VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2014-RAPORT PRELIMINAR

Deşi săpăturile s-au încheiat doar de o lună, redăm mai jos, un raport arheologic preliminar. Până la raportul final mai avem şi alte etape de parcurs.

RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ SISTEMATICĂ-
VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomiţa), 2014

Proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
Dr. Emilia Corbu
Muzeul Judeţean Ialomiţa

Cod sit. 94802.03, cod. LMI IL-l-s-B-14071

Autorizaţie nr. 72/2014

Responsabil Ştiinţific: dr. Emilia Corbu
Fonduri de săpătură asigurate de Muzeul Judeţean Ialomiţa- 8000 lei şi Ministerul Culturii- 5000 lei.Perioada de cercetare-10 august- 16 octombrie 2014
Popina Blagodeasca se află la circa 4 km de locul unde râul Ialomiţa se varsă în Dunăre şi la 5 km de com. Vlădeni. Cercetările arheologice din aşezarea medieval-timpurie au fost publicate în primul volum al monografiei Vlădeni-Popina Blagodeasca .
Obiectivul principal al acestei campanii a fost cercetarea zonei din faţa şanţului de apărare, precum şi finalizarea unor complexe descoperite de-a lungul anilor şi legate oarecum de acesta.A fost decopertată o suprafaţă de 121 m2 distribuită în patru puncte, două în sectorul A şi două în sectorul B, trei pe partea de vest a grindului şi unul pe partea de sud. Rezultatele au fost de ordin calitativ şi cantitativ.
Din punct de vedere calitativ a fost primul an când am lucrat în diverse puncte ale popinei şi am avut ocazia să verific şi să evaluez în aceleaşi condiţii microclimatice aspectul a două niveluri arheologice getic şi medieval-timpuriu, în privinţa consistenţei, texturii, compoziţiei, culorii. Subliniez acest lucru deoarece în Bărăgan verile sunt secetoase, fapt ce poate influenţa descrierea sedimentelor la un moment dat. Din punct de vedere cantitativ au fost descoperite şi cercetate un număr de şase complexe arheologice.
Complexe medieval-timpurii.
Zona din faţa şanţului de apărare
De la bun început trebuie spus că în faţa şanţului de apărare pe SF c.14-19 şi pe SI-Cas. A53-SK am găsit un alt şanţ de apărare.
I. Situaţia din Cas. A53, SK, c.1-2 – Capătul nordic al şanţului de apărare. (Pl.II)
In cursul campaniei din 2014, am reluat cercetarea pe SG c. 10-15, unde investigam zona din faţa şanţului de apărare (SG c.4-9). Situaţia din 2011 nu era clară. Pe SG se constata o stratigrafie destul de deranjată şi inegală. Pe SG c.11, fusese descoperit un complex getic distrus de locuirea medieval-timpurie. Dar, dincolo de el, pe profilul sudic al SG c.15 se observa un complex medieval-timpuriu caracterizat de multă cenuşă şi arsură. Acest complex nu se mai regăsea pe profilul nordic care spre deosebire de cel sudic era foarte curat, simplu cu un nivel arheologic destul de sărac şi subţire. Pornind de la această situaţie, în 2014, am deschis o casetă Cas. A 53 (4 x 4 m) de-a lungul profilului sudic al SG c.15. Pe suprafaţa ei am descoperit un complex cu aceleaşi caracteristici ca ale șanțului pe celelalte secţiuni SF, SI, SH, adică un sediment brun-negricios, afânat, caracterizat de cenuşă şi arsură în pelicule alternate cu pământ galben şi pungi de cenuşă (fig.1). In consecință am mai deschis o secțiune SK din care am lucrat doar primele două carouri (4 x 1,50 m) (fig.2). Pe suprafaţa cercetată şanţul avea lăţimea de 7 m, adâncimea maximă de 1,75 m şi urca treptat pe profilul cas. A53, pentru ca în SG să nu mai fie vizibil deloc. Practic pe traseul cas. A53- SK, c.1-2 am surprins capătul nordic al şanţului (fig.3). Posibil că acel complex cu cenușă și arsură și o groapă de par de pe SG c.14-15 provine de la o construcție de la capătul șanțului. Inventarul descoperit