INTOXICAŢIA CU CIUPERCI

O ŞEDINŢĂ DE POMINĂ

            Aşa cum spuneam în postarea de ieri noapte, eram hotărâtă să nu merg la şedinţa CJI referitoare la dreptul meu de exprimare. Pe deasupra îmi dăruise Dumnezeu o gripă, riscând un acces de tuse.

La ora 10 însă, mă sună Vasile Ciupercă, preşedintele CJI, şi îmi zice: Emilia, vino până la Consiliu! Eu, prudentă, întreb: De ce? Omul repetă ca de pe  patul de moarte: Emilia, vino la Consiliu, te rog. Hai, că te aşteptăm! Sunt răcită, tuşesc, dar să încerc, zic eu. Şi, mă pune aghiuţă  şi un motiv secundar pe care îl dau  în post-scriptum, să mă duc. Ii găsesc pe toţi în sala de şedinţe, adică preşedintele CJI şi cei doi vicepreşedinţi, plus Ilie Cioacă, Vlad Florin (director MJI) şi membrii comisiei  constituită de Ciupercă pentru analizarea memoriului meu și care anchetaseră pesonalul muzeului în şedinţa din 5 august.

            Vasile Ciupercă ia cuvântul şi începe pe un ton tăios un şir de acuzaţii la adresa mea, atât pe linie profesională, umană, comportamentală, disciplinară pe care susţine el le are dintr-un dosar gros rezultat în urma cercetărilor comisiei minune.  După care, regretând că mă cunoaşte de mică, pe  mine şi familia mea, trânteşte că va fi la latitudinea directorului muzeului sancţionarea mea. L-am ascultat până la sfârşit după care am cerut să iau cuvântul. Ciupercă s-a înfuriat, mi-a refuzat dreptul la cuvânt  după care m-a dat afară, repetând asta de două sau trei ori. In acel moment am ridicat tonul şi am cerut să mi se respecte drepturile constituţionale, dreptul la cuvânt şi dreptul la apărare. O parte din cei prezenţi au aprobat cu jumătate de gură. Aşa că le-am spus:

  1. Că întrunirea lor era şedinţă şi nu întâlnire cum susţine Ciupercă. În consecinţă trebuia să fiu anunţată din vreme cu privire la ordinea de zi  pentru a mă pregăti corespunzător.
  2. Că nu aveau de ce să îşi piardă timpul cu memoriul meu, ci în calitate de administratori ai acestui judeţ trebuiau să solicite o comisie de specialişti de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor care ar fi dat rapid un verdict. Nu era cazul să se frământe ei şase luni ca să mai scoată o şedinţă.
  3. Că activitatea mea în cadrul muzeului înseamnă printre multe  altele şi  două cărţi  publicate + circa  cincizeci de articole de specialitate, expoziţii şi participări la sesiuni, ceea ce mi-a adus o recunoaştere naţională şi internaţională în domeniu şi că această recunoaştere se revarsă implicit asupra instituţiei.
  4. I-am precizat răspicat că nu mă cunoaşte. Faptul că m-a văzut de 2-3 ori în şcoala generală şi că am vorbit de 4 ori în 12 ani, nu înseamnă că mă cunoaşte. 

Ca să împace atmosfera, câteva cuvinte a spus şi vicepreşedintele Martin începând prevăzător cu: Eu nu vă cunosc, am vorbit o singură dată în patru ani. Ilie Cioacă nu s-a putut abţine și a mai sforăit o psihologeală, aceea că sunt o frustrată. I-am îndesat în urechi replica: personal sunt o femeie împlinită şi  profesional mă bucur de recunoaştere. De unde scoţi dumneata frustrarea? In fine, şedinţa s-a închis la fel de abrupt cum a început cu ameninţările domnului Ciupercă că sunt o naivă şi că  se va proceda legal şi că n-am decât să mă duc şi la CEDO. 

  CELE ŞAPTE ÎNTREBĂRI

Am aşteptat şase luni ca să mi se răspundă la un memoriu, am avut parte de un circ și am ajuns în situaţia de a fi sancţionată. In capul meu sunt zeci de întrebări dintre care selectez şapte.

  1. Cum au ajuns înalţii de la CJI să facă o greşeală atât de absurdă în rezolvarea unui memoriu banal referitor la situaţia unui muzeu?
  2. De ce s-au complicat cu două şedinţe pentru intimidarea mea? Eu nu aveam nevoie decât de un răspuns scris.
  3. De ce în loc să analizeze cele arătate de mine au procedat la căutarea de probe împotriva mea în cadrul şedinţei din 5 august, punând toţi angajaţii instituţiei, de la tâmplar până la colaboratori să scrie despre mine?
  4. De ce Ciupercă insistă să trateze un memoriu despre situaţia muzeului ca un conflict de muncă?
  5. De ce nu mi-a fost aprobat accesul la dosarele în care se aflau argumentele în sprijinul celor afirmate de mine?
  6. De ce s-a hazardat Ciupercă să mă acuze de lipsă de rezultate, incoerenţă (provocată poate de boală), resentimente, neimplicare în managementul instituţiei, lipsa capacităţii mele de a mă integra (nu a precizat şi unde).
  7. De ce îl apără Vasile Ciupercă cu atâta ardoare pe Florin Vlad,  directorul MJI? Ce poate uni atât de mult doi bărbaţi? Singurele răspunsuri sunt dragostea sau banii. Din înţelepciunea populară știm  că:,,Două suferinţi pe lume sunt cu osebire grele/ Iubirea cea înfocată şi durerea de măsele,,

