CÂT NE COSTĂ UN VOT?

Lanţul transformărilor

Pentru mine votul înseamnă lucruri foarte concrete, adică loc de muncă, salariu, atmosferă, stabilitate socială. Şi nu doar pentru mine, pentru oricare dintre noi. Ia, faceţi un exerciţiu! De pildă, în ceea ce mă priveşte, dacă votez Ponta, acesta ia chipul lui Ciupercă  în plan local. La rândul lui, suspectul Ciupercă ia chipul şefilor din judeţ,  în cazul de faţă devine Florin Vlad, adică o catastrofă. Cuvântul catastrofă înseamnă în limba greacă ,, o întoarcere spre cele de jos,, adică pe româneşte ,,întoarcere cu fundul în sus,,. Şi aceste transformări nu sunt ipotetice ci sigure, dovadă experienţa întunecată  a ultimilor 10 ani. Şi nu ai nici o şansă. Ciupercă nu admite alte păreri sau recomandări. Dacă îndrăzneşti să spui că lucrurile nu merg bine sau s-a încălcat legea eşti de-a dreptul călcat în picioare, sancţionat disciplinar, activitatea îţi este subevaluată, blocată. Este clar, ajungi să îţi cauţi dreptatea prin tribunale. Deci, Ponta se transformă via Ciupercă în şefi abuzivi, mitocani, beţivani, bani publici cheltuiţi pe chelmeze electorale sau pe proiecte mediocre, sărăcie, vorbe goale. Chiar şi imaginea de om modest a şefului CJI/PSD Ialomiţa ne-a costat de ne-a rupt. Cu benzina cheltuită de maşina CJI în peste 10 ani de navetă zilnică Ţăndărei-Slobozia, se cumpăra un apartament de serviciu în Slobozia, ba chiar unul de lux. Dar, a fost moftul lui să steie la Ţăndărei. Să devină  legendar. Ca Iliescu care ţinea, în vitrina modestă din sufragerie, ceşti cu toarta ruptă în timp ce hrănea în ograda de partid cârduri de lăcuste mutante. Două-trei rodeau o întreagă industrie cu fiare vechi cu tot. Un stol a ros jumătate de ţară.  Este adevătat că şi Iohanis se poate transforma în Ciupercă, aşa cum s-a petrecut cu Băsescu, dar mai e un amănunt.

Frica din sânul PSD-ului

Amănuntul pe care toată lumea pare să îl uite este momentul de cumpănă al PSD-ului. Dacă vor pierde al treilea mandat consecutiv funcţia de preşedinte, PSD-ul va dispare. Şi ei ştiu acest lucru. Dovadă, cacialmaua care a fost USL. Improvizaţia a mers strună până în acest moment. Adică au câştigat funcţia de premier. La momentul potrivit s-au detaşat de balastul Antonescu. Au făcut propria propunere pentru preşedinte. L-au găsit pe Ponta, al cărui guvern a parafat curând vânzarea (pardon, donarea) de organe (a se vedea scandalosul ordin 1170/ 22 octombrie 2014 prin care toţi cetăţenii români sunt potenţiali donatori de organe). Şi-au aranjat ploile în campanie şi acum au ajuns la momentul optim. Strategia a funcţionat ca la carte. Deci, acum votăm nu doar un preşedinte, ci şi viitorul celui mai corupt dintre toate partidele posdecembriste.

Misterul din Ialomiţa. Scaunele cu cap de  om

Să revenim cu picioarele pe Bărăgan. Sub administraţia Ciupercă,  în Ialomiţa  au apărut nişte ciudăţenii. Este vorba de scaunele cu cap de  om. Adică, nu funcţiile de conducere sunt ocupate de  persoane desemnate în urma unui concurs şi care fac periodic dovada performanţelor lor, ci scaunele însele par să nască oameni care stau acolo pe vecie. Şi, dacă smulgi unul de pe scaun curge sânge. Dovadă, scandalul interminabil de la  Spitalul Judeţean. Toată lumea e convinsă că micile monstruozităţi sunt hrănite în ascuns  şi cu scopuri mafiote de Ciupercă. Unii mai bine informaţi zic că Ciupercă de fapt nu ar fi ciupercă ci o caracatiţă şi că scaunele cu cap de om sunt doar tentaculele prin care sugrumă judeţul ăsta de zece ani. Ipoteza urmează să fie cercetată. Dar e destul de greu  să faci un scaun cu cap de om să recunoască, de fapt, că e lăbuţă de caracatiţă. Cu cap, e drept, dar tot lăbuţă.  Asta e problema! Psihoza din capul mutanţilor. Să revenim!  Ca să îl scoţi de pildă  pe unul ca V.F.  din scaunul în care stă lipit de 12 ani de parcă  i-au crescut rădăcini direct din fund (dacă tragi mai tare, îi rămân maţele pe scaun), trebuie să îl dezlipeşti pe Ciupercă din scaunul pe care s-a încolăcit de trei mandate. Dar ca să îl extragi  pe Ciupercă înseamnă de-a dreptul o operaţiune de comando. Pus lumina pe caracatiţă, tăiat cel puţin şapte capete, blocate încă două-trei, vrafuri de dosare, mascaţi, nervi, presă. Miercurea trecută, toate căpeţelele caracatiţii au tremurat din măduva oaselor de nu se puteau opri. S-au mai liniştit doar când  capul cel mare a apărut în uşa CJI, cam şifonat, cu tinicheaua de coadă că e suspect, dar totuşi întreg (nu-i lipseau nici măcar urechea bleagă şi limba vicleană). Suspect de cancerul corupţiei. Era de aşteptat.  De anul trecut l-am dat exemplu la Ziua de luptă împotriva corupţiei. Am croncănit a pustiu şi i-am zis că o să plece cu ruşine, dar m-a luat de duşman. Acum, s-a dovedit clar. Doar legat de cătuşe îl poţi dezlipi de scaun. Şi cătuşele au cheiţa la Justiţie. Şi Justiţia are scăunelul de la Premier. Şi primul-ministru are aprobarea de la Preşedinte. Deci, vrem sau nu , directoraşii care ne umbresc viitorul, primarii care ne ordonează localitatea, patronii care ne dau de muncă ţin, printr-un lanţ invizibil, de preşedinte. Adică de votul nostru, al fiecăruia dintre noi.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>