DARURILE ANULUI (II). O CAMPANIE FRUMOASĂ

După cum ştiţi, în fiecare an, merg un timp într-un câmp arabil, concesionat unui străin, unde caut o aşezare de acum 1000 de ani. E făcută praf la propriu. A dat Dumnezeu şi în 12 ani am cercetat o parte din ea. Incepe să se contureze în plan, o aşezare mare, ordonată, cândva bogată, dintr-un timp istoric despre care noi cunoaştem foarte puţine, deşi atunci s-au produs evenimente colosale. In fiecare an găsesc un mic fragment din aşezare pe care îl desenez, fotografiez, înregistrez, adun toate ciobuleţele, le analizez şi scriu un raport sec. Minunea este că dacă adunăm toate aceste rapoarte seci, ele încep să vorbească foarte clar şi cu detalii. Doar că trebuie să ai răbdare să aduni cât mai multe fragmente de aşezare.
Trebuie să le mulţumesc din nou lucrătorilor din comuna Vlădeni care în această vară au lucrat trei săptămâni pe o caniculă groaznică, apoi pe vânt, apoi a venit ploaia…şi în fine printre picături că începuseră şi lucrările agricole.

 AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE

 DE LA  VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomița)

 Campania din anul 2013

 

Proiect finanţat de Ministerul Culturii

Dr. Arhg. Emilia Corbu 

 In situl arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (cod. RAN 94802.03, cod. LMI (Il.- s- B-14071) s-au efectuat săpături arheologice conform Autorizației de cercetare arheologică sistematică nr. 48/2013 în perioada 5 august-6 septembrie 2013. Situl se află în partea de NV a comunei Vlădeni, pe malul drept al râului Ialomița aflat la circa 2 km V și pe malul stâng al Brațului Borcea aflat la circa 4 km E. Fondurile alocate au fost de 10000 Ron de la Muzeul Judeţean Ialomiţa şi  5000 Ron de la Ministerul Culturii

Cercetările au avut loc pe grindul sudic şi au afectat o suprafaţa totală de 100 m2    pe o adâncime cuprinsă între 1-2 m. S-au trasat: secţiune SI (46 x 1,5 m, din care efectiv s-au cercetat doar 34 x 1,5 m), Casetele A50 (4 x 3 m), A51 (4 x 4 m), A52 (3 x 3). S-au  finalizat cercetările şanţului de apărare pe SH,  pe o suprafaţă de 10 m x 1 m x 2 m adâncime.

Documentaţia de specialitate întocmită constă din:  carnet de şantier, 23 de desene pe hârtie milimetrică,  peste 200 de fotografii. Au fost  adunate 167 pungi de  material arheologic pe niveluri  şi în complexe, din care au fost prelucrate pentru prezentul raport 2000 de fragmente ceramice.

Obiectivele campaniei au fost: I. Investigarea şanţului de apărare:

  1. finalizarea secţiunii SH şi deschiderea unei noi secţiuni, SI.
  2. Efectuarea unei ridicări topografice cu o propunere de reconstituire
  3.  Investigarea zonei din spatele şanţului de apărare.
  1. REZULTATE. In perimetrul deschis au fost cercetate cinci complexe arheologice. Inventarul acestora este în mare marte neîntregibil, de aceea într-o primă etapă am procedat la prelucarea statistică  în cadrul fiecărui complex. Rezultatele sunt interesante.1.a)  ŞANŢUL DE APĂRARE a fost investigat pe traseul secţiunilor S. H, c. 16-20 (L-10 x l m x ad.-2 m) şi S. I, c. 18-23 ( 34 x 1,5 m).