consta din 346 fragmente ceramice, 111 fragmente medii şi mici de oase de animale, câteva pietre. Fragmentele ceramice proveneau de la patru categorii specifice evului mediu-timpuriu şi anume: ceramica nisipoasă (48,55%), ceramica cenuşie (15,89%), ceramică din pastă roşie (20,52%) şi ceramica lucrată cu mâna (15%). Prima categorie era cea mai numeroasă şi anume 168 frgmente din pastă de calitate diferită. Astfel în straturile de suprafaţă (-0,40 m) au apărut cioburi din pastă cu nisip şi scoică şi caolinoidă decorate divers cu registre de striuri, corp canelat, registre de valuri alternate cu striuri, valuri formând ochiuri între ele. Din straturile mai profunde (-1,20-1,35) au apărut fragmente din pastă cu nisip şi microprundişuri decorate cu registre de valuri, registre de striuri şi valuri formând ochiuri între ele. Nu lipsesc cioburile din pastă semifină cu nisip abia vizibil decorate divers.
Din categoria ceramicii cenuşii au apărut 55 de fragmente dar destul de diferite calitativ şi chiar cronologic. Astfel în straturile de suprafaţă se găsesc cioburi din pastă fină, cenuşie de nuanţe cromatice diferite, lucrată la roata de mână, în timp ce în adâncime apar cele cimentoase lucrate la roata rapidă, atipice, care merg din antichitate până în epoca migraţiilor. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna au apărut 52 de fragmente din pastă cu cioburi pisate, angobă portocalie, decorate cu incizii scurte. Sunt şi fragmente cu nisip şi cioburi pisate în pastă, lustruite.
Din categoria ceramicii din pastă roşie de amforă, ulcioare sau oale au apărut 71 de fragmente mai mult în straturile de suprafaţă şi mai puţine în adâncime.
Situaţia statistică a inventarului este similară cu aceea a şanţului pe SI, SH şi SG.
II. Şanţul de apărare pe SF c.14-20 (Pl.I )
Secţiunea SF/2007 a fost prelungită cu încă 14 m spre vest pentru a vedea zona din faţa şanţului de apărare de pe SF c.6-c.13. A rezultat SF c.14-20 cu dimensiunile de 14 x 1,50 m.
Pe traseul acesteia a fost descoperit un alt şanţ de apărare identic cu cel de pe SE. Se delimita la 0,35 m de la suprafaţa solului ca o peliculă brună- negricioasă, foarte afânată alternată cu pelicule mari de pământ galben (Fig.4). Acest sandviş cobora până la 1,10 m unde sedimentul brun se restrângea sub forma unor gropi ovale de dimensiuni diferite cu un diametru aproximativ cuprins între 0,70- 2 m, adânci de aproape 2 m (fig.5). Situaţia pământului galben din jur ne îndreptăţeşte să credem că acesta nu provenea de la malurile colmatate ale şanţului, ci pur şi simplu nu fusese săpat. Practic şanţul a fost săpat uniform până la 1,10 m după care fundul a fost împânzit cu gropi adânci până la 2 m. In capătul vestic, la adâncimea de -0,85 m se afla o treaptă lată de 0,75 m pe care se afla un sediment cenuşos şi două gropi de par. Acest fapt ne îndreptăţeşte să credem că acolo se afla paramentul de lemn al şanţului(fig.6). Tot la acest capăt s-a delimitat o situaţie extrem de rară. Sub un nivel de aprox. 0,25-0,30 m în care se amestecau stratul arabil cu nivelul arheologic se afla pământ galben curat. Practic şanţul se închide într-o depunere de pământ galben cu care nu are nici o legătură. Dacă ar fi urma unui val aplatizat atunci ar fi trebuit să se afle deasupra nivelului de călcare de la care a fost săpat şanţul. În cazul nostru, deşi ne-am adâncit în pământul galben până la -0,60 m, deci sub nivelul de săpare al şanţului, nu am găsit nici un nivel de călcare. Din păcate, din pricina culturilor agricole nu ne-am putut extinde mai mult. La celălalt capăt, estic, al şanţului stratigrafia este una specifică în care sub stratul arabil se afla nivelul arheologic destul de gros (fig.7).
