DESPRE MONUMENTELE ISTORICE DIN ORADEA
Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice s-a desfăşurat în acest an la Oradea, prilej cu care am vizitat şi reşedinţa municipiului Bihor, care arată ca o adevărată reşedinţă de judeţ din România comparabilă cu Iaşiul, Constanţa, Sibiul, Craiova şi depăşind de departe Bucureştiul la un capitol drag nouă şi anume restaurarea şi conservarea monumentelor istorice.
Oradea are 252 monumente istorice, majoritatea covârşitoare din secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX, în stil Secession, Belle Epoque etc. Au diverşi proprietari: persoane fizice, persoane juridice, Biserica Ortodoxă, Romano-Catolică şi alte confesiuni religioase.
La prima vedere gestionarea sutelor de monumente din care o bună parte sunt în municipiul Oradea, ar părea o problemă insurmontabilă, cu atât mai mult cu cât economia locală pare a fi aceeaşi ca şi în restul ţării. Şi în centrul Oradei sunt magazine de haine SH sau pline cu chinezării de proastă calitate. Şi, totuşi monumentele din Oradea arată superb, bine întreţinute, renovate şi restaurate de la arhitectură până la stucaturi, decoraţii în frescă, piatră sau mozaic, vitralii etc. Mai mult chiar, spaţiul din jurul lor este amenajat cu parcuri, lacuri sau spaţii de agrement. Ba, chiar şi mai mult, există reviste şi broşuri bine realizate cu privire la monumente istorice şi turism cultural.
Banii pentru restaurare au venit pe diverse căi: de la Ministerul Culturii, din bugetul local dar mai ales din fonduri europene. Pentru restaurarea Cetăţii Oradea s-au obţinut 8 milioane euro, din fonduri europene. In spatele sutelor de monumente renovate sau restaurate se află echipe de specialişti care ştiu să facă proiecte, ştiu ce să ceară şi mai ales să pună în practică.
Cu alte cuvinte Oradea arată ca un oraş european, aşa cum ar trebui să arate toate oraşele din România. Şi, o bună parte din ele chiar arată.
Intorcându-mă acasă, evident, mi-am pus aceleaşi întrebări pe care mi le pun de 14 ani. De ce Ialomiţa care are de 10 ori mai puţine monumente istorice, doar vreo 20 de monumente de arhitectură din care vreo 10 conace mai importante nu are nici măcar un conac restaurat şi renovat. Singurele monumente care au fost renovate sau restaurate parţial au fost unele biserici şi iniţiativa a aparţinut proprietarilor lor. Monumentele laice aflate în grija Statului arată mai rău decât în 1990. Direcţia pentru Cultură Ialomiţa nu vede, nu aude, nu ştie! La cea mai recentă şedinţă din mai 2014, au fost făcute propuneri pentru 37 de monumente din 4 judeţe. Ialomiţa avea doar o propunere şi aceea era biserică. Nici la capitolul privind includerea în listă a unor alte monumente nu stăm bine. In 1990, din vechea stradelă comercială a oraşului Ţăndărei, din secolul XIX, se mai păstrau circa cinci case, plus conacul moşierului Tănase Irimia, plus una din cele mai vechi gări din România de la 1890, plus o şcoală de pe la 1830. Acum se mai află în picioare doar gara şi şcoala, restul au fost demolate. Nu ştim pentru cât timp şi acestea.Şi nici măcar gara şi şcoala nu se află pe Lista Monumentelor Istorice. Aflam, în urmă cu câteva luni, că Direcţia se străduia să înregistreze vreo patru colaci de puţ, şi supărare mare, Ministerul nu aprobă.
In urmă cu doi ani, citeam în ziarele locale articole despre starea jalnică a monumentelor ialomiţene. Sunt actuale şi acum. Le vedeţi Aici şi Aici. Nimic nu s-a schimbat, nici măcar directoarea Elena Păcală, aceeaşi de 14 ani. Dovadă că specialiştii în cultură nu se pot forma la locul de muncă, indiferent de speranţele pe care şi le-a pus partidul în ea, la angajarea din 2001. NU este problema contibuabililor ialomiţeni că Direcţia pentru Cultură nu are specialişti, ci a celor care gestionează această situaţie în detrimentul monumentelor din Ialomiţa. Scuzele Direcţiei că nu sunt bani, sunt cel puţin hilare, dacă nu sunt de-a dreptul acuzatoare. Ce s-ar fi întâmplat cu Oradea dacă nu s-ar fi găsit bani? Ar fi arătat ca un oraş ruinat. Cred că nu banii sunt problema, ci oamenii. ,,Când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni,, cuvinte spuse în urmă cu 3000 de ani de proorocul David, valabile şi azi, semn că nu vremurile sunt potrivnice, ci oamenii sunt nevolnici.
Dar mai bine, să vedem imagini din Oradea. In imagini vedeţi diverse momente din amplul proces de restaurare şi conservare.
Toate restaurările au început cu săpături de salvare în interior…
Nici starea monumentelor din Oradea nu era prea bună, initial.
Zidurile vechi au fost incluse în noul proiect, aşa cum vedem la zidu inclus în pavaj.
S-au propus şi reconstituiri. In vechime cetatea era înconjurată de un şanţ plin cu apă. Astăzi acolo e o şosea. S-a început reconstituirea podului ce se afla peste şanţ. La nivelul şoselei se ridică piloni de zidărie.
In jurul monumentelor se află spaţii de agreement.
In centrul Oradei au fost restaurate monumente în stil Seccesion.
In Palatul Princiar au fost restaurate basoreliefurile cu grifoni şi pictura de secol XVI.