DANA MIHAI TOT NU SE LASĂ!

 

In încercarea lor disperată de a muta atenţia publică de la  MEMORIUL CU PRIVIRE LA SITUAŢIA MUZEULUI la  persoana mea, Dana Mihai  îmi trimite încă două comentarii otrăvite.

A new comment on the post “CONSECINŢE” is waiting for your approval

http://emiliacorbu.ro/2013/07/consecinte/

Author : dana (IP: 213.233.92.7 , 213.233.92.7)
E-mail : danelise@hotmail.com
URL    :
Whois  : http://whois.arin.net/rest/ip/213.233.92.7
Comment:
Repet, pentru toate porcariile care le-ai spus despre mine,  eu o sa te dau in judecata , pentru calomnie. si cu asta basta,, fa memorii si ce mai vrei.. Nu ma intereseaza justificarile tale, pentru ca toata lumea stie cine si cum esti..Nu intru in razboi pentru celelalte lucruri, ca nu e treaba mea. Ai insinuat lucruri neadevarate si nu am de gand sa-ti trec cu vederea nimic, in ceea ce ma priveste ! spor la proteste si alte memorii  care stii sa le faci ca nimeni alta, sa critici pe toata lumea, etc….

Approve it: http://emiliacorbu.ro/wp-admin/comment.php?action=approve&c=1560
Trash it: http://emiliacorbu.ro/wp-admin/comment.php?action=trash&c=1560
Spam it: http://emiliacorbu.ro/wp-admin/comment.php?action=spam&c=1560
Currently 2 comments are waiting for approval. Please visit the moderation panel:
http://emiliacorbu.ro/wp-admin/edit-comments.php?comment_status=moderated

A new comment on the post “CONSECINŢE” is waiting for your approval
http://emiliacorbu.ro/2013/07/consecinte/

Author : dana (IP: 213.233.92.7 , 213.233.92.7)
E-mail : danelise@hotmail.com
URL    :
Whois  : http://whois.arin.net/rest/ip/213.233.92.7
Comment:
SI inca ceva, pe tine toata lumea pe care tu o incriminezi te -a ajutat, inclusiv Renta, FLorin si altii..care , printre altele, iti mai publica si carte …ma mir ca nu ti-e jena .

Approve it: http://emiliacorbu.ro/wp-admin/comment.php?action=approve&c=1561
Trash it: http://emiliacorbu.ro/wp-admin/comment.php?action=trash&c=1561
Spam it: http://emiliacorbu.ro/wp-admin/comment.php?action=spam&c=1561
Currently 3 comments are waiting for approval. Please visit the moderation panel:
http://emiliacorbu.ro/wp-admin/edit-comments.php?comment_status=moderated

RĂSPUNSUL MEU

Să îi răspund pe scurt:

  1. Treaba cu judecata am lămurit-o. O las în grija lui Dumnezeu! Ştiu că nu te-am jignit cu nimic şi nu am spus nici o porcărie despre tine. Când m-ai dat afară, am ieşit.
  2. De ajutorul pe care pretinzi tu că mi l-au dat tandemul Vlad-Renţa să ai parte şi tu şi dea Domnul ca de acum încolo doar  oameni ca ei să-ţi fie aproape. Să exemplific în ce a constat  ,,ajutorul,, de care zici:

a)      a-mi pune în cârcă mai mult decât puteam duce. Făceam expoziţii de istorie, arheologie, artă, aproape singură de la idee până la panotare, şi mă refer aici la tematică, documentare, prelucrare grafică, pliante, afişe, cataloage etc. La sfârşit, la listat documentaţie,  pus panouri pe pereţi şi piese în vitrine, veneau 4-5 oameni. Eu munceam trei luni, ei munceau două zile. In echipa de expoziţii apăreau toţi egali.

b)      De 12 ani duc singură în spate şantierul arheologic de la Vlădeni-Popina Blagodeasca. D-abia anul acesta au acceptat să îmi dea un om şi pe acesta îl intimidează, ca să nu meargă.Tu nu pleci pe şantier fără patru oameni. Aşa îţi permiţi să lipseşti cu săptămâna.

c)      Cartea la care te referi face parte din proiectul de cercetare al muzeului care nu este proprietatea domnului Vlad.  Sunt cercetările arheologice de la  Vlădeni-Popina Blagodeasca. De trei ani  cer să îmi fie publicată. Singură am făcut săpăturile, singură documentarea, singură prelucrarea materialelor, singură textul, singură sute de desene, singură corectura, singură tehnoredactarea ş.a.m.d. Şi când a fost gata, Vlad Florin poftea să îl trec editor. Lucrările  semnate de mine în calitate de autor numără, până în prezent, peste 500 de pagini de specialitate şi acestea nu mi le-au publicat ei, ci reviste de specialitate din ţară şi mai nou din străinătate.Le-am lucrat cu greu pentru că timpul meu nu era niciodată dedicat în totalitate cercetării.