Situaţia stratigrafică de la SF c.20 este identică cu situaţia de pe SC/2002, unde la -0,30 apărea pământ galben curat. Distanţa dintre SF c.14-20 şi SC/2002 este de doar 50 m. SC a fost trasată N-S pe un vârf ca o colină înălţată şi care coboară lin spre SF.
Situaţia va fi explicată doar după prelungirea secţiunii SF în culturile agricole şi efectuarea unei ridicări topografice a zonei. Avem două ipoteze de lucru. Prima ar fi existenţa unui val antic de pământ în zonă. A doua, existenţa unui tumul aplatizat. Avem ştire despre existenţa a doi tumuli situaţi la capătul sudic al popinei, la aproximativ 200 m de locul nostru, distruşi în timpul comunismului pentru ridicarea digului din apropiere. La o periegheză în zonă am descoperit pământ galben în suprafaţă.
Inventarul şanţului de apărare pe secţiunea SF este mult mai sărac, doar 93 fragmente deşi conţine cele patru categorii ceramice prezentate mai sus. Şi statistica lor pe categorii este oarecum diferită. Astfel că din ceramica nisipoasă s-au găsit doar 22 (23,65%) fragmente răspândite în toată secţiunea la adâncimi diferite şi de calitate foarte diversă fiind prezente patru categorii de pastă (cu nisip de granulaţie medie dar bine omogenizată, cu nisip puţin şi cioburi pisate, cu nisip şi microprundişuri şi în fine cu nisip şi scoică). Pasta cenuşie este şi mai puţin reprezentată de doar 8 fragmente (8,6%) foarte diferite calitativ şi tehnic, lucrate atât la roata de mână (în straturile superioare, până la -0,70 m) cât şi roata rapidă (în adâncime). Mult mai numeroase sunt cele lucrate cu mâna, adică 34 fragmente (36,55%) de calitate la fel de difierită. Unele au pasta poroasă, angobă cărămizie, ardere oxidantă slabă cu miez negru decorate cu brâu alveolat. Altele au pasta semifină cu nisip, eventual cioburi pisate, angobă cărămizie, ardere oxidantă slabă cu miez negru. La fel de ridicate (29 ex. adică 31,8% ) sunt şi fragmentele ceramice din pastă roşie, de import, specifice amforelor. Situaţia statistică a şanţului pe SF c.14-19 este similară cu şanţul pe SE şi SF c.6-13.
Segmentul de palisadă nr. 2 (cas. B37, cas. B38) (PL.III)
Şanţul în care a fost înfipt paramentul de lemn al palisadei s-a delimitat la -0,50 m de la suprafaţa solului ca un sediment brun-negricios, tasat, pigmentat cu pământ galben, rar paiantă şi arsură (fig.8). Şanţul cu pereţii evazaţi are deschiderea de 1 m la gură şi 0,60 m la bază. Adâncimea este de 1,12 m (fig.9). In acest an a fost cercetat pe o lungime de şase metri. Lungimea totală a segmentului de palisadă cercetat până în prezent ajunge la 17 m. In general, inventarul palisadelor a fost sărac şi în cazul de faţă constă din 139 fragmente ceramice de la patru categorii. Din pasta cu nisip s-au găsit doar 28 fragmente (20,14%) foarte diferite calitativ. Unele aveau puţin nisip decorate cu registre de striuri şi valuri pe umăr. Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar cinci fragmente (3,59%) unele lucrate la roata de mână, altele la roata rapidă, lustruite simple sau în linii oblice. Mult mai numeroase şi cu un procent aproape egal erau cioburile din pastă roşie de import (50 ex. adică 35,9%) şi lucrate cu mâna, adică 56 ex (40,28%). Deşi sărac şi atipic, procentele statistice arată o similaritate cu situaţia de pe şanţul de apărare pe SF, ceea ce denotă o contemporaneitate a celor două complexe. Acest segemnt de palisadă se datează împreună cu şanţul de apărare în sec.VII-IX.