    Pe SI, avea deschiderea maximă de 12,5 m cu malurile puternic colmatate datorită suprapunerii lui de un nivel de locuire de sec.X-XI. Probabil fundul şanţului nu a depăşit 10 m lăţime (c. 19-23).  Adâncimea era de 1, 50 m. (fig.1 a).  Sedimentele din şanţ erau relativ tasate şi constituite din pelicule alternante de pământ brun-negricios, afânat şi pământ galben (fig.1.b). Inventarul arheologic a fost destul de bogat şi divers, dar a apărut cam până la adâncimea de 0,80-0,90, unde încă apare inventar tipic, un borcan Dridu cu marcă de olar. Sub această adâncime, materialul era sporadic. Pe fundul şanţului, între 1,30 -1,50 m, sedimentele erau aproape lipsite de material ceramic. Materialul arheologic consta din ceramică nisipoasă (167 fragmente, 58%), ceramica cenuşie (42 fragmente, 14,3%), fragmente ceramice de la vase de import din pastă roşie (67 ex., 23%) şi în fine, sporadic, ceramica lucrată cu mâna (16 ex., 5,5%). Ceramica nisipoasă avea cea mai mare frecvenţă la adâncimea cuprinsă între -0,70 m-1 m şi sporadic cobora până la -1,40 m. Pasta era de bună calitate şi bine omogenizată. În funcţie de degresanţii folosiţi se observă mai multe categorii după cum urmează: a) cu nisip; b) cu nisip şi scoică; c) cu nisip şi microprundiş; d) cu nisip puţin, abia vizibil, dar dintr-o argilă bună, bine omogenizată. Arderea este predominat reducătoare dar sunt şi exemplare arse oxidant. Decorurile erau foarte variate: striuri orizontale; registre de valuri şi striuri; striuri oblice pe orizontale; striuri canelate tăiate de câte două striuri oblice; valuri formând ochiuri; striuri late; valuri pe striuri; striuri oblice neglijente pe umăr şi corp striat. Fragmentele de ceramică cenuşie proveneau de la vase diferite, descoperite mai ales între -0,70- 1m. Erau lucrate la roata de mână din pastă bună, cu sau fără concreţiuni de calcar, decorate cu linii canelate şi lustruite în reţea. Fragmentele din pastă roşie proveneau de la vase diferite: amfore, oale, vase smălţuite şi din epoci diferite. Au apărut mai ales în straturile de adâncime, între -0,70-1, 40 m.Cele câteva fragmente lucrate cu mâna erau mici, atipice, din pastă poroasă cu cioburi pisate, răspândite între 0,70-1, 46  m.

  2. Pe SH s-au finalizat cercetărilor începute anul trecut şi s-au efectuat desenele finale.Șanţul de apărare pe SH avea deschiderea superioară de 11,50 m,  adâncimea de 1,90 m. (fig.2).  Datorită nivelului ulterior de locuire, malurile erau puternic colmatate şi de aceea profilul pare să coboare în trepte. Sedimentele din şanţ sunt din pământ negru, afânat, untos. Pe fundul şanţului se văd pelicule compacte de arsură şi cenuşă, la 1,80-1,90. Materialul arheologic Dridu apare în special în partea superioară, dar fragmente specifice apar şi la adâncimea de -1,75 m. Statisticii prezentate anul trecut s-au mai adăugat 143 fragmente ceramice din toate categoriile  ridicând astfel de 778 numărul total al fragmentelor ceramice descoperite pe SH,  secţiunea cea mai bogată de pe  traseul şanţului. Din acest total 390 (50,12%) reprezintă ceramica nisipoasă, 108 (13,88%) ceramica cenuşie, 94 (12%) ceramica lucrată cu mâna şi 186 (23%) ceramica de import din pastă roşie. In concluzie, materialul arheologic din şanţ  atât pe SI cât şi pe SH, provine de la resturi menajere aruncate de locuitorii aşezării medieval-timpurii, dar dovedeşte că acesta era destul de bine păstrat, până la adâncimea de 1,40 m, ceea ce însemnă că între momentul abandonării lui şi fondarea aşezării medieval-timpurii s-a scurs puţin timp.

    1b. S-a efectuat  ridicarea topografică a şanţului de apărare pe toate secţiunile cercetate: SE, SF, SG, SH, SI şi s-a propus o reconstituire grafică a acestuia. In urma ridicării topografice s-a constatat că şanţul de apărare are formă rotundă. Lungimea totală a segmentului cercetat este de 105 m (fig.3).  Stratigrafic face parte din cea mai veche fază de locuire  medieval-timpurie de pe Popina Blagodeasca.

    2. In spatele şanţului de apărare au fost evidenţiate două niveluri de locuire medieval-timpurii.

    2. 1. Primul (de sus în jos) avea o grosime de aproximativ 0,30 m, iar în zona complexelor atingea 1 m şi se caracteriza printr-un sediment brun-negricios, cu reflexe albăstrii, afânat, omogen, grăunţos (când era uscat), pigmentat cu arsură, cenuşă, paiantă, pământ galben şi bogat în material arheologic (ceramică, oase)  şi resturi de la materiale de construcţie (pietre, paiantă, cărămidă). Acest nivel a aparţinut unor amenajări de suprafaţă, probabil locuinţe din lemn, distruse de lucrările agricole din zonă. Din acest nivel au fost evidenţiate trei  complexe din care  o locuinţă de suprafaţă cercetată parţial, o groapă cu funcţionalitate neprecizată, o groapă de bucate.