d)     Sunt   singura din muzeu care particip regulat la sesiunile de comunicări ştiinţifice unde îmi prezentam lucrările. Este o obligaţie profesională a oricărui cercetător ştiinţific. Ce anume cercetează ei, dacă de ani de zile nu au prezentat nimic la sesiuni? Mai aveau tupeul să îmi scoată ochii că mi-au aprobat fonduri de deplasare. Bun! Mă voi deplasa pe banii mei, cum am mai făcut. Dar, să renunţe şi ei la funcţiile de cercetător ştiinţific pe care le ocupă degeaba.

e)      15 ani mi-au mai pus în cârcă şi o gestiune de 8000 de piese. Imi mânca timpul cu inventare, fişe, piese pentru diverse proiecte etc. Se mai adăugau şi ghidaje şi alte feluri de nimicuri. Slavă Domnului că am trecut prin toate meschinăriile lor.

  1. Drept mulţumire pentru activitatea şi rezultatele mele:

a)      nu am fost niciodată membru al unui consiliu de administraţie sau consiliu ştiinţific deşi aveam calitatea necesară.

b)      Nu am primit niciodată nici un salariu de merit.

c)      Am stat ani mulţi pe funcţii inferioare pregătirii mele profesionale. Pot fi citiţi în cartea de muncă. Şapte ani am stat pe cea mai joasă treaptă de muzeograf II. De zece ani sunt doctor în istorie. Când eu aveam deja doctoratul ei bântuiau pe la Alba –Iulia şi Târgovişte să-şi ia doctorarele cu taxă. Când şi-au susţinut teza s-a blocat toată activitatea muzeului. Unul desena, altul prelucra fotografii, altul tehnoredacta, altul corecta, altul xeroxa. Şi, aşa cu obidă mare şi sudoare colectivă s-au făcut şi ei doftori.

d)     Niciodată nu aveam acces la săpăturile de salvare şi nici pe alte şantiere.

e)      Angajaţii muzeului aveau interdicţie să vorbească cu mine. După ce o îngrijitoare a fost văzută schimbând câteva replici cu mine, Florin Vlad a urlat la ea până când femeia a leşinat.

f)       Când îmi spuneam nemulţumirile,  Florin Vlad mă dădea afară fluierând la mine ca la oi sau îmi spunea să îmi găsesc de lucru în altă parte, dacă nu îmi convine.

  1. Este adevărat că mi-au aprobat o serie din proiectele propuse de mine, dar era interesul muzeului de a avea activităţi, nu al meu personal. Finanţarea a fost cât le scăpa printre degete. Eu îmi făceam treaba aşa cum puteam, ei mă denigrau şi beau până cădeau jos. Şi aceşti oameni vânturau miliarde de miliarde, care intrau toate, ca un făcut,  în oraş la Floci. Şi peste toată măgăria te-au pus pe tine şefă. Că eşti tare în clanţă, sari la beregată.

Ca să îţi dau şi ţie satisfacţie, recunosc că măsurile lor m-au ajutat, dar nu în sensul în care spui tu, ci în sens duhovnicesc. M-au ajutat să îmi educ răbdarea, ura, să suport  nedreptatea, dispreţul, denigrarea. Am văzut puterea rugăciunii. Am învăţat multe în aceşti ani. Dar, astfel de lucruri nu fac parte din lumea ta.

Acum, gata! Am vorbit destul despre mine. Să vorbim şi despre Dana Mihai.

Cu  Dana Mihai de la Institutul Monumentelor Istorice se pot discuta şi lucruri serioase. Ca, de pildă:

  1. restaurarea bisericii nr. 1. Voi îi ziceţi restaurare. Eu văd doar un martor de monument. Spune-ne şi nouă, contribuabililor  ialomiţeni, cum a înghiţit lucrărica aia trei milioane RON? Că, dacă vrei, îţi număr şi cărămizile băgate acolo.
  2. conacul Bolomei care stă să cadă. Aşa şubred, putred şi ruinat, conacul Bolomei a înghiţit miliarde. Şi, câte milioane RON mai sunt aprobate şi anul acesta să intre în ruina aceea unde, parcă văd,  nu se va mişca nici o cărămidă? Te întreb pe tine, poate ştii! Am căutat pe site-ul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice şi nu am găsit nimic. Ştiu că la un moment dat erai chiar director ştiinţific în instituţia aceea. Asta ne interesează pe noi, patrimoniul cultural,  nu că mă dai tu în judecată pentru prietenii tăi.