Groapa de bucate nr. 27 (cas. B38, c.2)
Era o groapă inclusă într-o anexă gospodărească de formă ovală cu dm. de 3 m delimitată la -0,45 de la suprafaţa solului ca un sediment brun-maroniu, afânat cu pigmenţi de paiantă, pietre, material ceramic, cenuşă până la -0,80 m. Groapa avea formă de butoi cu diametrul gurii egal cu diametrul fundului de 1,35 m (fig.10). Gura era în formă de pâlnie, se îngusta şi forma un gât profilat sub care pornea umărul arcuit. Diametrul maxim al gropii era în zona mediană. In groapă se afla un sediment brun-negricios cu pigmenţi alburii de cenuşă vegetală, foarte afânat.
Groapa a intersectat palisada şi în zona în care cele două complexe s-au intersectat groapa avea peretele drept şi era amenajată probabil o intrare, locul în care se cobora în groapă. Acest amănunt ne îndreptăţeşte să credem că resturile palisadei erau încă vizibile în momentul în care groapa a fost săpată şi s-a ţinut cont de faptul că sub terenul afectat de şanţul palisadei nu s-ar putea amenaja umărul boltit al gropii. Inventarul gropii este la fel ca şi în celelalte gropi de bucate foarte sărac. Au fost găsite doar 64 fragmente din care 30 (46,97%) lucrate cu mâna, destul de atipice şi diferite calitativ. La fel de mare era şi procentul ceramicii din pastă roşie, de 29,68%, adică 19 fragmente diferite calitativ. Ceramica nisipoasă era de doar 20,31%, cele 13 fragmente fiind destul de diferite , reţinem însă pasta cu scoică şi ardere reducătoare. Nesemnificativă este ceramica cenuşie de doar 3,12%. Propunem o datare de sec.X.
Locuinţa de suprafaţă nr. 3 (Cas. A54)
In cursul campaniei din 2013 a fost cercetată pe suprafaţa SI c.13,14, cas. A51. In acest an a fost finalizată. După finalizarea prelucrării datelor grafice vom avea desenul întregului complex. Sub locuinţa de suprafaţă se afla un strat arheologic destul de gros în care se delimita un alt complex. Faţă de inventarul publicat în raportul de anul trecut nu sunt foarte multe diferenţe sub raport statistic şi procentual, încdrarea cronologică a complexului fiind în sec.X-XI.
Nivelul getic
Bordeiul getic nr. 3 (cas. B35-B36) ) (PL.IV)
Se delimita la 0,70-0,76 m de la nivelul actual al solului pe un strat de sedimente afânate de culoare brun-cenuşiu pigmentat cu galben. În umplutura gropii bordeiului se aflau alternate pelicule de sedimente brun-negricios, poros, pigmentat, alternat cu pământ galben sau cenuşă.
Probabil că are plan rotund. Am cercetat o suprafaţă de 5 m lungime şi 2,5 m lăţime. Podeaua lutuită se afla la -1, 65 m. Pe toată latura estică avea o treaptă lutuită, lată de 0,90 m, la adâncimea de -1,38 m. Pe latura de SE se aflau două trepte de intrare la -0,92 m şi 1 m (fig.11). Inventarul era sărac şi provenea din straturile inferioare deoarece în straturile superioare rezultate din distrugerea locuinţei, inventarul era aproape absent. Existenţa unor pelicule de cenuşă şi a unor bucăţi de paiantă arsă până la vitrificare ne sugerează distrugerea locuinţei prin incendiu.