 In cazul dat excludem dragostea. Cei doi sunt heterosexuali şi au neveste acasă. Rămân banii! Adică aceia pe care eu i-am menţionat în treacăt în memoriu, când am vorbit de folosirea nepotrivită a fondurilor generoase  primite de muzeu pentru anumite proiecte. Dacă ştiam că acolo e cheia rezolvării memoriului, aruncată aşa în momente cruciale, doar pe ei construiam totul. Dar, naivă cum sunt, vorba lui Ciupercă, nu mi-am dat seama unde e lipiciul ce-l ţine pe director în scaun.

UN SFAT INTELEPT

Acum sunt în aşteptatea sancţiunii  ce urmează a fi emanată de Florin Vlad, directorul MJI, individ care de şase luni nu a mai schimbat nici o vorbă cu mine şi nu m-a invitat la nici o discuţie,  aşa că îi transmit pe această cale un mesaj important pentru sănătatea lui. Să fie și el o dată în viață un om cu o singură față, nu mielușel în fața CJI și căine turbat în fața angajaților. Decât să mă sancţioneze pe mine, mai bine şi-ar da demisia. Să fie băiat deştept. Să iasă din scenă frumos şi întreg, cu toate stenturile în inimă. Poporul s-a săturat de veșnica austeritate ialomițeană. Poftește cap de ciupercă pe tigaie. De ce să stea el lipit de cine nu trebuie și să ajungă sos? Cei trebuie lui compania lui Ciupercă? Dacă se întîmplă ceva, pe mine să nu conteze. Și chiftie să ajungă și nu îmi pasă. Sunt vegetariană. Prefer  cap de ciupercă pe tigaie.

 P.S.

Prin mintea mea naivă a trecut bănuiala că Ciupercă, vulpe bătrână,  va fi aflat că emisiunea Dosar de politician. Ghici Ciupercă, ce-i? a fost difuzată din pură coincidenţă exact de ziua mea de naştere. Cum nu mă uit la  televizor, am aflat de acest dar îngeresc  doar de ziua internaţională împotriva corupţiei, când am făcut referire la emisiune.  Aşa s-ar explica şi acuzaţiile lui Cioacă la adresa dreptului meu de exprimare. Că de ziua mea l-a lovit strechea pe Ciupercă.  Nu am apucat să le spun  că nu am nici o legătură cu emisiunea împricinată, deși le mulțumesc din suflet realizatorilor.  Aşa îmi dă Dumnezeu daruri bogate şi zile frumoase!

 

 

7 thoughts on “INTOXICAŢIA CU CIUPERCI

  1. Iti doresc refacere grabnica si reusita deplina. Te felicit indiferent de rezultat (il banuiesc deja pentru ca dreptatea umbla vesnic cu capul spart in tara noastra ) pentru ca ai facut ce trebuia! Instituiile sunt publice? Atunci trebuie sa stie toata lumea, tot contribuabilul cum stau lucrurile. Nu e nimic aiurea in a scrie public si a arata ce se intampla intr-o institutie publica decat pentru cei care la adapostul legii fac timpenii. Pentru ceia da, de cand e lumea! Esti si in gandul meu. Cu totii ne dorim o lume in care sa nu mai avem parte de oameni care sa ne intoxice! Imi place simtul unorului (mail ales !) in fata situatiilor de acest fel! Doamne ajuta, Emilia!

    • Multumesc mult, Cristina! Şi eu am gândit la fel ca tine, dar nu m-am gândit că dreptatea umblă, într-adevăr cu capul spart. Doamne ajută!

      • Ma iarta, te rog …era doar pesimismul meu din mine, frica mea generata de speranta pierduta ca cei care fac ceea ce trebuie si sunt corecti in orice imprejurare, mai ales cu banul public sunt merituosi si vor ajunge in frunte ca sa ii impulsioneze si pe ceilalti si sa puna rinduiala in organizatiile publice si in societate…Iarta-ma, te rog daca a sunat aiurea….
        Sa iti ajute Dumnezeu sa se termine cu bine si sa nu fii sanctionata pentru ca nu ai facut chiar nimic rau. Din contra: sa sacrifici si sa sustii cu fonduri proprii (din acel salariu atat de insuficient pentru o viata normala) incompetenta decidentilor inseamna foarte mult. Esti ca un ofiter superior care desi nu a depus juramantul oficial, se comporta ca atare.
        cu drag!

        • Vai, Cristina, cum să sune aiurea? Chiar mi-a plăcut. E un fel de proverb popular tonic şi realist. ,,Dreptatea umblă cu capul spart,, e un fel de confirmare a vorbei că ,,binele se lucrează greu,,. Dar, se lucrează şi rămâne! Doamne ajută! Cât despre oameni şi instituţii e o întreagă filosofie.
          Cu preţuire,
          Emilia

  2. Pingback: PELERIN ORTODOX » Micul dumnezeu al scenei politice dintr-un județ al Bărăganului. Despre dreptul la exprimare și anihilarea oricărei voci critice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>