Pentru prima oară am văzut şi eu raportul de activitate al muzeului publicat pe site-ul Consiliului Judeţean Ialomiţa. O fi fost şi în anii trecuţi, dar nu am avut ocazia să-l văd afişat sau poate e ascuns în vreun colţişor de net. Sau poate, pur şi simplu, m-a ferit Dumnezeu de apoplexie! Cert este că, după ce am citit de două-trei ori execuţia bugetară a muzeului pe 2013 şi am realizat cifrele, după ce le-am adăugat ca tot ţăranul patru zerouri în coadă ca să le înţeleg mai bine, am avut un moment de şoc şi o noapte de nesomn. Mi-am zis ,,Aşa ceva nu există!,,. Intotdeauna am atribuit oamenilor din jurul meu o brumă de caracter şi un pic de bun-simţ, dar  am descoperit în cifrele redate sec că unii au de-a dreptul ceafă porcească şi caracter pe măsură, ceea ce omeneşte nu e posibil. De aceea cred că  raportul e întocmit greşit şi de aceea ar trebui cercetat.

Fondul problemei

Ca orice arheolog depind de fondurile de săpătură. De ani de zile, şantierul Vlădeni-Popina Blagodeasca primeşte de la MJI între 8000-10000 lei. Asta înseamnă supravieţuire. Cu aceşti bani se încheie convenţii civile pentru zilierii care sapă pe arşiţă, vânt, ploaie, frig cu un salariu minim pe economie şi plătesc impozit atât ei cât şi muzeul, aşa încât din cei 10000 lei rămân net pentru muncitori cam 6000 lei. Oamenii sunt nemulţumiţi, pe bună dreptate, când după o lună primesc un maxim de circa  500 lei. Cel mai mult, sufăr eu. Am de îndeplinit nişte obiective clare şi am  de săpat mult, uneori până la 2 m adâncime, cum ar fi în zona şanţului de apărare cu nişte oameni nemotivaţi. La rândul meu, nici eu nu o duc mai bine. Primesc diurnă 13 lei. Nu mi se asigură bani de cazare şi nici de transport. In aceste condiţii,  de circa trei ani Ministerul Culturii mi-a întins o mână de ajutor şi mi-a finanţat  cu circa 5000 lei o parte din lucrări, atât pentru săpătură, pentru ridicare topografică dar şi pentru transport.

Conducerea muzeului mi-a zis mereu că nu sunt bani, ba chiar contabila se deranja de faptul că banii Ministerului veneau după încheierea lucrărilor şi ei trebuiau să asigure un avans de 15% pe care ulterior îl recuperau. Nu erau bani nici de avans, şi atâtea hârtii cât solicita MCPC, mai bine lipsă! Şi eu credeam, ca orice om de bun-simţ. Nu sunt bani, ce să faci!

In tabelele citite zilele acestea am constatat cu obidă că au fost bani, atât de mulţi încât era să mă  îmbolnăvesc! Pentru convenţii civile şantiere arheologice au fost 184 346 lei, aproape două miliarde lei vechi. Incredibil! M-am uitat de zece ori la cifra asta.

Unde au intrat banii? Pe scurt, într-o colivă pentru milogi şi un tort pentru şefi.

In raportul cu pricina sunt reluate de vreo trei ori, în formule şi tabele diferite toate activităţile muzeului. Deci banii cu pricina au intrat în cele şase şantiere arheologice cu cercetări sistematice. Să le luăm pe rând! Coliva a fost pentru fraieri:

1.Platoneştiul nu a primit nici un ban de la MJI, ci doar de la Ministerul Culturii.

2. Vlădeni-Popina Blagodeasca a primit ,,fabuloasa,, sumă de 10 000 lei.

Deci, după ce au terminat cu mine au mai avut de împărţit ce a rămas,adică tortul de  174 346 lei la  cele patru şantiere norocoase: Borduşani, Oraşul de Floci, Piscul Crăsani şi Stelnica. Intuiţia îmi spune că e posibil  ca Stelnica să fi primit tot o linguriţă de colivă. Deci, tortul de miliarde să fi fost împărţit la trei. Dar Borduşani primeşte bani şi de la Muzeul Naţional pentru că este coordonat de un arheolog de acolo. Oraşul de Floci primeşte bani şi de la Ministerul Culturii pentru că are şef de la Bucureşti. Socoteli complicate! Este drept că la Oraşul de Floci, zilierii de pe şantier lucrau şi la tarabele din lemn şi stuf pregătite pentru festivalul de bucătărie, dar totuşi, este o sumă considerabilă, iat festivalul avea bugetul lui de aproape 30 000 lei. Deja lucrurile mă depăşesc!

Deci în  timp ce eu mă chinuiam să lucrez pe caniculă cu un buget de 10000 Ron (adică o sută de milioane lei vechi), colegii mei împărţeau două miliarde de lei vechi. De aceea zic eu că raportul e greşit, că omeneşte vorbind nici un om nu poate avea îl el atâta nemernicie şi ură încât să-şi bată joc în halul ăsta de instituţie şi de colegi. Doar dacă acel individ nu e om, ci bestie!

Care-i valoarea banilor?

Pentru DNA, o pierdere de unul sau două miliarde lei vechi aruncaţi aiurea sunt o nimica toată. Ei investighează fraude uriaşe. Şi aici nu a fost fraudă, ci moftul directorului de a cheltui cât şi unde pofteşte. Doar că într-un muzeu,  cu un miliard lei vechi  se poate asigura salariul pe un an la trei cercetători. Cu un miliard lei vechi putea fi asigurat salariul  la patru-cinci muzeografi tineri. Prin urmare cu un miliard lei vechi se puteau angaja tineri specialişti şi se rezolvau multe probleme de fond. Locuri vacante existau.

Minciuna minciunilor

Doar că minciuna minciunilor pe 2013 nu a fost faptul că nu avem bani de săpătură. A fost alta care le-a întrecut pe toate. Directorul mi-a reproşat că a trebuit să dea oameni afară ca să publice monografia arheologică Vlădeni-Popina Blagodeasca. Se referea la faptul că în 2013,  a fost reorganizată  paza de zi asigurată de firma specializată, urmând ca în vechea formulă să fie păstrată doar cea de noapte.  Totuşi, un timp am avut mustrări de conştiinţă. Aşa că, am făcut tot posibilul ca volumul să iasă cât mai ieftin. Publicarea cărţii a costat circa  10000 lei (una sută milioane lei vechi). Ca să văd acum, la spartul târgului, că de fapt doar paza de noapte costa muzeul aproape 1,5 miliarde lei vechi iar în 2014 se estimează să coste cam 187432 ron (1,8 miliarde lei vechi). In medie, o noapte de pază la muzeu costă până în  5 milioane lei vechi. Un adevărat chilipir! Nu-i adevărat ce spunea în ziare că firma cu pricina ar fi cocoloşită de Ciupercă. La asemenea ofertă o lumânare mai lipsea, ca să fie pomană curată. Colivă era, muzeul pe năsălie e de mult, deja s-a împuţit! Era cazul să fie îngropat de tot.

E clar, cifrele din execuţia bugetară pe 2013 sunt greşite.  Ar trebui verificate!

Raportul MJI poate fi citit AICI!