    2.1.1. LOCUINŢA DE SUPRAFAŢĂ NR. 3 (SI, c.12-14, Cas. A51)

    A fost cercetată parţial. Avea plan patrulater. Orientată NV-SE. Se delimita la 0,34 m de la nivelul actual al solului, ca o peliculă de sediment brun-negricios, afânat, granulat, cu paiantă, cioburi, oase, pietre.  O latură  avea lungimea de 3 m. La 0,54 m,  se delimita o peliculă de 1,70 x 1,40 m, compusă din bucăţi mari de vatră arsă,  arsură, cenuşă, şi care pare să provină de la un cuptor din pietre răvăşit, aflat în colţul vestic (fig.4). Nu s-au găsit urme de podea amenajată, ceea ce ne face să bănuim că locuința se afla pe nivelul medieval-timpuriu de călcare la o adâncime de 0,60 m, de la nivelul actual al solului. În suprafaţa cercetată s-au găsit 362 fragmente ceramice din care 238 din pastă cenuşie (65%), 77 din pastă nisipoasă (21%), 30 din pastă roşie de la vase de import (8,2%) şi 17 lucrate cu mâna (4,69%).  Ultimele două categorii ceramice apar în mare parte  sub nivelul locuinţei, la adâncimea de 0,70- 1 m şi de aceea nu le putem atribui acestui complex, dar corespund nivelului afectat de locuinţă.  Ceramica nisipoasă majoritară provenea de la adâncimea de 0,40-0,70 m corespunzătoare nivelului locuinţei şi era lucrată din pastă foarte bună, omogenă cu degresanţi din mai multe categorii, simpli sau în combinaţie: pastă cu nisip şi scoică; pastă cu microprundişuri; cu nisip şi cioburi pisate; caolinoidă (foarte puţină). Decorurile sunt, deasemenea, foarte diverse: striuri oblice pe striuri orizontale; linii scurte pe umăr şi valuri pe corp, registre de valuri şi striuri; striuri orizontale; valuri pe umăr; valuri formând ochiuri; striuri late, canelate; striuri oblice pe umăr şi valuri pe striuri pe corp; linii oblice pe umăr realizate ca nişte împunsături. S-au găsit şi două mărci de olar şi anume: cerc dublu şi cruce încrisă în cerc. Ceramica cenuşie, din care unele fragmente erau arse oxidant, în doar câteva fragmente  relevă aceeaşi diversitate decorativă: linii verticale lustruite, decor în reţea, decor cu caneluri late. Ca formă a fost documentată doar oala cu gât înalt.Au mai fost găsite multe bucăţi de paiantă cu urme de făţuială, fragmente de oase şi pietre de calcar. Pe baza materialului arheologic analizat şi a situaţiei stratigrafice propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea-prima jumătate a secolului al XI-lea.

    2.1.2. GROAPA DE BUCATE NR.26. (S.I. c.7-8, cas. A52)

    A apărut la aproximativ 0,40 de la nivelul actual al solului ca o peliculă de cenușă și arsură. Era  colmatată în  groapa de acces a  cuptorului menajer.  (fig.5 a). Avea adâncimea de 2,12 m și trepte pe latura estică (fig.5 b). Se caracteriza de un sediment brun-negricios, foarte afânat cu cenușă și pigmenți albi de cenușă vegetală. Material arheologic relativ divers constituit din numeroase fragmente ceramice, oase de animale, etc. şi multă paiantă aproape de fund. Au fost analizate 179 fragmente ceramice din următoarele categorii: nisipoasă 101 ex.  (56,42%); cenuşie- 43 (24%); din pastă roşie de import- 25 (13,9%); lucrată cu mâna -10 (5,5%). Cele 100 de fragmente nisipoase sunt din pastă foarte bine omogenizată cu mai multe categorii de degresanţi: a) nisip şi scoică; b) nisip de granulaţie mică; c) microprundişuri; d) cu nisip abia vizibil. Decorurile sunt foarte diverse şi constau din:  striuri verticale pe orizontale; striuri oblice pe orizontală; registre de striuri, striuri rare ca nişte caneluri; valuri neglijente; striuri pe tot corpul; striuri oblice pe gât şi corp striat; valuri largi pe striuri canelate; striuri oblice pe gât şi corp striat. Ceramica cenuşie deşi puţină, prezintă fragmente arse atât oxidant cât şi reducător, decorată cu reţea de linii lustruite separate prin caneluri late sau  valuri incizate şi caneluri. Fragmentele din pastă roşie provin de la vase diferite: ulcior, amforă, vase mici. Materialul arheologic propune o încadrare cronologică de sec. X-XI.

