Cardul de sănătate e o problemă. E un instrument care intervine între medic şi pacient dar care nu poate fi controlat nici de unul şi nici de altul ci de un al treilea factor, mediul electronic, greu de definit, dar manipulat din spate de nişte oameni. Care, evident, trebuie plătiţi. Chiar este nevoie de un intermediar în relaţia medic-pacient?
Cardul de sănătate este prea tehnic, adică depinde de o infrastructură care costă mult şi nu ştim cât de eficientă este.
Cardul de sănătate este practic un intrument RFID ce poate fi citit cu orice cititor de carduri, poate fi furat, poate fi modificat fără să ştii. Adică oricine poate afla şi publica dacă voieşte totul despre starea ta de sănătate trecută şi prezentă. Dar şi mai grav este că depinde de un mediu electronic, virtual. Ce se întâmplă dacă în cazul unui conflict armat toată reţeaua electronică medicală este bruiată sau distrusă? Vă gândiţi la ce debandadă ar fi în spitale, la miile de bolnavi cronici care nu vor mai putea să îşi ridice medicamentele? Ar fi o catastrofă!
Cardul de sănătate ca orice dosar electronic conţine un cip al cărui cod de siguranţă este 666 şi contravine principiilor religioase creştine. Pe acest motiv a fost refuzat în Grecia. Şi grecii au avut dreptate. Că este aşa o dovedeşte situaţia din SUA, unde din 2014 se preconizează introducerea cipului din card în corp.
Cardul de sănătate este impus de sus, pe cale politică, fără să fie o necesitate cerută de sistemul medical. Ba, dimpotrivă medicii de familie refuză să facă parte din proiect. Or, spuneţi-mi şi mie ce bunătate a adus clasa politică românească acestei ţări în ultimii 20 de ani?
Cardul de sănătate nu ajută cu nimic situaţia sistemului de asigurări de sănătate din România, ci doar îi creşte costurile, aşa cum am spus. Inţeleg că toţi asiguraţii vor primi un card. Ce se întâmpă cu neasiguraţii, care nu sunt deloc puţini în România? Adică  tinerii care deşi lucrează temporar şi plătesc asigurări pe perioada cât lucrează, datorită faptului că au perioade în care nu muncesc, nu sunt asiguraţi. Deasemenea zilierii, ţiganii etc.
In cazul acesta, decât să primesc card de sănătate, prefer să nu mai plătesc asigurările de sănătate. Prin mila lui Dumnezeu în ultimii 23 de ani am avut o singură zi de spitalizare şi am mers la medicul de familie o singură dată în ultimii trei ani. Aşa că eu şi probabil ca mine mulţi alţii plătim degeaba asigurările de sănătate.
De aceea iniţiativa de a semna o petiţie împotriva acestei mari prostii şi noi afaceri care se cheamă cardul de sănătate este binevenită. Petiţia poate fi semnată AICI.