Şi acum o întrebare personală, aşa pentru sufletul meu. Ce căutai  tu ca expert, cu mai mulţi ani în urmă, la compania care râvneşte să exploateze aurul de la Roşia Montana? Ce cauţi tu la Oraşul de Floci?

Nu mă supăr dacă îmi vei răspunde scriind aşa cum poţi tu, cu virgulă între subiect şi predicat.

Aşa că, Dana, să ştii că aici nu s-a răsturnat carul cu proşti. Poate s-o fi răsturnat carul cu hoţi. Nu ştiu. Vom vedea!

P.S. Cred că e cazul ca societatea civilă, asociaţiile culturale interesate în protejarea patrimoniul naţional să analizeze şi  problema instituţiilor şi oamenilor implicaţi direct în procesul de salvare, păstrare, protejare a patrimoniului naţional românesc.

Până atunci aştept ca MEMORIUL trimis de mine instituţiilor competente să intre pe un făgaş normal şi să ajungă pe masa cui trebuie. Doamne ajută!

 

 

6 thoughts on “DANA MIHAI TOT NU SE LASĂ!

  1. Nu ma mai obosesc sa-ti raspund,..este de prisos ! E bine ca spui public aceste lucruri despre mine, sunt probe ! Sa fii sanatoasa !

    • Totusi, sa raspund ce caut eu la Orasul de Floci??!! In primul rand, ca eu eram aici si sapam cand inca tu nu erai la Muzeul Judetean Ialomita…ai venit dupa vreo 3 – 4 ani dupa, in al doilea rand, stiu ca ai fost si tu o campanie aici la Oras, deschizand o sectiune pe care nici acum nu ai terminat-o, pentru ca ai dat de o necropla care nu te-a interesat..Asa ca, in nici un caz, nu esti tu in masura sa pui intrebari, dar, pentru ca sunt politicoasa…iti raspund.
      In alta ordine de idei, vis a vis de restaurarea bisericii nr . 1, acesta este un proiect care vine sa puna in valoare inceputul acestui parc arheologic, ceea ce am si reusit, pina acum.. Este proiectul unor arhitecti renumiti, carora o sa le comunic parerea ta despre proiect.
      Nu in ultimul rand, ceea ce tu numesti martor de monument eu numesc ruinele unei biserici care, chiar daca este ruina, este a unui oras medieval, si merita sa fie restaurata si nu lasata de izbeliste..Mi -am pus in acest proiect toata speranta si priceperea pentru ca eu, draga Colega, am mers cu tractorul vreo 15 ani din sat, si am dorit ca arheologii sa aiba un trai decent pe santier, am gasit aici sprijin si intelegere si un dialog de exceptie cu autoritatile locale, carora inca o data le multumesc…Faptul ca tu arunci in derizoriu aceasta munca, ma intereseaza foarte putin..caci in urma stradaniei mele si a echipei de aici si de la Consiliul Judetean ramine ceva in urma noastra..Aici este si un mic muzeu de sit, care face cinste judetului si arheologiei , in general. Exista locuri si situri arheologice unde se poate face asta si alte locuri unde nu se poate face asta. Invidia, frustrarea, calomnia, sunt lucruri omenesti..care merita sa nu le mai bag in seama.. Eu una sunt foarte mindra de ce s-a realizat aici si ar trebui si tu sa fii…dar se pare ca alte lucruri si stari, sper trecatoare, te impiedica sa vezi si sa judeci partea minunata a lucrurilor si faptelor petrecute aici ! Iti doresc sa poti realiza si tu acelasi lucru pe unde viata te – o purta, pentru ca, crede-ma , satisfactia este uriasa..nu incetez sa ma minunez ce lucruri minunate sunt aici, la Orasul de Floci, Comuna Giurgeni, Judetul Ialomita, nu foarte departe de Tandarei. Felicitari si recunostiinta tuturor celor care s-au implicat, tuturor arheologilor care au trecut pe aici, tuturor sefilor de santier si celorlati colegi ai mei, arheologi, care si-au adus contributia aici, la ORAS, la Floci!