    2.1.3. GROAPA CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (Cas. A50, c.3)

    A apărut cam la -0,40 m de la nivelul actual al solului pe un nivel de detritus. Avea gura rotundă, diametrul de 1 m, adâncimea de 1,05 (fig.6). Tot inventarul gropii a constat din 10 fragmente ceramice (2 nisipoase, patru cenuşii, 4 din pastă roşie), trei fragmente de os, o piatră.

    2.2. Cel de-al doilea nivel avea aproximativ 0,20 m grosime,  caracterizat de un sediment brun-cenuşos, afânat, pigmentat cu arsură, paiantă etc. In acest nivel a fost cercetat  un cuptor menajer.

    2.2. 1. CUPTORUL MENAJER NR. 12 ( SI, c.7-9, Cas. A50, c.1,4, Cas. A52, c.2,3)Era compus din groapă de acces și vatră cotlonită în colțul NE (fig.7). Orientat  NE- SV.  A apărut la -0,60 m de la nivelul actual al solului ca un sediment brun-cenușos cu paiantă, oase, etc. Groapa de acces era trapezoidală de 2,5 x 4,3 x 1,75 m. Podeaua era din lut, la adâncimea de 1,33-1,45 m,  neamenajată, acoperită pe alocuri de  arsură de lemn, pământ ars. Vatra  avea formă de potcoavă cu dimensiunile de 1 x 1,20 m şi deschiderea gurii  de 0,50 m (fig.8). Calota se păstra intactă pe o înălțime de 0,50 m. Materialul arheologic era divers și consta din fragmente ceramice, paiantă, oase. Au fost analizate 322 de fragmente ceramice din care din pastă nisipoasă – 216 (67%); pastă cenuşie-55 (17%), din pastă roşie de la vase de import- 38 (11,8%) şi lucrată cu mâna -13 (4%). Având în vedere situaţia topo-stratigrafică a complexului,  au fost analizate fragmentele provenite de la adâncimea de -0,60-1,45 m, dar şi cele aflate în suprafaţa casetei A50. Compoziţia pastei nisipoasă prezenta aceeaşi varietate pe care am descris-o şi la complexele anterioare, urmare probabil a suprapunerii celor două niveluri de locuire. Este adevărat că se întâlnesc doar şase variante decorative dar oarecum diferite cronologic: striuri orizontale, late sau fine; registre de striuri; registre de valuri şi striuri; striuri oblice pe orizontală; valuri pe striuri. Ceramica cenuşie este arsă atât oxidant cât şi reducător cu nuanţe cromatice de la cenuşiu deschis până la brun. Fragmentele din pastă roşie sunt foarte puţine şi diferite, având în vedere dimensiunile complexului. Se remarcă o toartă de amforă pe a cărui ştampilă se află un chip uman. Majoritatea fragmentelor ceramice lucrate cu mâna sunt atipice dar se constată şi unele cu nisip şi microprundişuri, precum şi o buză dreaptă ca de căldare.

    CONCLUZIE

    Săpăturile arheologice din această campanie au adus precizări importante cu privire la:

  1. Stratigrafia aşezării. Pe secţiunile SH şi SI, stratul arheologic medieval-timpuriu, atinge grosime de aproape 1 m şi surprinde două niveluri de locuire (fig.9). Foarte importante sunt datele cu privire la ultimul  nivel de locuire medieval-timpuriu de pe Popina Blagodeasca, adică nivelul locuinţelor de suprafaţă, primul stratigrafic şi ultimul cronologic (sec. X-XI) şi relaţia dintre acesta şi nivelul de locuire anterior. S-a constatat că acest nivel se orientează spre nord-vest și a fost puternic afectat de lucrările agricole.
  2. Forma, orientarea şi caracteristicile tehnice ale şanţului de apărare.
  3. Au mai apărut încă patru noi complexe arheologice care s-au adăugat celor peste 60 cercetate până în prezent pe Popina Blagodeasca. 

     

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>