In bordei se afla un inventar compus din fragmente ceramice neîntregibile aflate în toate straturile de umplere de la -0,70 la -1,50 m. Au fost găsite 396 fragmente din care 302 lucrate cu mâna (76,26%), 78 din pastă roşie de import (19,69%) şi 16 din pastă cenuşie (4,04%). Ceramica lucrată cu mâna era diferită calitativ. Unele aveau pasta semifină, bine omogenizată cu cioburi pisate, ardere oxidantă, decorate cu alveole şi butoni, apucători orizontale. Proveneau de la vase cu gât înalt şi buza dreaptă. Altele aveau pasta aspră cu cioburi pisate, ardere oxidantă bună, culoare roşie-cărămizie. Altele aveau o calitate mai slabă, pastă poroasă, ardere slabă, oxidantă. Unele aveau şi nisip în pastă, miez negru, angobă. Incadrarea cronologică a complexului va fi făcută după cercetarea integrală a acestuia.
Concluzii
Rezultatele acestei campanii au fost deosebite atât cu privire la sistemul defensiv cât şi cu privire la nivelurile de locuire din aşezare. In acest moment se poate spune cu siguranţă că aşezarea getică se întinde şi grindul sudic, mai precis dincolo de segmentul de palisadă nr. 2. Bordeiul getic se află la doar cinci metri de această palisadă însă stratigrafia casetelor în care a fost cercetat bordeiul este total diferită de stratigrafia casetelor în care a fost cercetată palisada. Aşezarea medieval-timpurie s-a dezvoltat în spatele palisadelor. Nivelul medieval timpuriu lipseşte pe traseul casetelor B35, B36, SL c.1,2. Acest fapt explică şi configuraţia terenului care coboară în pantă N-S.
Revelaţia campaniei este existenţa celui de al doilea şanţ de apărare la aproximativ 3-4 m distanţă de primul. Rămâne de văzut dacă cele două fac parte din acelaşi sistem defensiv sau sunt faze diferite. Ipoteza pe care o avem în acest moment este aceea că şanţul a avut iniţial forma unei potcoave aşa cum vedem pe secţiunile SE, SF c.14-19, Cas. A53-SK. Un braţ se închidea în Cas. A53, SK. Inventarul este similar, cronologic şi stratigrafic se încadrează în sec. VII-IX. Ulterior şanţul a fost refăcut începând de pe traseul SF, SI, SH, SG, unde deasemenea inventarul este similar, dar mult mai târziu. Bogăţia de inventar şi încadrarea lui cronologică în perioada sec.X-XI am pus-o pe seama apropierii de complexele de locuire din aşezarea medieval-timpurie, dar se pare că ne aflăm de fapt într-o fază mai târzie a şanţului de apărare. Diferenţele nu ar fi doar de inventar, ci şi de modul de săpare. In faza mai veche şanţul a fost săpat uniform până la o adâncime după care fundul a fost împânzit de gropi adânci de forme diferite. In faza mai nouă şanţul a avut aceeaşi adâncime pe toată suprafaţa. In ambele cazuri pereţii au fost întăriţi cu pari din lemn. Pentru a verifica această ipoteză trebuie să cercetăm limita nordică a grindului sudic.
Datările finale vor fi făcute după prelucrarea întregului material documentar.
Din pricina formatului de tabel situaţia statistică a inventarului nu a putut fi preluată pe blog. Mulţumesc lucrătorilor din Vlădeni care deşi nu aveau nici chef, nici timp, nici răbdare pentru săpături au venit până în ultima zi, singuri sau cu familia, pentru a încheia lucrările.Mai ales că a fost singura campanie în care s-a resimţit lipsa forţei de muncă, fiind zile întregi în care am lucrat cu patru oameni.  Raportat la volumul lucrării asta înseamnă lipsă de eficienţă.

Din cele peste 300 de fotografii de lucru, selectăm câteva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>