      • te rog să nu mai minți! Prezența ta la Orașul de Floci a fost sporadică alături de alți 10 colegi, care au venit de-a lungul anilor. De pildă, în 2001, când eu am lucrat acolo, nu era nici urmă de tine, deși dna. Anca Păunescu avea nevoie de oameni în echipă. Și nici în anii următori nu prea ai fost văzută la Floci. Secțiunea de care zici a fost un succes: pe o suprafață de 30×2 m am găsit un nivel de locuire și o necropolă, cu o limită foarte clară între ele. Anca Păunescu mi-a cerut să mă ocup doar de nivelul de locuire, deoarece nu mai aveam alți oameni în echipă, ea avea probleme la București și nici fondurile nu ajungeau pentru cercetarea ambelor obiective. Anca Păunescu urma să se ocupe de necropolă. Nu am știut că nici acum nu ați terminat-o. În anul următor, conducerea muzeului nu mi-a mai permis prezența la Orașul de Floci, pentru că nu fusesem de acord cu statuia care se ridicase acolo. Caracterul tău însă a îngrozit toată arheologia românească atunci când nu ai mai primit-o pe fosta șefă de șantier, Anca Păunescu, să facă parte din echipă. Și eu m-am plimbat 13 ani cu căruța prin sate în timpul campaniilor arheologice. iar anul trecut în timp ce tu te lăfăiai în toată baza de șantier, eu făceam naveta 60km cu scuterul personal, pentru a ține singură șantierul. Dacă aș fi stat la bază aș fi făcut doar 11km dus și 11 întors. Deci acesta este comportamentul tău față de colegi.
        emilia

  2. Nu, Emilia draga, nu ai de ce sa renunti la fondurile de deplasare pentru ca tu acolo ai reprezentat intotdeauna institutia cu cinste. Este singurul lucru cu care nu pot fi de acord. Daca vroiau puteau si dansii sa participe nu cred ca ai stat in calea afirmarii nimanui acolo. Esteabsurd sa iti sustii din fonduri personale participarile la sesiuni internationale si nationale! Ce mai face atunci institutia? Ce rost mai are atunci institutia? Este obligatia institutiei sa isi trimita oamenii si sa arate munca ce o face (astfel isi castiga credibilitate si renume fara sa mai punem la socoteala cresterea in cunoastere a cercetatorilor!) faptul ca esti invitata in media sa abordezi o paleta larga de subiecte arata ca esti o voce de care este nevoie. Nu ai de ce sa renunti la ceea ce este normal. Nici macar la farama asta de normalitate… Doamne ajuta!

  3. pt. dna. Dana.

    În primul rând dacă tot v-ați pus pe răspuns (și văd că în loc să răspundeți sincer, tot aruncați cu noroi în toate părțile) puteți să-mi răspundeți și mie, cetățean îngrijorat, ce ați căutat în comisia de la Roșia Montana? V-au promis cercei noi dacă vă dați semnătura?
    Cât despre dvs la Orașul de Floci, eu mă mir cu ce tupeu vă mai numiți arheolog după treaba cu Roșia. Întrebarea doamnei Corbu, era însă alta: prin ce modalitate ați ajuns ȘEFĂ DE ȘANTIER? A fost concurs? A fost predată ștafeta în baza unor dispoziții legale? A fost o revelație divină? Pentru că, din comentariul dvs. acid, observ că nici nu știți istoricul săpăturilor și intervențiilor, altfel n-ar fi fost nevoie să întrebați în văzul internetului, ce a făcut altcineva înaintea dvs. Și nu mai lăudați atât coliba aia din câmp pe care o numiți mic muzeu/bază de șantier! Am fost pe acolo și nici măcar o toaletă (cum are orice obiectiv turistic) nu era. Ah, da, mi-am amintit, pe post de toaletă aveți o statuie la baza căreia e un munte de gunoaie specifice unei toalete. Finuț, ce să zic. Stilat. Puneți o statuie în câmp să se simtă omul cult când se ușurează. Ca să nu mai zic că micul muzeu e o sală mică rău, iar prin rezervația aia nu m-am putut plimba pentru că nu era nimic amenajat serios. Mă întreb, oare ați ajuns vreodată într-o rezervație arheologică adevărata? oare știți ce înseamnă restaurare? Apropos, acolo ar trebui o reconstituire. Ce e acolo se numește martor și așa sunt marcate monumente dispărute, cum bănuiesc că ați văzut și prin București, în zona proaspăt intrată în circuitul turistic. Hai, nu zic de țările din vest, că sunt la alt nivel decât noi, dar verii noștri bulgari ați văzut cum își amenajează un parc arheologic?! Au gazon, au zidurile monumentelor aproape în întregime ridicate, au machete să priceapă tot prostul ce era acolo. Noi avem juma de metru de zid și o statuie. Ah, da și un mic mic mic muzeu.
    Vroiam să zic că dacă asta vă este mândria de specialist, înseamnă că n-aveți pic de respect de sine. Dar mi-am amintit că v-ați învârtit pe la Gold Corporation, așa că e clar că n-aveți respect de sine.
    Vreau să știu și eu numele arhitecților renumiți, să le caut datele și alte lucrări în domeniul patrimoniului.

  4. Pingback: NU PUN IN DISCUŢIE DREPTUL MEU LA EXPRIMARE | Viata fantastica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>