Cum arătam în postarea de mai sus, directorul MJI e lipit de Ciupercă, preşedintele CJI, ca marca de scrisoare. Şi, după mintea mea marcată de naivitate și frustrare (conform duetului Ciupercă-Cioacă) lipiciul lumii ăsteia  sunt banii. Dar nu mă pot gândi la ei pentru că de altceva mă doare-n cot. De opiniile  lui Ciupercă.

In cadrul ,,întâlnirii cu Ciupercă,, în realitate o şedinţă în care am fost beştelită mi s-au adus mai multe acuzaţii dintre care două sunt foarte grave.  Mă opresc asupra lor.

 1. Mi s-a reproşat că nu am rezultate profesionale, acuzaţie la care mi s-a urcat sângele la cap. Activitatea mea înseamnă peste 30 de expoziţii din care unele făcute de la idee la exponat, două cărţi şi aproape 50 de articole de specialitate publicate în  mare parte în ţară dar şi în străinătate, cercetarea într-un  sit arheologic important, multe chestii mărunte de muzeu de la inventare până la păzit telefonul în secretariat. Este drept că nu am făcut şmotru în muzeu şi nu am spălat WC-uri şi probabil Ciupercă la aceste lucruri s-a referit. În viziunea lui inedită specialiştii sunt cei care fac şmotru după el.

2. Mi s-a reproşat că nu am sprijinit managementul muzeului. Dar oare rezultatele mele profesionale cui au folosit, nu acestui muzeu? La zecile de conferinţe, congrese, sesiuni naţionale şi internaţionale a fost prezent Muzeul Judeţean Ialomiţa prin Emilia Corbu. Cui au folosit toate astea? Mie în bucătărie sau imaginii muzeului reprezentată de alt director?  Nu e de mirare că Ministerul Culturii a ţinut pe site-ul oficial prezentarea mea ca director al MJI, deşi nu mai eram director de aproape 10 ani.

Dar recunosc în faţa lui Dumnezeu şi a  întregii lumii că au fost proiecte ale muzeului pe care nu le-am susţinut şi pe care le-am criticat în faţa directorului şi a altora. Aici, Ciupercă are dreptate! Nu am susţinut  proiecte mari pentru ei şi  pasiuni devastatoare cum e pasiunea lui Ciupercă pentru Oraşul de Floci sau pentru proiecte progagandistice.  Le enumăr pe scurt:

1. Statuia lui Mihai Viteazul de la Oraşul de Floci ridicată în 2001-2002. Bustul voievodului  a înghiţit la acea dată cu avize, proiecte, lucrare în sine mult peste două miliarde de lei vechi din bugetul local. Era vehiculată suma de 2,8 miliarde lei vechi, o sumă imensă la acea dată. Am respins acest proiect. M-au chemat la o şedinţă şi m-au destituit din funcţia de director. Nu mi s-a adus la cunoştinţă nici o acuzaţie nici până în ziua de azi. Ciupercă ştie, era în prezidiu. Aş fi putut să protestez. Nu am făcut-o! Am preferat să am zile grele, dar nopţi liniştite.
2. Baza de şantier de la Oraşul de Floci. Casa compusă din parter şi subsol, cu patru încăperi de circa 15-20 mp fiecare şi un subsol nici acum pus în valoare cum trebuie a înghiţit 11 miliarde de lei vechi alocaţi în plină criză (2009-2010) din bugetul local. Am criticat şi cheltuiala şi rezultatul. In consecinţă, am fost primită la bază un singur an. In anul următor făceam naveta 60 km pe  zi cu scuterul personal, în plin sezon pe o şosea naţională Bucureşti-Constanţa aglomerată, plecând în zori şi întorcându-mă la amiază. Deşi mă pasionează scuterele mari, mă gândesc să trec la o motocicletă hidramată. Il las pe Ciupercă  la Floci. Să steie  cât pofteşte. Uitasem să spun că din sacul acela de bani s-a făcut şi un WC public pentru vizitatori, de toată ,,isprava,,. E vorba de o gheretă din lemn acoperită cu stuf, cu un tron înalt şi împuţit, pe care nici eu, fată de la ţară nu l-am putut folosi niciodată. Aşa i-am înţeles pe vizitatorii care preferă să facă pipi în spatele statuii lui Mihai Viteazul, după care se şterg şi lasă şerveţelul jos. Apoi  merg şi se spală la izvorul cu apă caldă şi sulfuroasă, o bogăţie a zonei, irosită în câmp.  Pentru punerea lui în valoare Ciupercă nu a avut nici ochi şi nici bani.
3. Acoperișul muzeului era din țiglă și apa se infiltra pe alocuri. Acoperișul  vechi de 40 de ani trebuia doar izolat interior. S-a optat pentru un acoperiș nou. Le-am cerut să îl facă tot din țiglă pentru a păstra condițiile legale de conservare pentru depozitul aflat în pod. Directorul a vrut acoperiș din tablă. Urmarea a fost răscoacerea colecției de icoane pe lemn aflată nerestaurată în pod. Tabla nu are calități termoizolante asemenea țiglei. In anul următor, în muzeu ploua mai rău. Afacerea a costat trei miliarde lei vechi. Ridicarea unei vile țigănești  cu două nivele și 16 camere costa anul trecut trei miliarde lei. Pe noi ne-a ajuns atăt doar un acoperiș. De unde reiese că  și niște băieți fără școală fac afaceri mai eficiente decât duetul Ciupercă-Vlad.
4. Restaurarea fundaţiilor bisericii nr. 1 de la, aţi ghicit,  Oraşul de Floci. A ieşit o lucrare cu  fundaţiile dezvelite ceea ce ridică probleme de conservare şi un martor aplicat direct pe ele. Adică au ridicat un zid de aproape 1 m înălțime. Fiind biserică de secol XVI cu siguranţă a avut ziduri interioare. Pe acelea nu le-au mai înălţat, deşi proiectul a înghiţit trei miliarde lei vechi în anul 2012. Am criticat şi lucrarea şi cheltuiala.
5. Festivalul de artă culinară desfăşurat, evident, la Oraşul de Floci. Inventat în urmă cu trei ani  festivalul înghite bani de la buget pentru organizare şi premii. Dacă ar fi un festival de bucătărie tradiţională ar mai avea o noimă, dar se vine cu reţete din cartea de bucate. Organizarea lui la 70 km de Slobozia este un adevărat efort logistic în care sunt implicaţi colaboratori, o bună parte parte dintre angajaţii muzeului, personal din aproape toate instituţiile de cultură. In fapt iese un fel de festival propagandistic în care Ciupercă se plimbă, mănâncă şi bea cu electoratul din sud-estul judeţului. Fasole cu ciolan.  Foarte igienic totul. Au o pompă în curte şi WC-ul public minunat de care v-am spus mai sus. Este drept că pentru doamne se mai deschide şi unul dintre dormitoarele bazei unde se află o mică baie cu duş şi toaletă. Dar şi acolo este coadă şi instalaţiile de la bun început au fost cu probleme. Aşa că, mai bine după fasole cu ciolan este cazul să vizitezi situl, unde exact în anii ăştia arheologii au găsit nişte morminte pe care făloşi le arată la toată lumea.  Lumea curioasă se pozează cu scheletele. Uită de toate necesităţile! Aleşii locali dau premii la toată lumea. Evident, bani! Tot din bugetul judeţului. Doar pe premii s-au cheltuit anul acesta circa 100 milioane lei vechi. Au fost și amintiri de neuitat.  La primul festival, entuziasmul era atât de mare încât atunci când au ajuns la premiere nu mai aveau exponate. După juriu venea un roi de oameni care adunau totul de pe tarabe şi băgau în sacoşe. După care s-au urcat într-un autobuz şi s-au întors la Slobozia. Bănuiala unora a fost că era un autobuz pus de PSD. Participanții au rămas fără exponate. Slavă Domnului că pregătise primăria Giurgeni un borş de peşte pentru cei care erau să moară de foame cu banii în buzunare, ca mine, de pildă. Ciupercă s-a retras cu primari şi oficialităţi la o masă lungă. In treacăt, m-au invitat şi pe mine. Prevăzătoare mi-am luat borşul de peşte şi l-am mâncat singură în subsolul bazei. Exista riscul să scuip oasele în faţa cui nu tebuie.

5. Concursul de istorie locală ,, Barbu Catargiu,, adresat elevilor de liceu. La prima ediţie m-am implicat cu bucurie. Am făcut subiecte, am fost în comisie, am vorbit în deschidere alături de Ciupercă şi suita lui. Dar nu ştiam toate datele problemei. La sfârşit toţi participanţii au primit premii în bani. La fel, 100 milioane doar premii înmânate în plic de Ciupercă personal, asta după un discurs cu privire la grija lui faţă de tineri.  In realitate, Ialomiţa nu oferă şanse  nici adulţilor darămite tineretului. Aşa se face că tinere din Ialomiţa au ajuns pradă celei mai mari reţele de prostituţie din România şi fetele de la ţară sunt traficate pe autostrăzile din Spania. Chiar aşa, domnul Ciupercă! Cu ce tupeu înmânai plicuri cu bani unor copii? Mi s-a făcut greaţă şi am refuzat să mai particip şi la acest proiect.

Și astea au fost toate  proiectele pe care le-am criticat în 12 ani de zile și pentru care  cred că  am fost acuzată că nu am atitudine constructivă. Păi, la prețurile astea domn Ciupercă!? Așa umflate!

In imagine există un indicator din placaj spre ,,grupurile sanitare,,.

 ,,Grupul sanitar,, pentru vizitatori din baza  de șantier de la Orașul de Floci în care s-au investit 11 miliarde lei vechi. Fotografii realizate în octombrie 2013 cu ocazia festivalului de artă culinară ,, La Casa Tudorii,,.