu au devenit şomeri s-au reprofilat. Posturile lor nu mai există.

După ce în 2013, după tăierile posturilor vacante, muzeul mai rămasese  cu 5 posturi, pe care noi speram să fie angajaţi specialişti în domeniile specifice unui muzeu, ne-am trezit că doar în ultimele şase luni directorul face trei angajări. A fost deja angajat un îngrijitor şi va mai angaja în curând încă un îngrijitor şi un referent. Noul îngrijitor se va adăuga celor şase  persoane cu atribuţii de curăţenie, adică trei supraveghetoare care ţin şi curătenia în expoziţii, şi trei persoane  care se ocupă  de întreţinerea curţii. Din cei trei doar unul este îngrijitor,  ceilalţi doi  au alte funcţii dar le e mai simplu să stea prin curte. Referenta se va adăuga la alţi trei referenţi.

O problemă nerezolvată-personalul de specialitate al muzeului

In anul 2013 adresam un memoriu Consiliului Judeţean Ialomiţa în care arătam în 10 puncte starea gravă în care se află Muzeul Judeţean Ialomiţa. Nu a fost analizat de nici o comisie de specialişti, dar eu am trecut deja prin două procese, fiind sancţionată practic de două ori. Primul punct din memoriu se referea la deprofesionalizarea muzeului. Practic muzeul are cinci specialişti (doi cercetători şi trei muzeografi). Cu aceştia trebuie să asigure funcţiile de bază ale instituţiei prevăzute prin lege adică CERCETARE, CONSERVARE ŞI RESTAURARE PATRIMONIU, VALORIFICARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI EXPOZIŢIONALĂ. Toate acestea trebuie aplicate domeniilor Istorie, Arheologie, Etnografie, Artă.  Din cei cinci specialişti, unul funcţionează tot timpul la Oraşul de Floci. Deci rămân patru. Aceştia trebuie să asigure o listă de 14 categorii de activităţi de la cercetare ştiinţifică şi  expoziţii, până la ghidaje, întocmirea de fişe FAE, evaluări, inventare etc. In 2013 am efectuat de pildă 30 de activităţi mari, o activitate însemnând un şantier arheologic de două luni, o activitate însemnând publicarea unei cărţi de specialitate de 300 de pagini, o activitate însemnând participarea la cinci sesiuni naţionale şi internaţionale. Şi eu am avut 30 de astfel de activităţi într-un singur an. Pentru fiecare activitate a trebuit să fac totul singură: administraţie de şantier, întocmirea unor documentaţii de specialitate, prelucrarea şi repertorierea a 3000 (trei mii) fragmente ceramice, desenat şi prelucrat grafic sute de desene (deşi nu sunt desenator), făcut şi prelucrat sute de fotografii (deşi nu sunt fotograf), tehnoredactat şi lucrat în diverse programe, documentare propriu-zisă pentru fiecare temă. Ca să mai spun că a trebuit să fac şi servicii care ţineau de administraţie adică să  caut singură prin oraş traducători autorizaţi, să duc adrese pentru oferte de traducere, publicare etc.Să caut edituri.Pentru toată munca din 2013 mi s-a acordat la evaluare nota 3,60 adică cu 10 sutimi peste satisfăcător. O evaluare poate fi anulată doar de instanţa judecătorească. Şi aşa, după atâta muncă m-am ales cu un proces pe care l-am câştigat, evident, dar vă spun asta ca să vedeţi până unde poate merge nemernicia conducerii MJI. Vede foarte clar care este volumul de muncă pentru un specialist şi angajează în continuare personal administrativ. Nu ştiu însă care este activitatea  personalului administrativ pentru că şedinţele de evaluare sunt separate pe servicii. Se face şedinţă doar cu noi, cei cinci. Ceilalţi 14 au şedinţe separat, dovadă că nu au proiecte comune cu specialiştii muzeului.

,,Specialiştii,, directorului

El are nevoie de oameni care să-i facă piaţa, să-i spele maşina, să îl ducă şi aducă cu maşina în escapadele lui amoroase de la Oraşul de Floci. Toată ziua la oraş, 50 km dus, 50 întors, benzină cheltuită. Dar, de ce nu se duce şi la conacul Bolomey, secţie a muzeului, care arăta bine în 1990 şi acum stă să pice, că sunt doar 5 km. Când l-am întrebat în şedinţă de ce nu angajează specialişti, mi-a spus că nu-i permite legea. Legea i-a permis însă să transforme post de supraveghetor în post de conservator, deşi titularul nu avea nici o pregătire în domeniu. Legea i-a permis să transforme post de analist programator în referent sau post de supraveghetor în referent. Legea îi permite orice fantezie administrativă, dar a angaja specialişti, nu îi permite. Ca să vezi! In gura lui, legea e o balivernă, ca acelea înşirate la fraierii care îl cred.

Bănuielile mele

Bănuiala mea este că şi cele două posturi scoase la concurs sunt deja aranjate, beneficiarii lor fiind cei care au lucrat până acum pe convenţie civilă. Aşa se face că printre condiţiile de concurs au pus şi experienţa în domeniul muzeal. Adică un îngrijitor, care dă cu mătura, trebuie să aibă experienţă în domeniu. Când au angajat doi muzeografi doar cu studii de licenţă de patru ani nu au mai cerut experienţă în domeniu (au luat în consideraţie performanţa din timpul studiilor). Experienţa în domeniul muzeal nu e la îndemâna oricui. Oricum, angajarea pe convenţie civilă din fondurile de şantier de-a lungul mai multor ani a unor persoane care n-au văzut un şantier în viaţa lor, era o practică ce nu mai putea continua. O astfel de persoană consuma timp de un an bugetul unui şantier cu 12 oameni pe o lună. Şi nu era vorba doar de o persoană, ci de mai multe. Aşa se face că fondurile de săpătură acordate șantierelor erau destul de mici raportate la bugetul muzeului pentru cercetare arheologică.

Consecințe

Consecinţa dezechilibrului dintre cele două servicii ale muzeului va fi pe termen lung. Nu doar că procentul mic de specialiști în domeniu reduce șansele muzeului la acreditare dar creează și un personal-problemă.Oricine va fi director după Vlad nu doar că va prelua o situaţie dezastruoasă, dar va avea şi un procent de 70% din angajaţi  împotriva lui. Adică oamenii pentru care Vlad  a făcut praf statul de funcţii al muzeului ca să îi pună în posturi calde şi să îl apere la nevoie.